De bine despre starea de bine

Când a citit ce i-a scris învățătoarea pe bancă, i-a fugit toată teama de  ”testare”. Un mic exemplu despre cum să creăm în școli „starea de bine” (well -being)  a copiilor (foto credits: Woodbury City Public Schools)

Numai de bine despre ”starea de bine” . Pentru că educația nu mai este doar despre performanțe academice și rezultate la examene, ci și despre copilul care are nevoie să se dezvolte ca ființă umană complexă.

Despre starea de bine în școli se vorbește  în lume de ceva ani și  sunt multe și definițiile, și abordările. Modelul creat de Konu și Rimpela (School Well-being Model, 2002) este folosit în multe țări și împarte ”starea de bine” dintr-o  școală în 4 categorii: condițiile de lucru ( referitoare la mediul fizic școlar, hrană, servicii de asistență medicală, consiliere  etc.), relațiile de tot felul (profesori-elevi, elevi-elevi, profesori-părinți etc.), modul  în care elevii își dezvoltă potențialul  și primesc feedback și încurajare și starea de sănătate fizică și mintală. 

În principal, a asigura starea de bine a unui elev  înseamnă  a-l face să se simtă fericit la școală, să fie mulțumit de el însuși și de relațiile cu cei din jur, să se simtă că are un rost și un loc al lui în comunitatea școlară. În textele de politici educaționale australiene se menționează  că un elev  se află într-o stare de bine dacă relaționează, are succes și  evoluează, înflorește (connect+succeed+thrive). La englezi, starea de bine este asociată cu  sănătatea emoțională  și există atunci când  se constată la copii existența unei  game variate  și echilibrate de sentimente și trăiri -  încredere, deschidere, bucurie, calm, grijă și atenție față de alte persoane.

Dacă e mai ușor să definim starea de bine, mai greu e să-i  facem loc să se întâmple la școală, și nu oricum, izolat, pe la anumite ore de curs și pe la unele clase, ci  la nivelul întregii școli ( a whole -school approach). Vorbim în acest caz de viziune managerială și deschidere pentru a aborda astfel de aspecte,  de planificare strategică și de o țintă în PDI care să se operaționalizeze în toate planurile de comisii și departamente, nu doar pe hârtie, ci și în practica de la clasă. O școală care este interesată de starea de bine a elevilor săi are un etos în care este valorizată diversitatea,  pune accent și pe învățarea socio-emoțională,  colaborează foarte bine cu părinții și, mai ales, are  profesori  care sunt ei înșiși într-o ”stare de bine”.  

 

Pentru a avea elevi într-o stare de bine, recomand implicarea lor în luarea deciziilor, multe acțiuni antibullying, analiza modului în care se face evaluarea pentru a o transforma în una prietenoasă, volum redus al temeleor pentru acasă, cunoașterea și dezvoltarea pasiunilor și intereselor etc. În imagine avem doar o mică idee de cum să diminuăm anxietatea copiilor înainte de teste sau examene-un mesaj scris transmis de profesori, de genul, „avem încredere că vei da azi ce e mai bun în tine”.