De actualitate - autonomia în învățare

Am răspuns zilele trecute în cadrul unui panel organizat de CCD București la o întrebare care mi se pare de mare actualitate.

CCD București: Ce pondere considerați că ar trebui să aibă preocuparea pentru dezvoltarea autonomiei în învățare a elevilor și cum ar trebui să se concretizeze această preocupare? 

Provocare la schimbare

Da, cred ca aici putem vorbi, dacă am avea timp, despre o temă actuală, cea legată de oportunitățile de schimbare care pot veni/ au venit odată cu pandemia și provocarea la schimbare adusă de această situatie, de crearea unei noi normalitati care, pentru  școli, înseamnă ieșirea dintr-o încremeneală de secolul trecut și trecerea la o educație modernă, care să vizeze competente pentru sec 21., pe care le știm cu toții - gândire critică, rezolvare de probleme, autonomie în învățare etc.

Autonomia

 Cred că venit timpul ca și în școlile noastre să existe interes si să se dezvolte autonomia in învățare, adică să existe preocupare pentru acea abilitate de a fi responsabil de propria invatare, o abilitate care, după părerea mea, nu înseamnă nici „autoinstruire” şi nici „învăţare fără profesor”,  ci  o forma de învățare dirijată, un fel de „autonomy supportive teaching”, o predare autonom-asistată,  în care profesorul este cel care stabilește coordonatele dezvoltării independente a elevului. Autonomia elevului va crește odată cu reducerea controlului profesorului și a rolului acestuia de a fixa reperele în învățare.

În anul 2000 în „Teoria autodeterminării”, autorii Ryan și Deci prezentau cele 3 condiții de creștere a motivației elevilor:

1.competență

2.relaționare

3. autonomie

Autonomia este definită de autori ca exprimarea autentică a sinelui, adică, o persoană are autonomie în învățare dacă este în situația „de a fi în acord cu emoțiile, dorințele și nevoile sale de învățare.”

Cum facem

In școli, preocuparea pentru dezvoltarea autonomiei în învățare ar trebui să se concretizeze într-un altfel  A FI al profesorului si în  A FACE ALTFEL lecțiile. Autonomia elevului se dezvoltă de către profesor dacă:

-          îl lași si pe elev să aleagă/ propună conținuturi;

-          îi comunici obiectivele lecției, să știe ce va învăța;

-          ai empatie și respect pentru ideile lor;

-          îi pui în situatii de a căuta, analiza, selecta și utiliza informatiile;

-          îi implici în procesele decizionale ale clasei/ școlii;

-          nu pui presiune pe elevi cu evaluarea;

-          îi implici în experiențe practice, faci școală pentru viață.

Dacă vorbim de scenariul galben, mai ales că multe școli vor functiona după scenariul galben, pentru copii va fi un exercitiu de autonomie în învățare prin participarea la lecții online, care pot însemna studiu individual, luarea de notițe, vizionarea unor filme de prezentare a lectiei  pe youtube sau a unor power points, care vor fi ulterior  discutate cu clasa. Ca metodă, recomand profesorilor clasa inversată/ flipped classroom, care va dezvolta exact această autonomie de care vorbim.

Flipped classroom

Pe scurt,  flipped classroom este un mod de învățare de tip blended learning, care constă în următoarele:

• se înlocuiește metoda clasică de învățare – în care profesorul predă lecția în sala de clasă și le dă elevilor teme pentru acasă, cu un mod de lucru conceput exact invers și bazat pe tehnologie;
•  profesorul pregătește un video, o prezentare powerpoint, orice alt fel de material cu conținuturile pe care vrea să le transmită și le trimite acasă elevilor;
• elevii  vizionează  acasă prezentarea video a conținutului lecției sau un power point sau orice alt fel de material trimis și realizat de către profesor;
•  elevii comunică online cu colegi și profesori pentru clarificări privind conținutul primit;
• a doua zi, la școală, în clasă, la ora de curs, elevii se întâlnesc și întreabă, discută și lămuresc cu profesorul  conceptele prezentate, aplică ce au învățat în situații noi, de viață reală, își fac practic temele, dar nu singuri, ci în colaborare cu ceilalți.

Învățarea bazată pe proiect

Învățarea bazată pe proiect este o altă metodă prin care dezvoltăm autonomia în învățare. O recomand  de mult timp si cred că poate deveni o practică curentă în școli. IBP nu inseamnă că i-ai dat elevlui să facă un poster, ci e un demers cu un ciclul complet, de la a vedea si a constata o problemă, la a explora, investiga si descoperi, umând apoi etapa de împartașire, cea de reflecție și cea de acțiune.

Când e vorba de ÎBP:

• profesorul  e doar facilitator al învățării;
• elevul e implicat deplin în învățare;
• are loc o extindere a relațiilor dincolo de zidurile școlii, în comunitate etc.
• se lucrează pe grupe, pe o perioadă mai lungă de timp;
• abordarea este una transdisciplinară/ interdisciplinară;
•  se folosesc tehnologiile în învățare.

 Elevii care participă la activități de PBL își dezvoltă: 

• abilități complexe de investigare, cercetare, analiză, gândire critică;
• încrederea în sine;
•  „A need to know feeling”, „Aha moment”; 
•   atitudine bună față de învățare;
•  responsabilitatea față de propria invatare;
• curiozitatea intelectuală, abilitățile de colaborare și comunicare.

Recomandare

Închei cu o recomandare foarte importantă – dacă vrem să dezvoltăm  AUTONOMIA în învățare a elevilor,  atunci trebuie să am acest lucru ca țintă în planul  de dezvoltare al școlii, iar acest obiectiv ar trebui să se regăsească în toate  compartimentele și modalitățile  în care funcționează școala,  în cadrul comisiilor metodice, în modul în care se desfășoară orele de curs, in felul în care se realizează formarea profesorilor etc. Adică, e nevoie de o „whole school approach” pe această temă.