Bustul

Am dat recent de o fotografie a unei sculpturi reprezentând bustul Doamnei Donici, prințesa Elena Cantacuzino, care se află în prezent în holul școlii care îi poartă numele. A fost descoperit în subsolul clădirii Centrului Cultural European Pucioasa de către directorul acestei instituții, dl Dan Tzopa, cel care a avut și inițiativa de a-l curăța și reface și de a propune un eveniment de „dezvelire” a statuii într-un cadru festiv organizat la școală. Deși nu mai am relații de colaborare cu actuala conducere a școlii, am fost invitată la evenimentul care a avut loc în 16.01.2017, dar, din păcate, nu am putut ajunge pentru că în acea zi aveam deja programată o întâlnire importantă. Am trimis, însă, următorul mesaj ce a fost citit în cadrul evenimentului:

„Mulțumesc pentru invitația pe care am primit-o de a fi prezentă la evenimentul de azi care are loc la Școala 4 Elena Donici Cantacuzino! Pentru că, din motive care țin de activitatea profesională (o foarte importantă întânire de lucru la București, pe probleme de educație), nu am putut să o onorez, vă trimit câteva cuvinte pe care aș fi vrut să le spun, dacă aș fi fost astăzi aici cu dumneavoastră.

Cred că ceea ce se întâmplă în această zi la Școala 4 EDC ne arată, încă o dată, că timpul știe să așeze lucrurile așa cum trebuie și la locul lor și valoarea iese până la urmă la suprafață. Prin anul 2000, ca director al acestei școli, adresam Primăriei Pucioasa două solicitări:

1.       Doamnei Elena Donici Cantacuzino să i se acorde titlul de cetățean de onoare al orașului ( lucru care nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi).

2.       Realizarea unui bust al doamnei Elena Donici Cantacuzino – lucru care iată, se întâmplă astăzi, după 16 ani, în mod, aș zice, miraculos (mulțumesc, dle Dan Țopa, pentru că ați dat de acest bust în subsolul Centrului Cultural, pentru că l-ați scos la lumină și ați organizat evenimentul de azi, încadrându-l, cu aleasă inspirație, în programul dedicat Zilei Culturii Naționale).

Prințesa Elena Donici Cantacuzino este doamna căreia eu  ii datorez cariera și, în bună parte, ceea ce sunt astăzi. Intr-o societate închisă și într-o perioadă în care în școli se studia limba rusă, am avut sansa să învăț limba engleză de la doamna Donici, cum ii spuneam noi. Împreună cu sora sa, prințesa Bălașa Cantacuzino, fusese alungată de comuniști din conacul lor din Băleni (județul Galați) și avea domiciliu forțat în Pucioasa. Locuia într-o singură cameră, la etajul modest al unei case de pe strada Libertății (!!) și, pentru a se întreține, dădea lecții de engleză și franceză unor copii din oraș, care aveau înclinație pentru limbi străine. De la 10 ani și până când am terminat liceul am mers la doamna Donici de două ori pe săptămână, pentru o oră de franceză și una de engleză și povești despre trecut, artă, literatură, călătorii, noblețe, morală, etică, eleganță și multe altele. Mai târziu, am devenit studentă a Facultății de Limbi Străine din Universitatea București, am absolvit-o în 1981 și m-am întors în Pucioasa ca profesoară de limba engleză. Când am devenit directoarea Școlii 4, în semn de respect și recunoștință pentru cea care a marcat destinul multor tineri din oraș, în 1998 am dat școlii numele de Elena Donici Cantacuzino și am introdus un curs opțional care dădea ocazia copiilor să afle cine a fost această doamnă, să meargă în comunitate să vorbească cu persoane care au cunoscut-o și să învețe astfel ce pot să însemne demnitatea, tăria și puterea de a face față încercărilor vieții. Putere care, în cele mai multe cazuri, dacă nu în toate, vine din educația primită.

Și pentru că, așa cum spuneam, istoria ne duce până la urmă acolo unde trebuie să fim și pentru că  sunt în viața noastră întâmplări care par alese să aibă loc, am dat aseară, în laptopul meu, nesperat, chiar de referatul înaintat Primăriei în anul 2002 și în care scriam următoarele:

„Cine a fost Elena Donici Cantacuzino?

·      s-a născut în 1900 în satul Băleni, în apropiere de Galați și a făcut parte din a 26-a generație a renumitei familii Cantacuzino;

·       prin căsătorie, a devenit Elena Donici, soțul aparținând familiei vestitului fabulist Alexandru Donici;

·       prin anii 50, a fost exilată de regimul comunist și silită să locuiască cu domiciliu forțat în Pucioasa, la familia Rădulescu. Pentru a supraviețui, a dat lecții de limba franceză și engleză copiilor și tinerilor din oraș;

·       sora,  Marie Blanche(Bălașa Cantacuzino) a locuit, de asemenea,  în Pucioasa, pe strada Tudor Vladimirescu; a avut un talent deosebit la pictură și a realizat portretele multor locuitori ai orașului. A murit în 1976, în Pucioasa.

·       D-na Donici a trăit până la vârsta de 83 ani, mulți locuitori ai orașului fiindu-i aproape și iubind-o până la moartea sa, la 14 iulie 1983.

·       înmormântarea a avut loc  la Băleni, locul unde s-a născut, sicriul fiind depus în cavoul familiei Cantacuzino.

Ce a făcut d-na Donici pentru orașul Pucioasa?

• într-o perioadă în care accesul la valorile culturii și civilizației europene era interzis, d-na Donici a deschis pentru mulți tineri din oraș ușa către un tip de educație pe care școlile nu aveau voie să îl promoveze: accesul la texte literare franceze și engleze, studiul limbii engleze, istoria adevărată din perioada pre- comunistă, lecții despre oameni, maniere și calități morale și, mai ales, despre buna cuviință;
• multe persoane din oraș îi datorează cariera de profesori de limbi străine: Anca Tîrcă, Georgiana Manta, Riana Păunescu, Constantin Stănciulescu, Camelia Bogdan, Bogdana Savu, Nadia Ionescu etc.;
• sunt mulți cei care îi datorează cariera în alte domenii, în care studiul limbilor străine a fost esențial: diplomație, comerț exterior etc.-Anca și Dana Taraș, Lizica Sprânceană, Corneliu Vlad
• a fost pentru toți cei care au cunoscut-o un exemplu de verticalitate, de noblețe sufletească și de atitudine;
• în concluzie, într-o lume închisă și dominată de dogme și limite de tot felul , d-na Donici a fost pentru orașul Pucioasa una dintre persoanele  care au  menținut valorile și au deschis orizonturi. 

De ce școala îi poartă numele?

·       un domeniu de interes și de performanță al școlii îl constituie limbile străine, engleza și franceza, care sunt predate de profesori  ce au învățat aceste limbi de la d-na Donici;

·       deși nu a fost profesoară de meserie, a fost un exemplu de educator prin erudiție și dragostea față de copii;

·       a locuit în apropierea școlii;

·       numele Cantacuzinilor  este unul de marcă, menționat în legătură cu toate momentele importante ale istoriei naționale și europene.”

Așa  scriam în acel referat acum mai bine de 16 ani. Între timp, am cercetat  documente despre cele două prințese, am fost  pe urmele lor la Băleni, am aprins o lumânare la mormânt, sunt în corespondență cu scriitori și cercetători din țară și din străinătate interesați de viața acestora. Tot ce am aflat am scris pe blogul meu despre educație (http://ancatirca.blogspot.ro/search/label/Printesa%20Elena%20Donici%20Cantacuzino, tocmai pentru a da o șansă  să le cunoască celor care doresc să o facă  - elevii și profesorii acestei școli care îi poartă numele, locuitori ai Pucioasei,  oameni din țară și din lume.

Am selectat din cele 15 articole de pe blog un citat care mi se pare  cel mai frumos omagiu adus celor două prințese. Un mare și renumit scriitor și jurnalist britanic, care, din iubire pentru Bălașa, a petrecut câțiva ani la Băleni și, prin 1968 a venit incognito și la Pucioasa, Sir Patrick Leigh Fermore, le descrie pe cele două surori, Elena și Bălașa Cantacuzino, astfel:

”...Ar fi fost imposibil să le bag pe cele două surori în vreun tipar. Cu școli făcute în Franța și Anglia și ieșite peste tot în lume, erau bune, frumoase, curajoase, talentate, pline de imaginație, iubitoare de literatură și artă, generoase, amuzante, neconvenționale; toată lumea le iubea, iar eu am făcut la fel.” 

În încheiere, le doresc elevilor, profesorilor și părinților acestei școli (singura, de altfel, din țară care poartă acest nume) să ajungă să se regăsească, prin ceea ce spun și fac, în valorile insuflate cândva de d-na Elena Donici Cantacuzino  tinerilor:  responsabilitatea lucrului bine facut, cinste, tenacitate, verticalitate morală,  modestie, bun simț și bună creștere, dragoste și respect față de semeni.

Anca Tîrcă

București, 16.01.2017”