Vino cu mine știu exact unde mergem

Ieri, 24 martie, la Teatrul Odeon din București s-a desfășurat cea de-a XIV-a ediție a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Vino cu mine știu exact unde mergem este volumul pentru care poetul Dan Sociu a primit premiul pentru Poezie. Este de fapt un poem de 19 pagini pe care autorul l-a dat și “la liber“ pe site-ul Think Outside the Box, cu îndemnul de a-l da mai departe, dacă ne place.

Poemul poate fi citit integral aici:http://issuu.com/georgegheorghe/docs/boala_din_gunoi

Iată și câteva fragmente:

 „Experţii sunt din ce în ce mai convinşi

 că sediul memoriei nu e în creier, că amintirile sunt stocate în mişcările norilor

 în curenţii de aer, în vaporii de apă şi în furtunile solare.

Mai mult, amintirile sunt produse de meteorologie

după legi şi în scopuri obscure, dacă e să credem în scopuri şi legi

într-un domeniu unde, ca să fac şi o glumă, suntem cam în ceaţă.

Fiecare moment e creat de ploaie sau de vremea senină, pas cu pas, în detaliu.

Astăzi sunt 28 de grade în Bucureşti, cerul e parţial noros şi astfel cămaşa mea roşie

e deschisă la toţi nasturii, stau pe canapea şi mă prefac că mă uit la campionatul de patinaj.” 

Foto aparține Radio Romania Cultural

Cam cu o oră înainte să mă trezesc
intru în bucătărie și fac cafea pentru toți
și nu mi-e nici mie așa de ușor
cu o copilărie săracă în spate, într-un orășel din Moldova
și o vulpiță vicioasă încearcă să mă muște de mînă.
Am citit pe net despre ea: înseamnă dragoste neîmpărtășită și nebunie.
Pe fereastra bucătăriei se vede întotdeauna aeroportul
din puțul de ciment dintre blocuri, unde miroase a ciorbă de zarzavaturi
și excremente de animale care agonizează pe sticle sparte
se ridică mereu spre cer avioane grele de apă. Dar nu ne mai păcălim
am pornit și ieri spre aeroport și alaltăieri, toată primăvara de fapt
și am întârziat. Sufletele noastre au nimerit din prima zi și acum se plimbă
pe alei însorite, printre mii de fețe noi sau discută cîntat și dulce cu o fetiță, Cățelușa.
Celelalte componente ale noastre, cele obscure, s-au întors acasă învinse
cu autobuzul prin ploaie, lîngă aceeași pereche de nemți înghețați.
Ce frumoasă și ce departe e ziua de ieri, ce reale sunt aceste cereale.”

Și încă o pezie care mi-a plăcut: 

un poem de Dan Sociu

Am coborît din mașină, eu să fumez,
tu să aduni buburuze. Amândoi ne-am
oprit lîngă o buturugă, am făcut
doi copii, într-un an furtuna ne-a luat
pe sus acoperișul, în altul a ars
pînă la temelii bucătărioara
noastră de vară. Am trecut prin ierni grele,
cu zăpezi adezive, care nu se mai
duceau din piele. Norii veneau vîjîind
și-mi electrizau barba. Copiii creșteau,
dar privirile ne rămîneau tinere.
Am aruncat chiștocul, ți-ai pus gîzele
în buzunare. Am lăsat buturuga
în urmă, ne-am întors pe drum, la mașină.

(Dan Sociu, Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012)