miercuri, 13 noiembrie 2019

De ce #toatășcoalacitește, reforma școlii și alte cele - interviu pentru Spark News


 SparkNews.ro: Cum a apărut ideea campaniei „Toată școala citește” și în ce constă această activitate?

Anca Tîrcă (foto): „Toată școala citește” este o idee pe care am lansat-o pe blogul meu „Despre educație-reforma la firul ierbii” acum câțiva ani, într-un text dedicat încurajării lecturii în școli, în care menționam că o văzusem pusă în practică într-o școală din Londra și o aplicasem, la rândul meu, într-o școală din România cu care am lucrat la un moment dat. Se întâmplă așa: timp de 10-15 minute, într-un anumit moment al săptămânii sau chiar în fiecare zi, la o oră stabilită, toată lumea din școală – elevi, profesori, director, femei de serviciu, administrator, paznic, secretară etc. – lasă orice altceva are de făcut și citește ceva. Activitatea este una de succes dacă, anterior, este bine prezentată tuturor celor implicați și dacă, în spațiul școlii, la bibliotecă, pe coridoare, în cancelarie etc. se pun la dispoziție resursele necesare, adică reviste, ziare și cărți.
În toamna aceasta, pentru că ideea este prea frumoasă și cu un mare potențial educativ, m-am gândit să o transform într-o campanie adresată școlilor, campanie pe care o fac în timpul meu liber, voluntar, fără niciun fel de resurse, cu un telefon la care vorbesc cu profesorii  și îi consiliez și cu un laptop pe care derulez efectiv campania, răspunzând mesajelor primite de la școli, distribuind fotografiile cu momente din activitate, promovând școlile care se alătură campaniei și updatând pagina dedicată evenimentului de pe blogul meu – ancatirca.blogspot.com

Campania atrage tot mai multe școli. De ce este bine ca ”toată școala” să citească?

Da, aproape că e incredibil ce se întâmplă, ideea se rostogolește deja, prima care a pus-o în practică a fost o școală din Valea Lupului, județul Iași, acum câteva luni, când nu lansasem campania, dar în prezent, aproape în fiecare zi se mai alătură câte o școală. Să vă spun sincer, e chiar emoționant pentru mine, e o mare bucurie să vezi că la firul ierbii e atâta energie și e atâta entuziasm și că uneori e nevoie doar de un imbold pentru a mișca lucrurile în educație. E bine ca „toată școala” să citească, în primul rând, pentru că e și aceasta, pe lângă multe altele, o modalitate de a trezi sau de a dezvolta, după caz, gustul pentru lectură și a forma obiceiul, rutina de a citi. Apoi, cred că e bine pentru cultura instituțională să se transmită un mesaj pozitiv, agreat de toată lumea, elevi, profesori, personal administrativ, acest lucru contribuind, de ce nu, la crearea a ceea ce numim „a sense of belonging”, sentimentul  de apartenență la comunitatea școlii respective, una în care toată lumea citește.

Există o ”rețetă” prin care ne putem convinge copiii să citească mai mult? 

Nu cred că există o rețetă, dar știu sigur că dacă părinții citesc, copiii vor face ca ei și vor citi și ei și dacă profesorii au destul meșteșug să îi atragă pe elevi către lectură, atunci elevii vor citi și ei. Există multe modalități pe care un profesor le are la îndemână pentru a-l face pe un copil să intre în lumea cărților într-un mod firesc, neautoritar, mai degrabă indus, decât impus, de genul mica bibliotecă a clasei de care să se ocupe chiar copiii (îmi amintesc că, pe vremea când eram profesoară de engleză, împrumutam eu cărți de la Consiliul Britanic pe fișa mea și le aduceam la clasă, iar unul dintre elevi  avea grijă ca ele să ajungă, pe rând, la fiecare copil) sau întâlniri cu scriitori sau un mic club de lectură organizat în școală sau activități care să se întâmple prin librării sau biblioteci ale orașului și tot așa, profesorii au acces în prezent la destule resurse și idei în acest sens, e plin internetul de  astfel de bune practici. Acum, depinde cum se întâmplă și acest citit, campania mea promovează lectura cu cartea în mână, dar sunt persoane care citesc mult și online și cred că și asta e ok.

Ce mesaj le-ați transmite profesorilor pentru ca ei și elevii lor să se alăture acestei campanii? 
Le spun să aibă curajul să o facă, să se alăture campaniei „Toată școala citește”pentru că această activitate nu este greu de organizat, o să le placă sigur și lor, dar și copiilor și vor avea destule satisfacții. Cum spuneam, important e să se organizeze bine înainte de a începe activitatea, să le spună celor care iau parte la ea ce au de făcut și să le comunice ora și durata. Cineva din echipa de organizare să treacă prin școală, prin clase, pe la biroul directorului, pe la secretariat și să vadă ce se întâmplă și să facă fotografii. Am văzut că sunt școli care citesc în fiecare zi și acest lucru poate fi în regulă, dar îi sfătuiesc pe profesori să analizeze dacă nu e totuși prea solicitant să facă această activitate zilnic și dacă nu e mai bine să se rezume la 1-2 zile pe săptămână de „toată școala citește”. Îi rog pe profesorii care se alătură campaniei să mă/ ne anunțe că o fac, pentru a-i putea  promova în parteneriat cu dvs., SparkNews.ro.

Nu este prima campanie pe care o lansați. Aveți și ”Școli prietenoase și creative”. Credeți că, prin aceste campanii și toate ideile pe care le lansați în spațiul public, veți reuși să mișcați puțin lucrurile în educație? 

Da, sigur, altfel nu le inițiam. Eu cred (și) în reforma la firul ierbii, în ideea că putem schimba educația (și) din interior și, în timpul meu liber, fac voluntariat pentru binele școlilor și lansez idei în spațiul public, cum spuneți, pur și simplu din drag de educație, fără niciun alt interes, cu speranța că ele pot fi utile oamenilor din școli și părinților. Mulți profesori cu care vorbesc  îmi spun că s-au săturat de vorbe, de întâlniri fără final concret, de proiecte fără miză, de persoane care critică și nu fac nimic, de unii care le dau doar lecții, de improvizația și amatorismul unor „experți”, de acțiuni care au în spate diverse agende personale. Ca și ei, cred și eu că e vremea de acțiune concretă, de fapte, nu de vorbe, iar aceste două campanii, ca și alte inițiative care se întâmplă pe la noi, sunt exemple că se poate. Dacă eu, o persoană, un freelancer, care nu are în spate instituții, asociații, companii etc. am reușit să motivez niște profesori (foarte mulți din mediul rural!) să facă anumite schimbări, așa mici cum sunt ele, în școala lor, mă întreb oare ce ar putea face, dacă ar vrea și le-ar fi cu adevărat drag de educație și de copii, diverse instituții și organizații cu activitate specifică în domeniu? Hai, că se poate!

Pe scurt, spuneți-ne cum ar trebui să fie școala românească, ce ar trebui schimbat și cum ar trebui aceasta să se transforme. 

Foarte pe scurt (pentru că sunt multe de spus aici și încă și mai multe de făcut!), școala românească ar trebui să fie una care să asigure progresul FIECĂRUI copil, în raport cu rezultatele anterioare și mediul socio-cultural din care provine. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, eu nu pot să propun vorbe, ci fapte, adică un model de transformare pe care l-am creat și pe care l-am aplicat, acum ceva ani, într-o școală din România, model  care a fost validat la vremea lui de Banca Mondială, ISE, MEN, Universitatea din București și de experți în educație valoroși ca fiind unul de succes și care a fost replicat prin destule locuri din țară, atât cât s-a putut  (fără rețele de socializare și fără vreo intervenție specială în sistem care să vizeze acest lucru și să fie sprijinită financiar – nu s-a putut atunci, așa au fost vremurile!!) de către miile de profesori, directori de școli, inspectori, universitari, experți etc. care l-au văzut cum funcționează la el acasă.
Am descris în detaliu acest model de transformare a școlii pe blogul „Despre educație-reforma la firul ierbii”, iar pe scurt e așa:
·      
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)