vineri, 9 noiembrie 2018

Cu „directoratul urcat la cap”

photo credits - aici

Se scrie mult (și consistent!) în ultima vreme despre leadershipul școlilor și asta face bine, pentru că avem ce învăța și la ce ne raporta când vorbim despre calitatea managementului educațional. Un articol recent aduce spre reflecție (și acțiune!) un pericol care îl paște pe cel care ocupă o funcție de conducere, des întâlnit, din păcate, și în școli. Este vorba de „preaplinul de sine”, egoul care dă pe-afară, cel care te face să te simți superior colegilor, să crezi că tot ce mișcă ți se datorează, că datorită ție apar toate reușitele organizației, că tu ai dreptate în orice situație și că ceilalți sunt fie leneși, fie incapabili, fie ambele la un loc. Înconjurat de persoane care îl flatează și nu au curajul să îi spună adevărul, un astfel de conducător sfârșește prin a trăi în propria sa bulă, unde aude și vede doar ceea ce îi place, urmarea fiind că pierde contactul cu realitatea și cu oamenii pe care îi conduce. E chestia aia cu „i s-a urcat directoratul la cap”. Vestea bună e că se poate trata.


(sursa aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu