Am revizuit astăzi un text mai vechi (pe care îl utilizam prin anul 2000 în cursuri de formare pentru profesori) despre stilul democratic de predare, discuția exploratorie, dilema morală și profesorul ca moderator. Mi se pare că este tot mai important să ne focalizăm pe schimbarea care să aibă loc în sala de clasă, la firul ierbii, acolo unde cred că este o prioritate ca tot mai mulți profesori să iasă din modelul rigid al unor lecții bazate pe prelegere și să adopte metode care să le permită elevilor să fie participanți direcți la propria învățare.
Despre stilul democratic
Când se adoptă la clasă un stil democratic de predare - învățare:
- profesorul îl poate invita pe elev să-și exprime punctul de vedere;
- elevii își pun reciproc întrebări și își ascultă opiniile;
- elevii îi cer profesorului să-și exprime clar și deschis opiniile;
- elevii și profesorul colaborează și investighează o problematică/ tematică comună pentru a dezvolta noi puncte de vedere
Despre discuția exploratorie
Discuția
exploratorie, așa numita discuție fără sfârșit, nu se finalizează cu un
răspuns clar, cu un acord general sau o concluzie universal acceptată la
problema pusă în discuție. In acest caz, important nu este a convinge pe cineva
sau a fi convins, ci procesul în sine de clarificare și încercarea de a
găsi o bază comună unor opinii diferite. In acest fel, se creează în clasă
condiții reale de dezvoltare a gândirii critice, abilitate atât de
necesară unor viitori cetățeni într-un stat democratic.
Se recomandă
punerea în discuție a unor probleme controversate, a unor situații dilemă
( de ex., de tip dilemă morală),
care pot oferi oportunități de a pregăti elevii nu numai pentru
decizii ușor de luat în viață, dar mai ales pentru cele greu de luat.
Despre dilemele morale
Lawrence Kohlberg
susține că gândirea copiilor devine cu atât mai puțin bazată pe experiența lor personală, mai
putin conformistă și mai aplecată să apere drepturile celor din jur și să
contribuie la bunăstarea generală a
societății, cu cât ei sunt implicați mai mult în discutarea dilemelor morale –
situații în care se fac judecăți în legătura cu ce este bine și ce este rău și
în care este foarte greu să se ia o decizie.
Lawrence Kohlberg |
O dilemă morală:
- trebuie să implice două sau mai multe principii morale care să fie la fel de importante și să se excludă reciproc în cadrul acțiunii
- trebuie să pună în discuție un subiect sau o temă, reală sau fictivă, inspirată din conținuturile cursurilor sau din experiența proprie a elevilor.
In dezbaterea unei
dileme morale, există următoarele etape:
1. Se prezintă elevilor dilema.
2. Se cere elevilor să clarifice problemele și să evidențieze
posibilitățile de acțiune
3. Se cere
elevilor să adopte o poziție preliminară în ceea ce privește dilema prin
ridicarea mâinii și să scrie 2-3 motive care susțin alegerea făcută.
4. Clasa este
împărțită în două/ trei grupe, în
funcție de poziția adoptată. Grupurile discută motivele și aleg 3 pe care le
consideră cele mai importante, convingătoare și puternice.
5. Fiecare grup
își exprimă poziția și se inițiază o dezbatere între cele două părți.
6. La final, membrii
grupului au posibilitatea să își schimbe pozițiile și să se alăture celuilalt
grup.
Dilema lui Heinz
In Europa, o
femeie era pe punctul de a muri din cauza unei forme speciale de cancer.Exista
un medicament la care doctorii s-au gândit ca ar putea s-o salveze (o formă de
radium) pe care un farmacist din același oraș îl descoperise de curând.
Medicamentul era
foarte costisitor de fabricat, iar farmacistul a fixat un preț mare –2000 USD
pentru o doză mică din medicament.
Soțul femeii bolnave,
Heinz, a mers la toți cunoscuții pentru a împrumuta bani, dar nu a făcut rost
decât de 1000 USD, ceea ce reprezenta jumătate din sumă. El i-a spus farmacistului
că soția lui era pe patul de moarte și l-a rugat să îl vândî mai ieftin sau să
îl lase să plătească medicamentul mai târziu. Farmacistul însă, l-a refuzat:
„Eu am descoperit medicamentul, m-am sacrificat mult pentru asta și intenționez
să câștig bani de pe urma lui”.
In această situație,
Heinz, disperat, a spart magazinul farmacistului și a furat medicamentul
necesar soției sale (Kohlberg,1963).
Pornind de la acest text, profesorul
poate pune următoarele întrebări care să stea la baza unei discuții de tip exploratoriu :Ce ai fi făcut tu
în locul lui Heinz? Ar trebui Heinz să
fie arestat ?Trebuie Heinz să
fie condamnat pentru furt?Este vinovat?
Despre profesorul ca moderator
A-i determina pe
elevi să poarte o discuție sau să desfășoare o dezbatere necesită multă îndeminare din partea
profesorului. Acesta trebuie să-i conducă pe elevi spre aflarea răspunsurilor
proprii la problemele respective și să nu intervină pentru a-și impune părerea
proprie, deși este întotdeauna tentant pentru un profesor să monopolizeze
discuția dintre elevi. Profesorul trebuie să mențină un echilibru între
controlul procedurii și libertatea elevilor de a conduce discuția, având grijă
să se evite îndepărtarea de la subiectul discuției.
Pentru a conduce
cu măiestrie o discuție/dezbatere, profesorul trebuie:
- să acorde elevilor timp și libertatea de a gândi singuri;
- să facă în așa fel încât ei să simtă că problema contează;
- să mențină cursul discuției, să nu îi lase să devieze prea mult de la subiect;
- să aprecieze toate părerile, răspunsurile greșite fiind foarte puține;
- să aibă încredere că elevii pot hotărî singuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu