Pe scurt, am spus că marele câștig se află în zona profesorilor, care au trecut neașteptat de bine în noua paradigmă, au făcut eforturi, au învățat și s-au împrietenit cu tehnologiile digitale, au progresat singuri sau ajutați de colegi.
Pierderea cea mai mare este la elevi, acei copii care nu au avut acces la lecțiile la distanță și ei au nevoie de ajutor, oricât de târziu va veni acesta. În plus, cred că foarte mulți copii au avut probleme socio-emoționale, cauzate atât de lipsa contactului cu colegi și prieteni, cât și de presiunea școlii online.
Părinții au investit timp și și-au ajutat copiii așa cum nu au făcut-o niciodată până acum.
Anul acesta ne-a arătat și că instituțiile sistemului nu au capacitate de a face față unei asemenea provocări, nu s-au mobilizat, au făcut greșeli, au acționat cu întârziere sau nu au făcut-o deloc. Sper ca lecțiile învățate să le ajute în viitor.
În plus, nu cred că am fost pe fază și nu am avut puterea, capacitatea și resursele să creăm o nouă normalitate în educație, să inovăm, să ne resetăm, să schimbăm major viziuni, politici, să ne reinventăm și să ne reformăm sistemul de învățământ. Poate că a fost și o perioadă prea copleșitoare, nu știu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu