Am zeci, poate sute de diplome primite cu diverse ocazii de-a lungul carierei mele în educație, le păstrez într-o cutie albă, alături de alte mici amintiri de la cursuri, proiecte, evenimente, întâlniri cu oameni. Fiecare e o mică contribuție la mai bine în educație, care poate părea un strop într-un ocean, care să nu conteze. Dar o face. Le spun și profesorilor cu care lucrez, mulți dintre ei dezamăgiți și frustrați, că e de ajuns să schimbați destinul unui singur elev dintr-o clasă la care predați. Contează. Că e de ajuns ca un proiect adus în școală să influențeze un singur profesor participant. Contează. Orice inițiativă pe care o avem în educație contează, chiar dacă, de multe ori, suntem dezamăgiți și frustrați că lucrurile nu se leagă așa cum am fi vrut.
E o povestioară veche, care îmi vine acum in minte, cu un bunic și nepoțelul lui, care se plimbă pe malul mării, plin de mii de steluțe de mare, aduse de furtună. Bunicul ia câte una și o aruncă în mare. Băiețelul, mirat, îl întreabă de ce face asta, pentru că sunt mii de steluțe care nu pot fi salvate. Răspunsul bunicului, în timp ce aruncă în mare o steluță, e memorabil: așa e, dar pentru asta pe care o dau acum înapoi mării, contează. O săptămână cu speranță să avem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu