„
Ce ar trebui să facă sistemul și guvernanții pentru directorii de școli?” este o întrebare la care am răspuns în cea mai recentă carte „Cum ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”:
„La nivel mondial, există țări care investesc considerabile
resurse în pregătirea directorilor de școli, prin sprijin acordat la locul de
muncă sau prin participarea la cursuri de formare specifice. Sistemele de
învățământ cu performanțe ridicate – precum cele din Japonia, Coreea de Sud,
Shanghai sau Singapore – impun persoanelor cu funcții de conducere să participe
la programe de formare, stagii de practică ori mentorat, menite să dezvolte
competențele esențiale de management (OECD, 2012; Darling-Hammond, 2010)42.
De exemplu, directorii de școli din Shanghai (China) urmează diverse tipuri de cursuri de leadership, în funcție de vechimea în
serviciu. Un program de formare cu durata de un an acoperă șase domenii-cheie:
planificarea activității școlii, managementul intern, cultura organizațională,
dezvoltarea procesului instructiv-educativ, perfecționarea cadrelor didactice
și adaptarea la condițiile externe. Cursul se desfășoară o dată pe săptămână și
include prelegeri, proiecte individuale de cercetare, vizite pe teren și
mentorat oferit de directori cu experiență.
În România, interesul pentru profesionalizarea funcției de
director de școală este unul scăzut, neexistând sprijin sistemic real pentru
profesorii care își asumă acest rol. Nu putem transforma școlile dacă nu
investim în dezvoltarea profesională a liderilor educaționali și dacă nu ne
preocupăm de contextul în care aceștia lucrează, de așteptările pe care le au
și de sprijinul de care au nevoie.
Pe baza experienței mele de directoare și a colaborării
îndelungate cu sute de manageri de școli, consider că Ministerul Educației ar
trebui să acționeze în următoarele direcții:
1. Îmbunătățirea sistemului de selecție a directorilor de
școli, prin organizarea unui concurs care să testeze cu adevărat competențele
de management și leadership ale candidaților.
A deveni director de școală reprezintă, în mod firesc, un
pas natural în evoluția profesională a unui cadru didactic cu experiență. Este
vorba despre un profesor care a deținut anterior roluri de coordonare în
departamentele școlii sau în proiecte de colaborare, care se bucură de
aprecierea elevilor, părinților și colegilor, și care știe să comunice
eficient, să asculte și să se facă ascultat.
O schimbare reală în modul de selecție și ocupare a funcției
de director ar fi posibilă doar în contextul unei reforme profunde de sistem,
care să vizeze:
dezvoltarea capacității instituționale a școlilor de a lua
decizii autonome;
colaborarea strânsă cu comunitatea locală;
reducerea cerințelor birocratice impuse de inspectorate;
formarea riguroasă a echipelor de conducere în domeniul
managementului și leadershipului;
crearea unor mecanisme eficiente de feedback, monitorizare
și evaluare externă.
Într-un astfel de cadru, selecția directorului ar putea fi
realizată de consiliul de administrație al școlii sau chiar de o comisie
extinsă la nivel comunitar. Procedura ar include:
publicarea anunțului de angajare și a cerințelor;
primirea aplicațiilor din partea candidaților interni și
externi;
analiza documentelor depuse și verificarea referințelor;
susținerea unor interviuri în fața tuturor părților
interesate – conducere, profesori, părinți și elevi.
Candidații ar trebui să dețină cunoștințe și abilități
solide de management, dobândite prin programe acreditate de Ministerul
Educației. Astfel de programe ar trebui să fie de lungă durată, cu un
curriculum modern, care să îmbine teoria cu activități practice, mentorat,
coaching și învățare între colegi.
Evaluarea finală ar putea consta într-un proiect de
schimbare reală într-o școală, prin care să se demonstreze competențele
dobândite.
Dacă se menține ideea unui examen, acesta ar trebui să fie
riguros și complex, pentru a verifica cunoștințele din domeniile prevăzute în
standardele de competență pentru directorii de școală. Testarea ar putea fi
organizată online, prin intermediul unor companii acreditate, și ar trebui să
includă atât partea teoretică, cât și probe practice, care să evalueze
capacitatea candidatului de a rezolva probleme concrete ale unei școli.
Evaluarea s-ar putea desfășura la inspectorate, la casele
corpului didactic sau în centre regionale de formare, iar comisiile ar trebui
să fie alcătuite din specialiști recunoscuți în domeniu, nu din inspectori
politici.
2. Elaborarea standardelor pentru funcția de director
Standardele pentru funcția de director au rolul de a stabili
repere clare privind natura și calitatea muncii persoanelor care exercită
această profesie. Ele ghidează activitatea directorului de școală și stau la
baza proceselor de angajare, formare și evaluare a liderilor educaționali.
Aceste standarde trebuie să se bazeze pe o viziune modernă
asupra leadershipului școlar, stimulând dezvoltarea profesională continuă și
crearea unei culturi organizaționale orientate spre învățare și colaborare.
Domeniile-cheie vizate ar trebui să includă:
• viziunea, misiunea și valorile școlii;
• normele profesionale;
• echitatea și incluziunea;
• curriculumul, procesul de învățare și evaluare;
• crearea unei comunități profesionale și sprijinul acordat
profesorilor;
• sprijinul pentru membrii comunității școlare;
• relaționarea cu părinții și comunitatea locală;
• managementul instituțional;
• dezvoltarea strategică a școlii.
Standardele trebuie să precizeze ce trebuie să știe și ce
trebuie să facă un director pentru a fi un lider de succes. Ele ar trebui
elaborate la nivelul Ministerului Educației și revizuite periodic, în funcție
de schimbările și tendințele din sistemul de învățământ.
Din păcate, în România nu există în prezent un astfel de
document, deși ar reprezenta un instrument fundamental pentru profesionalizarea
managementului educațional.
3. Programe naționale de formare și dezvoltare profesională
a directorilor de școli
Odată numiți în funcție, directorii de școli au nevoie de
îndrumare, cel puțin în primul an de mandat. Cele mai eficace s-au dovedit a fi
programele de tip coaching, cu experți cu background educațional, capabili să
ofere sprijin și direcție validate de experiență și expertiză. În Marea
Britanie, de exemplu, există un program prin care directori pensionari sunt
angajați pe post de coach pentru directorii în funcție.
Programele de formare a directorilor ar trebui concepute cu
focalizare pe partea practică și pe acțiune propriu-zisă în școală, pe
conceperea unor proiecte de îmbunătățire a rezultatelor școlare ale elevilor.
4. Autonomie de decizie și acțiune acordată directorilor de
școli și echipei de conducere
Autonomia școlilor este o realitate în mai toată lumea
civilizată și se aplică încă din anii 1980, când a existat o mișcare puternică
de reformă a sistemelor de educație pentru a acorda autonomie școlilor (în
privința curriculumului, a resurselor umane și a celor financiare) în țări
precum Australia, Canada, Olanda, Finlanda, UK și Suedia, urmate ulterior de
Estonia, Belgia, Republica Cehă, Irlanda etc. (OECD, 2017).
Sunt două aspecte de adus în discuție când vorbim despre
autonomia școlilor.
Pe de o parte, aceasta aduce cu sine mai multă
responsabilitate instituțională și este necesar ca deciziile la nivel de școală
să fie luate în mod participativ, cu implicarea profesorilor, a elevilor și a
părinților; să existe ceea ce numim distributed leadership, o bună organizare,
un mediu școlar colaborativ și instrumente eficiente de preluare rapidă a feedbackului.
Prin urmare, avem nevoie de directori pregătiți pentru așa ceva, oameni cu
inițiativă, nu doar buni executanți ai sarcinilor primite „de sus”.
Pe de altă parte, autonomia vine la pachet cu reformarea
rolului autorităților centrale, care ar trebui să se ocupe mai ales de
asigurarea calității sistemului, evaluare, curriculum, elaborarea și utilizarea
standardelor de toate felurile și, mai ales, de asigurarea unor mecanisme prin
care școlile autonome să fie responsabile (accountable), să dea socoteală
pentru ceea ce decid și fac.
Raportul „Cadre Didactice – Raport de Țară SABER”, realizat
de Banca Mondială pentru MEN în 201744, de către o echipă mixtă de experți
internaționali și locali (din care am făcut și eu parte), propune următoarele
recomandări autorităților din România privind profesionalizarea funcției de
director de școală:
• realizarea unei analize de nevoi, pentru a înțelege mai
bine cerințele specifice și problemele cu care se confruntă directorii de școli
în activitatea profesională; rezultatele analizei pot fi folosite pentru a
fundamenta programele de dezvoltare profesională a directorilor și pentru a
elabora standarde de activitate pentru aceștia;
• examinarea posibilității ca directorii să parcurgă în mod
obligatoriu un program de îndrumare individuală (coaching), cursuri de
leadership și programe de formare continuă;
• acordarea de recompense directorilor de școli, cum ar fi
bonusuri financiare, în funcție de performanțele școlii, cu scopul de a
îmbunătăți rezultatele școlare ale elevilor;
• formarea directorilor de școală în domeniul practicilor
eficiente de monitorizare a predării și învățării și luarea unor măsuri pentru
ca aceștia să le ofere cadrelor didactice din școala lor mentorat consecvent și
feedback periodic.
Într-un raport din 2024, experții UNESCO formulează o
serie de recomandări pentru guverne, în vederea creșterii calității
leadershipului școlar:
Recomandarea 1: încredere și autonomie pentru directori
Este nevoie ca sistemele educaționale să acorde autonomie
directorilor de școli pentru a gestiona resursele financiare și umane și
pentru a lua decizii privind procesul de predare-învățare. În același timp,
este datoria guvernului să dezvolte competențele directorilor pentru a fi
autonomi și responsabili în deciziile luate, pentru a utiliza resursele în mod
eficient și pentru a îmbunătăți rezultatele școlare.
Recomandarea 2: selecția, dezvoltarea și recunoașterea
directorilor
Procesul de selecție a directorilor de școli trebuie să fie
unul incluziv și să aibă criterii obiective și diversificate, pentru a asigura
accesul celor mai bine pregătiți candidați din rândul profesorilor. Este bine
de știut că cei mai buni profesori nu sunt, neapărat, și cei mai buni
directori. Se recomandă ca politicul să nu aibă nicio intervenție în procesul
de selecție.
Formarea și dezvoltarea profesională a directorilor trebuie
să includă mentorat și coaching și să se axeze pe competențele reieșite din
profilul de formare și analiza de nevoi – ascultare activă, gândire analitică,
comunicare, utilizarea tehnologiilor. De asemenea, directorii au nevoie de
sprijin pentru a depăși situațiile de stres și epuizare profesională; UNESCO
recomandă, în acest sens, consilierea profesională și servicii de menținere a
sănătății mintale.
Pentru a da greutate profesiei de director de școală și a
recunoaște importanța acestei meserii, UNESCO recomandă tuturor țărilor să
elaboreze standarde profesionale care să ajute în procesul de selecție, de
formare profesională și de evaluare a directorilor.
Recomandarea 3: distribuirea leadershipului
Liderii trebuie să conducă prin colaborare cu ceilalți
membri ai comunității școlare și să demonstreze zilnic implicare, integritate,
devotament și omenie. UNESCO recomandă ca acest mod de lucru – leadership
distribuit – să fie inclus în standardele pentru directorii de școli, iar programele
de formare guvernamentale să cuprindă teme privind:
clarificarea rolurilor directorului privind delegarea
responsabilităților;
împuternicirea colegilor, elevilor și părinților și
recunoașterea contribuțiilor acestora la bunul mers al școlii;
crearea unui mediu în care fiecare se simte valorizat;
stabilirea unor canale de comunicare și acordarea de
feedback;
construirea echipelor pentru îndeplinirea unui scop comun;
promovarea unei culturi colaborative la nivelul școlii.
Recomandarea 4: dezvoltarea capacității decidenților din
educație de a deveni lideri de sistem
Liderii de sistem sunt foarte puțin analizați și, probabil,
insuficient pregătiți pentru rolul și responsabilitățile majore care le revin
– inițierea de reforme educaționale și asigurarea calității proceselor
educaționale. Din această cauză, și profesionalizarea directorilor de școli
este un proces lent, mai ales că, de obicei, decidenții consideră că rolul lor
principal este unul de control, și nu de sprijin. Prin urmare, este nevoie de
programe de formare a liderilor de sistem, cu focalizare pe leadership
instrucțional și pe asigurarea calității.”
.jpg)
.jpeg)
