În mintea generației Alpha

 

foto din arhiva personală

Cei mai mulți elevi din învățământul preuniversitar fac parte din generația Alpha, despre care am mai scris aici. Generația Alpha sunt copiii născuți între 2010-2024, care au în prezent vârsta de 15 ani și mai puțin. Până în 2035, Generația Alpha va reprezenta 24% din populația globală, fiind crescută într-o lume digitală și având perspective, obiceiuri și aspirații unice.

Compania lui Mark McCrindle, cel care a dat numele generației Alpha și a realizat primele cercetări asupra ei, a dat recent publicității un studiu întrebând copii cu vârsta între 7 și 15 ani despre cum le place să învețe, cum ar dori să muncească și ce cred despre viitor.

Mi se pare că orice profesor și orice persoană care lucrează cu copii născuți după anul 2010 ar trebui să cunoască această generație pentru a o înțelege și a ști cum să o abordeze pentru ca acești copii să își atingă potențialul maxim.

Iată răspunsurile:

Cum vă place să învățați?

36% cu videos

19% prin activități manuale

16% prin jocuri și aplicații

16% prin discuții de grup

13% citind cărți

Dacă ai primi bani de buzunar, i-ai cheltui sau i-ai economisi?

15% o să îi cheltui, cu siguranță

6% posibil să îi cheltui

6% e posibil să îi economisesc

27% o să economisesc, cu siguranță

46% o parte aș cheltui, o parte aș economisi

Cum ai dori să muncești când vei fi adult?

34% călătorind

30% de acasă, folosind un computer

24% într-un birou, cu o echipă

12% în aer liber, construind ceva sau creând lucruri

Cum te raportezi la viitor?

40% foarte încrezători

23% puțin încrezători

25% puțin îngrijorați

12% foarte îngrijorați

Cum te raportezi la tehnologiile din viitor?

32% curioși

21% îngrijorați

19% pasionați

16% interesați

13% încrezători

Nepoțica mea, Noria Anastasia, face parte din această generație și, într-adevăr, a învățat multe din vizionarea unor filmulețe, dacă primește bănuți de la noi atunci când pleacă în călătorii îi și cheltuie pe lucruri care îi plac, dar se întoarce acasă cu o parte din ei,  îi place să călătorească și e curioasă în ceea ce privește tehnologiile. Aș zice că are exact profilul reieșit din cercetarea McCrindle.

Sursa: AICI

10 repere pentru transformarea școlii

                      

După 45 de ani de muncă în domeniul educațional și având în spate experiențe de lucru diverse, inclusiv de leadership școlar, zeci de proiecte și contacte cu mii de profesori, directori și elevi, am ajuns la concluzia că, pentru a face față complexității lumii prezente și viitoare, sistemul de învățământ românesc trebuie să se schimbe de jos în sus (de sus în jos s-a dovedit de zeci de ani că este imposibil), având în vedere următoarele 10 repere:

1.     profesorii sunt elementul principal pentru schimbare și investiția în dezvoltarea lor profesională pe teme moderne și inovatoare este esențială.

2.     un leadership performant, bazat pe pregătire temeinică în domeniu, care să conducă procesul de transformare a școlii.

3.     demersul educațional în școală trebuie să aibă în vedere nu doar rezultatele academice ale copiilor, ci și acele aspecte care țin de latura emoțională, socială și fizică a elevilor.

4.     învățarea este un proces care nu are loc de frică și sub amenințări, ci se întâmplă într-o atmosferă relaxată, cu bucurie și motivație intrinsecă.

5.     în loc să se focalizeze doar pe pregătirea pentru teste, școlile ar trebui să dezvolte la copii creativitatea, gândirea critică și pregătirea pentru viața reală, care nu pot fi evaluate prin teste standardizate.

6.     dezvoltarea creativității trebuie să fie o țintă strategică a școlii, ținând cont de impactul acesteia în lumea modernă de azi și din viitor.

7.     creșterea stării de bine a profesorilor, elevilor și părinților e unul dintre obiectivele strategice ale proiectului de dezvoltare instituțională și o condiție pentru transformare sustenabilă.  

8.     educația nu înseamnă aceleași metode pentru toți copii, ci abordări personalizate, care să aibă în vedere modul propriu în care învață fiecare copil, talentele și interesele pe care acesta le are și tipul de inteligență care îl caracterizează.

9.     școlile ar trebui să încurajeze colaborarea și progresul fiecărui copil, și nu competiția pentru rezultate cât mai bune la teste și examene.

10.  crearea unei comunități școlare puternice, în care profesorii, părinții și membri ai comunității colaborează pentru binele copiilor. 

Pentru ca eforturile de transformare să aibă succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?

În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe progresul fiecărui elev din instituția școlară.

Școala nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.

(Fragment din cartea „Leadership de secolul 21 pentru o școală bună”, Anca Tîrcă, 2025, în curs de publicare)