Dacă tot a fost introdus în textul legii educației conceptul de „școală bună” (ceea ce este foarte bine), de ce suntem atât de mărginiți și nu dăm o definiție mai complexă, atât de așteptată de sistem ( știu asta din cursurile mele de management educațional, vorbesc mult cu profesorii). În România nu avem nici până acum un text-reper care să specifice ce înseamnă o școală bună, o definiție care să schimbe modul de evaluare a școlilor și să aducă motivație în sistem, una care să aprecieze efortul profesorilor din comunități dezavantajate sau din licee tehnologice, oameni care muncesc și fac treabă bună și aduc copii de la 4 la 5 sau la 6. Aceste școli nu sunt văzute, nu sunt apreciate, nu sunt premiate, aceste școli nu vor fi considerate bune în vecii vecilor, atâta timp cât topurile sunt făcute în funcție de rezultatele la examene.
Spun și scriu asta de ani de zile, este foarte important ca la nivelul politicilor educaționale să avem o descriere a ceea ce ar însemna 𝐨 𝐬̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆ 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, un text care să prezinte câteva caracteristici de bază ale unui model de succes, la care să aspire școlile din sistemul de învățământ și care să constituie pentru echipele manageriale repere de atins în procesele specifice de dezvoltare instituțională și creștere a calității educației.
Cum este posibil să scrii într-un text de politică atât de important că o școală bună este doar un spațiu??? E mult mai mult decât asta, uite, din 2005 - https://ancatirca.blogspot.com/2013/12/o-scoala-buna.html. Și ce înseamnă stare de bine dobândită prin cunoaștere??? Și învățare eficientă, nu eficace????
„(2) Prin conceptul de ,,școală bună" se înțelege spațiul în care copilului/elevului/tânărului i se asigură premisele unei învățări eficiente și armonioase prin care se pun bazele învățării pe tot parcursul vieții și ale stării de bine dobândite prin cunoaștere.”
Atât s-a putut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu