Mihai Eminescu a fost și revizor şcolar, pentru
judeţele laşi şi Vaslui, funcție pe care a îndeplinit-o mai puţin de un
an (1 iulie 1875 -2 iunie 1876), dar pe care a luat-o foarte în serios. Aș zice că e un exemplu de lucru bine făcut, un model pentru cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă inspectorii școlari de azi.
În rânduri
indignate de procese-verbale sau în rapoarte adresate Ministerului
Instrucţiunii Publice revizorul școlar Eminescu condamnă indolenţa şi
abuzurile administraţiei rurale, ia apărarea unor învăţători harnici şi
merituoşi, dar cere şi pedepsirea celor leneşi şi incompetenţi, solicită
încadrări pe criteriul competenţei şi, ca altădată Şincai, recomandă
înfiinţarea de noi şcoli.
Junimiştii, oameni veseli, i-au dedicat şi un cântec, din care se vede că prea puţin îi interesa
dramatica sforţare a poetului pentru redresarea şcolii româneşti:
„Eminescule poete,
Umblai în cabriolete
Zi de zi şi sat de sat
Şcolile de inspectat..."
Iată câteva observații și propuneri făcute de revizorul școlar Eminescu:
„D-nul învăţător însă să-şi deie silinţa şi, mai cu seamă, să caute, astfel încât copiii să nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeauna să poată
povesti cu cuvinte proprii ceea ce au citit "
„Se ştie că de când d-nul Chiţu (acesta era succesorul lui Maiorescu în
funcţia de ministru al învăţământului şi cel care-l suspendase pe
Eminescu din funcţia de revizor şcolar n.n.)pune la cale învăţăturile
publice, programa scoalelor elementare şi secundare este atât de
încărcată, încât ameţeşte şi pe învăţători. Această încărcare însă îşi
are izvoarele ei în lipsa de solide cunoştinţe pedagogice a celor ce
dispun cu atâta uşurinţă de capetele copiilor, ca şi când soarta
generaţiei viitoare n-ar atârna de claritatea şi temeinicia gândirii
acelor capete, in faptă însă, şcoalele elementare şi secundare nu sunt școale de învăţătură propriu-vorbind, ci de educaţiune. De acolo
perceptul pedagogic: non multa, sed multum. Într-adevăr, cunoştinţe
puţine, însă bine pricepute şi bine mistuite, limpezesc conştiinţa,
formează o cărare bătută a cugetării, o normă care reglează întreaga
viaţă intelectuală."
Vorbind despre promovare, Eminescu se manifesta împotriva imposturii şi
superficialităţii, neputând tolera „evidenţierea învăţătorilor", pe
criteriul promovabilităţii, ci pe acela al progresului şcolar real,
constatat în urma unor inspecţii şcolare serioase. Ceea ce înţelegem azi
prin „salariu de merit“ sau „gradaţie de merit" era intuit şi propus de Eminescu, atunci când se gândea la
o „remuneraţie diferenţiată a învăţătorilor".
Eminescu a intuit, de asemenea, un adevăr sociologic profund: şcoala,
starea învăţământului sunt un reflex al vieţii economice, sociale şi
culturale a epocii:
„Şcoala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni
care să ştie administraţie, finanţe şi economie politică, învăţătorii
pedagogi; pe când adică va fi și şcoala, şcoală, statul, stat şi omul, om,
precum e în toată lumea, iar nu ca la noi - adică ca la nimeni; unde
găseşti în cercurile cele mai înalte oameni care trăiesc în vecinică
duşmănie cu gramatica necum alte cunoştinţe sau cu dreapta judecată. Din
nefericire, tocmai aceasta din urmă lipseşte".
(text preluat si adaptat din http://www.rasunetul.ro/eminescu-despre-invatamantul-primar)
Pagini
- Acasa
- Despre mine
- Publicatii
- Experienta
- Oferta de cursuri pe teme de educatie
- Cum transformi o scoala
- Vorba de educatie
- Campania „Scoli creative”
- Campania „Toata scoala citeste”
- Clase în aer liber - educație în natură
- Starea de bine in scoala
- Videos
- Fotografii - viața profesională
- Media
- Recunoastere si testimoniale
- Contact
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu