România mea

România mea a avut mereu de-a face cu educația și sunt tristă că nu am reușit, în peste 30 de ani, să avem o direcție clară de schimbare, asumată de toată clasa politică, nu am reușit să avem politici moderne nu pe hârtie, ci implementate la clase, nu am avut, cu mici excepții, echipe ministeriale care să dorească și să și fie capabile să facă o reformă profundă, împreună cu școlile și cu profesorii acestei țări.

România mea sunt profesorii și directorii care își fac treaba bine în fiecare zi, oriunde ar fi ei, într-un sat de munte sau în centrul Bucureștiului, oameni cărora le pasă cu adevărat de această țară, de copii și de educație.

 

România mea sunt cei (foarte puțini, de altfel) care în ultimii 2 ani au arătat solidaritate, au dat din timpul lor pentru educație, i-au sprijinit cum au putut pe profesori, pe directori și pe elevi să facă față acestor vremuri de război pe care le trăim. 

 

România mea e speranța care ne-a ținut pe mulți aici, deși am fi putut să plecăm de o mie de ori și am fi reușit oriunde. Mereu a fost câte ceva de făcut aici, iar acest lucru ne-a dat multora ARIPI și ne-a motivat să mergem mai departe. 

 

Stau în grădină, în colțișorul meu de Românie care mi-a fost oază în vremuri grele, fac acest colaj cu aripile în patru anotimpuri ( când a mai trecut un an??), mă fac că nu văd marea de festivisme de pe facebook și citesc cu mare drag un mesaj de la o doamnă profesoară, pe care am ajutat-o să se pregătească pentru interviul de la concursul de directori luat cu 10 și care îmi cere adresa de corespondență să îmi trimită, drept mulțumire, o felicitare de Crăciun, măcar atât. Ce bucurie! La mulți ani, România mea!

 

( Ileana Oancea, sculptorița care a realizat ARIPILE din grădina mea, va avea o expoziție, „Aripi”, între 08.12.2021 - 24.01.2022, vă invit să o vedeți, aici: https://www.facebook.com/events/442676503928847)