La Cotroceni, despre educație

 

La Cotroceni au înflorit salcâmii, iar grădina palatului arată superb.

Mi-a plăcut la dezbaterea de azi pe teme de educație organizată de Administrația Prezidențială a României că m-am întâlnit cu oameni cu care am lucrat de-a lungul carierei (Romiță Iucu, Anca Nedelcu, Madlen Șerban), cu directori de școli pe care îi văzusem până acum doar online (Cut Flavia), cu profesori pe care îi admir pentru gândirea curajoasă și onestitate (Doru Căstăian și Marcel Bartic), cu un fost președinte curajos al Consiliului Elevilor (Horia Oniță, care și-a amintit că am înființat la școala din Pucioasa primul CE din România) și cu mulți alții.

Una dintre temele dezbaterii a fost gândirea critică, subiect care m-a dus

în urmă cu aproape 30 de ani. I-am spus dlui consilier prezidențial Sorin Costreie că nu este o temă nouă pe agenda publică, așa cum pare a fi, și că, dacă vrea un răspuns la întrebarea care s-a tot pus în cadrul dezbaterii – cum dezvoltăm gândirea critică în școală? –, îl invit la o discuție în care să-i povestesc că am avut în România unul dintre cele mai bune programe americane în acest domeniu: Reading and Writing for Critical Thinking, care aproape s-a integrat în sistem prin anii 2000 și care a stat la baza muncii mele de director de școală.

Școala din Pucioasa a fost prima și singura școală din țară care a devenit o școală a gândirii critice, în care toți profesorii au fost instruiți să folosească la ore metodele care dezvoltă această competență, în care exista o țintă strategică în PDI ce urmărea dezvoltarea gândirii critice a elevilor — o școală din care au plecat generații care puneau întrebări deștepte, care filtrau informația prin propria gândire, care știau să vorbească în public și să argumenteze.

Aș vrea foarte mult să nu mai plecăm de la zero și să tot „descoperim apa caldă”. Aș vrea să ne uităm în urmă la ce am avut și să folosim ce a fost bun: în speță, dacă vorbim despre gândirea critică — un grup profesionist de formatori acreditați internațional pentru dezvoltarea gândirii critice în școli, materiale-resursă și suporturi de curs, precum și un model de școală care a reușit, în câțiva ani, să dezvolte această competență la toate clasele și pentru cei mai mulți elevi. Gândirea critică nu este o materie, cum cred unii, e un skill care este dezvoltat la toate disciplinele de studiu. În plus, tare aș vrea mai multe fapte decât vorbe. Suntem foarte buni să vorbim, dar nu acționăm deloc, nu inițiem schimbări concrete la nici un nivel. Lumea s-a cam săturat de vorbe, se vrea acțiune.

În rest, marțea neagră.

Un reper necesar pentru orice lider educațional- profilul unei școli bune în sec.XXI

Deși îmi vine să nu mai fac nimic, dată fiind mizeria politică a acestor zile, am ales, totuși, să răspund invitației ISJ Ialomița și să particip astăzi la conferința lor despre leadership. Voi vorbi (online) despre profilul unei școli bune în acest secol – un reper esențial pentru orice lider educațional, dar mai ales pentru directorii de școli care, sperăm, vor susține anul acesta concursul și vor elabora strategii de dezvoltare.

Așa cum le spuneam cursanților pe care i-am avut zilele trecute: nu poți construi o strategie, dacă nu ai clar în minte școala pe care vrei să o ai peste 4–5 ani. Problema nu mai este că nu vrem schimbare, ci că nu știm suficient de clar încotro mergem, nu am identificat direcția, nu am stabilit repere de calitate, nu am definit în nicio politică educațională ce înseamnă o școală bună în România.

Pe baza cercetărilor și teoriilor dezvoltate în domeniu, a experiențelor personale de leadership școlar, a activității îndelungate în educație și a valorificării interacțiunilor complexe pe care le-am avut cu școli din România și din străinătate, precum și pe baza lecțiilor învățate din numeroase proiecte și programe educaționale pe care le-am inițiat sau în care am fost implicată, am conturat un profil al unei școli bune și am ajuns la concluzia că o școală bună pentru prezent și viitor are cel puțin următoarele 10 caracteristici:

1. asigură progresul FIECĂRUI copil.
2. pune accent pe învățare și pe dezvoltarea competențelor necesare pentru prezent și viitor; progresul este evaluat în mod regulat.
3. leadershipul este inovator și personalul se raportează la scopul comun.
4. e o organizație care învață.
5. are un climat prietenos și stare de bine.
6. funcționează ca un ecosistem.
7. are o cancelarie colaborativă.
8. are profesori bine pregătiți.
9. formează buni cetățeni.
10. colaborează bine cu părinții și comunitatea.

Punctul 9 este extrem de important, poate nu am fi ajuns în situația politică de azi, dacă școlile s-ar fi aplecat mai mult și asupra acestui aspect.

Toate aceste caracteristici sunt descrise în detaliu în cea mai recentă carte a mea „Cum să ne transformăm școala”, Editura Cartex, 2025.

În concluzie, pentru o viitoare strategie de reformă, apreciez că ne aflăm aici - am înțeles DE CE-ul schimbării, urmează să găsim DIRECȚIA, pentru ca apoi să învățăm CUM să facem schimbarea.

Cadrul ERR

foto din anii 2000, la școala EDC

Pentru că m-au întrebat unii profesori, aș vrea să lămuresc câteva lucruri legate de „o lecție bună”, un model dezvoltat în ultimii ani în cadrul unui program al AVE, pe baza cadrului ERR. 

 Acest model și cadru nu sunt ceva nou, cadrul a fost dezvoltat și promovat la noi acum mai bine de 25 de ani, ca parte a programului de formare Lectura și Scierea pentru Dezvoltarea Gândirii Cristice (LSDGC), derulat de Centrul Educația 2000+ în multe locuri din țară. 

La Școala 4 „Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa au venit, câțiva ani buni, undeva prin anul 2000, multe școli, mai bine zis, grupuri de profesori dintr-o școală, însoțiți de director, care asistau la întâlnirea de dimineață, apoi la ore cu cadrul ERR, discutau demersul didactic cu profesorii care țineau orele, participau la activități din cadrul orelor de CDȘ, la o întâlnire cu CE și la una cu directoarea școlii despre schimbările care făcuseră din școala respectivă una extrem de inovatoare. Petreceau două zile în Pucioasa și plecau de la școală cu idei, fotografii și, mai ales, cu mult entuziasm, pentru că vedeau că, dacă vrei să schimbi o școală, o poți face. Programul vizitelor era susținut de un ONG vestit pe vremea aceea, Centrul Educația 2000+, care plătea și profesorii care susțineau activități. Înțeleg că asta se întâmplă și azi la școala respectivă, în programul AVE, așa că, nimic nou sub soare. Totuși, e de pus întrebarea de ce ne întoarcem la ce făceam acum 25 de ani când lumea merge înainte?

Așadar, cadrul ERR (Evocare – Realizarea sensului – Reflecție) aparține programului ” Reading and Writing for Critical Thinking” (RWCT), program american derulat și în România în anii1998 - 2000, la a cărui aducere în țară am contribuit și eu.

Acest program a fost creat de un grup de cercetători și pedagogi, printre care, Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredis și Charles Temple.

Ei au promovat modelul ERR ca parte a strategiilor de dezvoltare a gândirii critice în educație.

Cadrul ERR (Evocare – Realizarea sensului – Reflecție) este un model didactic folosit în predare pentru a structura o lecție astfel încât elevii să înțeleagă mai bine și să gândească activ. Este frecvent utilizat în pedagogia modernă și în metodele de învățare centrate pe elev.

🔹 1. Evocare

Este etapa de început a lecției.

• se activează cunoștințele anterioare ale elevilor;

• se stârnește interesul pentru noul subiect;

• profesorul poate pune întrebări, folosi brainstorming sau exemple.

Metode:

• Brainstorming
• Ciorchine (cluster)
• Știu – Vreau să știu – Am învățat (KWL)
• Predicții / anticipări
• Discuția dirijată
• Termeni-cheie în avans
• Povestirea experiențelor personale

🔹 2. Realizarea sensului

Este partea principală a lecției.

• elevii intră în contact cu informația nouă;

• se explică, se citesc texte, se analizează, se discută;

• elevii învață activ (nu doar ascultă).

Metode:

• Lectura activă (cu marcaje, sublinieri)
• Metoda SINELG (✔, −, +, ?)
• Întrebări pe text
• Lucrul pe grupe / cooperarea
• Jurnalul dublu
• Diagrama Venn (comparații)
• Organizatori grafici (scheme, tabele)
• Explicația + demonstrația
• Studiul de caz

🔹 3. Reflecție

Este etapa finală.

• elevii își consolidează cunoștințele;

• fac conexiuni, exprimă opinii, aplică ce au învățat;

• se pot face concluzii sau evaluări.

Metode:

• Eseu scurt / scriere reflexivă
• Discuție finală
• Concluzii formulate de elevi
• Cvintet (poezie de 5 versuri)
• Jurnal de învățare
• Aplicarea în situații noi
• Autoevaluare / feedback
• Harta conceptuală finală

Foto de pe vremea când profesori din țară vizitau școala EDC și asistau la activități. Uniforma actuală a școlii am introdus-o în 1992

Pe vremea aceea, toți profesorii școlii derulau lecții cu cadrul ERR, pentru că i-am format pe toți și i-am sprijinit pe toți, de-a lungul timpului. Doar asistența la 1-2 ore nu este de ajuns pentru a înțelege și a lucra eficace cu cadrul ERR.

Despre „Profilul profesional al managerului școlar”

 După multă vreme de când se tot discută despre necesitatea lor (vezi și raportul OECD despre evaluare, din 2017), au apărut și standardele pentru directori, sub denumirea de „Profilul profesional al managerului de școală”. De-abia azi am avut un pic de timp și am deschis documentul care a fost pus în consultare publică.

Așa cum scriam în cartea „Cum să ne transformăm școala- reflecții, idei și practici de leadership modern”, standardele pentru funcția de director au rolul de a stabili repere clare privind natura și calitatea muncii persoanelor care exercită această profesie. Ele ghidează activitatea directorului de școală și stau la baza proceselor de angajare, formare și evaluare a liderilor educaționali. Standardele trebuie să precizeze ce trebuie să știe și ce trebuie să facă un director pentru a fi un lider de succes.

 

Aceste standarde trebuie să se bazeze pe o viziune modernă asupra leadershipului școlar,  bazată pe stimularea dezvoltării profesionale continue a profesorilor și pe crearea unei culturi organizaționale orientate spre învățare și colaborare. Ele trebuie să se regăsească într-un document care să nu fie rigid și stufos, să fie clar și coerent, pentru a servi ca un reper de atins pentru directorii de școli. Standardele trebuie revizuite periodic, în funcție de schimbările și tendințele din sistemul de învățământ.

 

Ce avem de la ministerul educației este un document relativ bine elaborat, care conține o listă de competențe ale liderului de școală pe care le regăsim și în alte sisteme de educație, precum cele din Estonia, Marea Britanie sau Finlanda. Cred că, totuși, forma finală a documentului ar trebui să ia în considerare și următoarele elemente, care se regăsesc, de altfel, și în standardele din țările menționate mai sus:

1.  Accentuarea modelului de leadership școlar modern, care, în sistemele performante, implică:

 a) AUTONOMIE. Aș fi vrut să găsesc în document o referire consistentă la autonomia directorului de școală, pe fiecare dintre competențele identificate. Autonomia școlilor este o realitate în mai toată lumea civilizată și se aplică încă din anii 1980, când a existat o mișcare puternică de reformă a sistemelor de educație pentru a acorda autonomie școlilor (în privința curriculumului, a resurselor umane și a celor financiare) în țări precum Australia, Canada, Olanda, Finlanda, UK și Suedia, urmate ulterior de Estonia, Belgia, Republica Cehă, Irlanda etc. (OECD, 2017). Sunt două aspecte de adus în discuție când vorbim despre autonomia școlilor. Pe de o parte, aceasta aduce cu sine mai multă responsabilitate instituțională și este necesar ca deciziile la nivel de școală să fie luate în mod participativ, cu implicarea profesorilor, a elevilor și a părinților; să existe ceea ce numim distributed leadership, o bună organizare, un mediu școlar colaborativ și instrumente eficiente de preluare rapidă a feedbackului. Prin urmare, avem nevoie de directori pregătiți pentru așa ceva, oameni cu inițiativă, nu doar buni executanți ai sarcinilor primite „de sus”. Pe de altă parte, autonomia vine la pachet cu reformarea rolului autorităților centrale, care ar trebui să se ocupe mai ales de asigurarea calității sistemului, evaluare, curriculum, elaborarea și utilizarea standardelor de toate felurile și, mai ales, de asigurarea unor mecanisme prin care școlile autonome să fie responsabile (accountable), să dea socoteală pentru ceea ce decid și fac.

b)  INOVAȚIE și CREATIVITATE. Directorul de școală caută și se documentează în legătură cu noutățile din domeniul educației și aduce în școală idei pe care le consideră potrivite și în concordanță cu propria viziune. Este la curent cu tendințele moderne din educație, la nivel european și mondial, și se informează în legătură cu proiectele și programele de reformă existente în țară și în lume. La intervale regulate de timp, se întâlnește cu elevii și cu părinții pentru a primi de la aceștia propuneri de activități, pe care le implementează în școală. Până la urmă, nu este neapărat nevoie ca liderul să fie creativ, dar este esențial ca el să creeze un mediu care încurajează creativitatea — un spațiu în care profesorii și elevii se simt liberi să se exprime, să investigheze, să cerceteze, să încerce și să experimenteze, să inoveze și să aibă abordări noi care optimizează procesul de învățare.

c)  CETĂȚENIE ACTIVĂ. Trăim vremuri extrem de provocatoare, care ne-au dovedit că democrația nu trebuie privită ca fiind un bun garantat pentru totdeauna, ci că este nevoie de acțiuni zilnice pentru a o întări și a o păstra. Într-o lume tot mai polarizată, cu valuri de extremism ce apar acolo unde nu te aștepți, rolul școlii este și acela de a pregăti buni cetățeni și de a transmite valorile democratice: echitate, respect pentru diferențe, incluziune, drepturi și responsabilități. Liderul unei astfel de școli trebuie să fie un exemplu de cetățean implicat, care cultivă dialogul și îi inspiră pe ceilalți membri ai comunității școlare să includă comportamente și practici democratice în acțiunile lor. 

      2. În stilul nostru caracteristic, elaborăm documente oficiale alambicate, cu multe puncte și subpuncte, care îngreunează parcurgerea lor. Documentul referitor la profilul directorului de școală ar putea fi mai simplu în ceea ce privește atât descrierea competențelor generale (sunt elemente care se tot repetă de-a lungul textului, cu accent exagerat pe aspectele administrative și de execuție), cât și listarea descriptorilor de comportament. Textul ar fi mai puțin redundant, dacă am avea competența descrisă pe scurt, urmată de o listă cu operaționalizarea ei, adică, ce trebuie să facă și cum să fie directorul, fără liste de competențe specifice și descriptori de comportament care se suprapun în multe cazuri.

În plus, aș folosi termenul de „lider de școală” sau „director de școală” în loc de manager școlar.  

Student Well-being Begins with Teacher Well-being

Reforming a school from within is a concept that I have not only described in my publications, posts, and courses, but have also successfully implemented in a public school in Romania. An essential part of this process is promoting well-being at the level of the entire school, through a whole-school approach, for which I developed the STAR model.

In short, in order to achieve long-term impact, teachers and school leaders should integrate well-being into the design of the school, make it a strategic goal to be achieved within 3–5 years, and address it at the level of the entire school community—teachers, students, and parents. I strongly believe that, under the umbrella of well-being interventions, a school begins to reinvent itself and undergo deep transformation, leading to improved educational outcomes.

STAR (Strategy, Transformation, A Whole School Approach, Results) serves as a guiding framework—a vision for all teachers who want learning to take place in a state of well-being. New generations, who learn more out of curiosity than fear, would certainly appreciate such a model being brought into their classrooms.

Implementing this model is not easy; it is a long-term process that must be learned. If we aim to promote well-being in schools, we need to understand what it means and what mechanisms to use—just as we cannot teach biology without knowing the subject. The concept must be explained, and many types of activities and specific mechanisms must be learned in order to implement the STAR model effectively.

When it comes to teachers’ well-being, the number of studies highlighting its impact on school success and student performance has increased in recent years. We cannot achieve educational success or have happy students if teachers do not work with motivation and enjoyment, ensuring that every child can thrive.

Numerous analyses show that, worldwide, teachers are overloaded and overworked, and burnout is increasingly common in this profession. Many teachers report dissatisfaction with the school climate, relationships with leadership, excessive administrative tasks, and numerous extracurricular obligations.

It is now widely acknowledged—both by research and practical experience—that:

• student well-being starts with teacher well-being
• happy teachers = happy students

Unfortunately, teaching is one of the most stressful professions, often leading to burnout—mental, emotional, and physical exhaustion.

Data from the Teachers’ Wellbeing Index (2021) shows that:

• 72% of teachers feel stressed
• 54% consider leaving the profession
• 42% are negatively affected by school organizational culture
• 74% feel initial training did not prepare them to manage their own well-being
• 65% feel unprepared to support students’ well-being
• 44% show signs of anxiety
• 70% cite workload as the main reason for considering leaving

These days, there are a lot risk factors in schools for teachers’ well-being which might include:

• workload and working conditions
• lack of autonomy and excessive control
• insufficient support and resources
• workplace relationships
• unclear roles
• poorly managed change

Research also shows that stress is caused by excessive paperwork, student behavior issues, overloaded curricula, high parental expectations, and challenges related to educational technology.

In our view, teachers’ well-being is both an individual and collective responsibility. Teachers must take care of themselves and support each other—“putting on their own oxygen mask first.”

For teachers, some of my practical suggestions include:

• appreciating their role
• focusing on positive daily experiences
• maintaining good communication
• enjoying time with students
• taking short breaks for relaxation
• building supportive relationships
• maintaining work-life balance
• adopting healthy habits
• pursuing hobbies
• spending quality time with family and friends

Specialists also recommend mindfulness practices, which help individuals slow down, become aware of the present moment, and achieve balance. As defined by Stanislaus Kennedy, mindfulness is a way of paying attention to ourselves, others, and the world—shifting from “doing” to “being.”

At the same time, school leaders should turn schools into a “home of well-being,” built through supportive leadership, clear roles, encouragement, fair evaluation, and respect.

This “house of well-being” is built step by step:

• Ground floor: strong organization, clear roles, collaborative culture, shared vision
• First floor: individual support, coaching, professional development
• Second floor: additional well-being activities (team-building, social spaces, relaxation areas)

For school leaders, my key recommendations include:

• respecting teachers’ time
• creating a positive school climate
• reducing administrative burden
• avoiding authoritarian behavior
• distributing responsibilities effectively
• providing regular feedback and recognition
• supporting collaboration and well-being spaces

Ultimately, teachers value:

• appreciation and recognition
• a positive work environment
• fair workload distribution
• professional and emotional support
• reduced bureaucracy
• meaningful professional development

Therefore, here is what I believe teachers would appreciate in the school where they work in order to experience a state of well-being (of course, apart from the main condition, that of being adequately paid):

1.     a message of appreciation, received regularly from the management, acknowledging their work.

2.     a positive working atmosphere in the school, so that they come to work with enthusiasm and enjoy what they do.

3.     a fair distribution of responsibilities at school level, so that each teacher does what they like and are good at.

4.     a different kind of staff room / a relaxation room and a small kitchenette.

5.     coffee, tea, cookies, and fruit in the staff room.

6.     a stationery box provided free of charge twice a year.

7.     fewer meetings and emails from management and inspectorates.

8.     professional and emotional support from the principal or from a colleague.

9.     regular feedback from management and collegial discussions about their work.

10.  the presence of the principal in the staff room during the main break, having a coffee with colleagues and asking how they are doing.

11.  celebrating the successes of the teaching team.

12.  more time for reflection on their own work and for observing and monitoring students’ progress.

13.  fewer time-consuming tasks which often prove to be unnecessary.

14.  consultation and flexibility in organizing activities.

15.  training courses on innovative topics and modern education.

There is more to be done in schools related to the well-being of teachers, so it is important to start the process right now.

Vine concursul pentru directori!

 

Acum, că ministerul tocmai a anunțat că va organiza concursul pentru directori în mai sau iunie, răspund unor solicitări care există deja și mai fac un curs pentru candidații la această funcție. Așa cum am anticipat, vor merge pe structura de acum patru ani a concursului, prin urmare, va trebui să scrieți și să prezentați strategia de dezvoltare a școlii al cărui director sau a cărei directoare doriți să fiți. Este cel mai greu și cel mai important element din concurs. Nu vreau să mă laud, dar cei care acum patru ani s-au pregătit cu mine au luat 10. Acum e și mai bine, avem și suport de curs foarte bun - ultima mea carte pe care vă îndemn să o cumpărați. Vă aștept pentru înscriere, cred că vom face repede o grupă! Detalii pe e-mail, mulțumesc!

Ziua fericirii

 

Știu că altele sunt problemele educației, dar nu e rău să mai ieșim din închistare și înverșunare și să îndrăznim mai mult pentru copiii noștri. Azi, 20 martie, este Ziua internațională a fericirii și mi-am amintit că, în ianuarie 2022, a prins contur o idee la care visam de multă vreme, să avem și în România, așa cum se întâmplă în Marea Britanie, câteva școli cu fericire în curriculum, o oră pe lună la dirigenție sau mai des, la clasele primare. E o oră în care stăm de vorbă cu copiii despre emoțiile lor, în care îi îndemnăm să își stabilească niște obiective frumoase și îi învățăm cum să facă față presiunilor de fiecare zi, inclusiv acelora care vin din social media. Copiii învață cum să își mențină sănătatea fizică, cum să se relaționeze cu cei din jur și cum să devină persoane care reușesc să învingă tot felul de obstacole. Am elaborat și o programă specială a acestei ore de fericire, cu obiective, conținuturi și activități de învățare (pe care o găsiți în cartea „Hai cu starea de bine în școală!”, Corint, ediția a doua, pag. 22-25), iar împreună cu Andreea Puiu am creat un curs pe această temă.

Sigur că e de dorit ca în toate orele să fie învățare cu bucurie, cum spun eu, dar o oră de fericire ca atare în orarul claselor va crea oportunități de a parcurge cele 5 teme mari din acest curriculum orientativ (care poate fi și programa unui curs opțional, în CDȘ) - autocunoaștere și dezvoltarea potențialului, sănătatea fizică, relațiile, implicare în viața comunității și interes pentru natura din jur.

E un început timid, dar avem și noi ceva, în contextul în care nu avem politici educaționale pe subiectul stării de bine în școală, așa cum există în alte țări care sunt atente la ce demonstrează studiile, de ceva timp de altfel, și anume, că elevii învață mai bine atunci când se simt bine la școală și sunt fericiți, iar dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor, precum empatia, curiozitatea și încrederea conduce la rezultate academice mai bune. Gând bun și succes celor care veți dori să aduceți fericirea la școală!