"Cea mai
periculoasă formă de manipulare căreia i-am căzut victimă a fost capacitatea
mea de a mă iluziona, de a mă entuziasma, de a începe prin a avea încredere. Totul
izvorând dintr-o deficiență de imaginație, din incapacitatea de a-mi imagina că
celălalt este altfel decât mine. Deși repetatele experiențe și dezamăgiri ar fi
trebuit să mă dezbare de această naivitate de care țineam cu dinții.Nu eram
incapabilă să văd diferențele, ci mi se părea mai ușor să nu le văd decât să le
accept.
Și tot ce puteam să inventez împotriva evidenței era
singurătatea.....Apoi principalul lucru pe care l-am învățat după 89 a fost că
dacă mă hotărăsc să-mi părăsesc singurătatea, dacă vreau să realizez ceva ce nu
pot face singură – chiar dacă eu fac cea mai mare parte -, dacă vreau să
colaborez și cu alții, trebuie să învăț să văd numai partea bună a celor cu
care colaborez, încercând să nu o văd pe cea rea. Iar dacă nu reușesc, dacă
aceasta din urmă este prea mare, să renunț la colaborare. "(Ana Blandiana, Fals
tratat de manipulare, Humanitas, 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu