Texte recuperate (2)

Tema unui text pe care l-am scris în 2002 - școala ca organizație care învață - e probabil mai actuală ca oricând: am constatat din vizitele pe care le-am făcut în ultima perioadă, că multe școli  sunt încremenite în modele structurale și funcționale învechite, care nu mai corespund așteptărilor copiilor și noilor tendințe din societatea/ lumea în care se află.

Despre școală ca organizație care învață

Pentru a supraviețui și a se dezvolta, rata de creștere a învățării din interiorul unei organizații trebuie să fie cel puțin egală, dacă nu mai mare decât rata schimbării din mediul extern organizatiei ( Stoll și Fink, 1996). Deoarece lumea din jur se schimbă foarte rapid, organizațiile, respectiv școlile, trebuie să se îmbunătățească continuu și să învețe să-și identifice cu precizie rolul în contextul în care funcționează( Elmore, 2000).

Handy (1999) definește acest tip de organizație ca:

• o organizație care învață – are o direcție clară de dezvoltare, stabilită în urma analizei realității și contextului în care există, își planifică eficient, eficace și flexibil etapele de dezvoltare și consideră  că procesul de ameliorare continuă este o trăsătură a culturii sale organizaționale;
•  o organizație care încurajează învățarea pentru toți membrii comunității sale educaționale (’learning for all’).

Într-o organizație care învață: 

• profesorii sunt adevărați specialiști în educație (ei sunt la curent cu noile cercetări din  domeniul psihopedagogiei și strategiilor de predare-învățare-evaluare; procesul de predare –învățare nu a devenit o rutină);
• se investește mult în dezvoltarea profesională de calitate a personalului;
• profesorii participă la luarea deciziilor ( directorii de succes ai acestor școli fiind astfel considerați a fi’lideri de lideri’);
• se promovează relații de colaborare, ca o condiție de a avea succes în procesul de ameliorare școlară;
• există interes pentru parteneriatul cu instituții și membri din comunitatea în care instituția se află;
• sunt administrate cu eficiență activitățile zilnice (de ex., probleme de disciplină, decizii, comunicare, rezolvare de conflice etc.) pentru a preveni influența lor negativă asupra proceselor de schimbare legate de procesul de predare –învățare; în acest sens, o astfel de organizație dispune de o gamă largă de procedee și practici în care elevii, părinții și personalul școlii au încredere.