”Dar cel mai important lucru în acest „nou val” constă, cred, în valența terapeutică a realismului său optimist. Realism, deoarece privește în față realitatea, toată realitatea și doar realitatea – mă rog, atît cît așa ceva este posibil în mod realist… Optimist, deoarece o face cu seninătate și nu privește nici mizerabilist, nici triumfalist, această realitate, ci cu înțelegere și speranță. Mai mult, dacă privești în față acest trecut, cu neputința sa cronică, nu poți să treci cu vederea, oricît ai fi de cîrcotaș, uriașele schimbări petrecute într-un timp atît de scurt. S-au acumulat decalaje față de restul Europei, așa cum o demonstrează Murgescu, dar au și fost reduse multe dintre ele, dacă privim de unde am pornit și unde am ajuns noi înșine. E adevărat, nu am ajuns acolo unde tot visăm să ajungem, nu sîntem „ca nemții”, dar nu mai sîntem nici ca noi înșine acum un secol: am parcurs un drum uriaș, de care putem fi mîndri, mai ales dat fiind handicapul neputinței noastre istorice! Putem fi deci mai mulțumiți și, mai ales, mai îngăduitori cu noi înșine. Și, în sfîrșit, doar așa putem să ne „tratăm” cu adevărat: în loc să ne pîndim viitorul în oglijoara fermecată din basmul cu Albă ca Zăpada, mai bine ne înțelegem prezentul în aceea „prozaică” a propriului trecut. Într-o societate a fantasmelor compensatorii ale neputinței, „noul val” aduce astfel perspectiva terapeutică a unui realism bine temperat. Iar șocul acestui realism poate trezi din somn rațiunea.”(Contributors.ro/30 aprilie 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu