Schimbarea de jos în sus

 

În toate cărțile de management educațional pe care le-am scris, în conferințe și cursuri vorbesc despre cum se face schimbarea în educație, despre cum să transformăm școlile astfel încât ele să răspundă așteptărilor noilor generații și să se înscrie pe un trend modern a ceea ce înseamnă educație de calitate.

Există țări în care schimbarea se face de sus în jos, de la guvern și minister, care concep și implementează politici eficace de schimbare, în care sunt cuprinse toate școlile. Ministerul sprijină școlile prin programe naționale și resurse, asigură calitatea și monitorizează și evaluează intervențiile.

În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, cum este și situația României, singura modalitate de schimbare este de jos în sus, adică reforma din interior, acțiune la firul ierbii, în sala de clasă, în școală, acolo unde trebuie să aibă loc adevăratele transformări, făcute de profesori și directori devotați și responsabili. În timp, se formează comunități educaționale inovatoare în diverse părți ale țării, care cresc ca un bulgăre de zăpadă și ajung să influențeze întreg sistemul de învățământ. Este un proces pe care îl sprijin și eu, de câțiva ani buni, iar rezultatele încep să se vadă.

„O școală tradițională trebuie să-și genereze și să își activeze forțele proprii prin care să se dezvolte instituțional, să se reinventeze pentru a deveni o instituție performantă, în care se face educație de calitate. Uplifting, „fă rai din ce ai”.” (Anca Tîrcă, 2008)

Sper ca tot mai multe școli să se alăture acestui demers, este singura șansă de schimbare. Succes!

Asta nu înseamnă că nu mai trebuie pusă presiune pe decidenți să facă ce trebuie, dimpotrivă.

Vorba de educație - un obiectiv mai altfel

Un obiectiv mai altfel, mai de suflet de profesor, dincolo de cele din strategiile instituționale, din planificările și din planurile de lecții pe care le elaborăm pentru anul școlar care vine. Multe s-ar schimba în bine dacă am intra la clasă cu acest gând în minte - să găsim acel „ceva bun” pe care fiecare elev îl are.

Idei mici pentru schimbări mari - newsletterul școlii

foto din arhiva personală - BI, concept propriu

Un buletin informativ al școlii (newsletter), care apare regulat ( de ex., la interval de o lună) și este transmis elevilor, personalului școlii, părinților și altor membri ai comunității locale este o foarte bună modalitate de a-i informa pe cei interesați despre ce se întâmplă în respectiva școală.

Buletinul are o structură și un format standard, create în funcție de viziunea și resursele proprii. Acum mulți ani, am creat și utilizat în școli un newsletter simplu, care conține următoarele rubrici:

• mesaj de la director
• din activitatea claselor (activitățile care au avut loc în școală în perioada acoperită de newsletter);
• extracurriculare (activitățile care au avut loc în afara școlii);
• succese (realizările care merită a fi cunoscute);
• date importante (evenimentele planificate în perioada următoare);
• anunțuri de interes larg pentru perioada care urmează;
• date de contact ale școlii

Responsabilitatea realizării buletinului informativ o pot avea 1-2 profesori ai școlii, care au foarte bune abilități de organizare și redactare texte pe computer. În vederea realizării buletinului informativ, responsabilii:

• primesc informațiile de inclus în newsletter pe e-mail de la profesori, directori etc.;
• sintetizează informația primită;
• redactează texte referitoare la activități care nu au fost transmise de colegi;
• organizează informațiile conform structurii standard a documentului;
• selectează și includ în document fotografii de la activități;
• transmit textul final pentru supervizare;
• distribuie buletinul către elevi, părinți, profesori, instituții din comunitate etc. fie în format hârtie (dacă școala are resurse financiare disponibile), fie în format electronic, pe adresele de e-mail ale abonaților

 Dacă vă place ideea și o preluați, vă rog să dați un semn!

Vorba de educație - să ne găsim propria Finlandă și să colaborăm

Într-un articol publicat săptămâna trecută, Michael Fullan zice că în educație nu putem împrumuta modele și că trebuie să ne găsim fiecare Finlanda noastră. Care nu ar fi neapărat despre standarde stricte, tot felul de masterate obligatorii și dezvoltare profesională cât cuprinde, ci ar fi despre încredere și autonomie acordate profesorilor și despre o cultură a colaborării care să se dezvolte la nivel de școală, locul în care profesorii și directori ar trebui să lucreze împreună, să învețe unii de la alții, să împărtășească ceea ce știu și ceea ce pot face bine pentru copii. Vorba lui, una mai veche, pe care, de mulți ani, o tot repet și eu pe la întâlniri și o transpun în proiecte: “Schimbarea în educaţie depinde de ceea ce fac şi de cum gândesc profesorii. E aşa de simplu şi totodată atât de complex.”

Vorba de educație - la Valea Lupului se poate

foto credits: Scoala Valea Lupului, pagina de Facebook

Cum se și zice, o  imagine poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Și nu, fotografia aceasta cu copiii care își fac temele afară nu e din Finlanda, ci din școala din satul Valea Lupului, județul Iași. Pentru că, da, se poate. Vacanță plăcută!

Vorba de educație - spațiu flexibil

photo credits- Edutopia

Spațiu flexibil vs.șiruri de bănci, a sta pironit în aceeași bancă 6 ore pe zi vs. a putea lucra în diferite locuri din clasă sau școala ca spațiu în care copiii învață și să colaboreze, să comunice, să fie creativi și să gândească critic. Și da, dacă vrem să avem elevi mai motivați pentru învățare și mai implicați, să facem cu toții ceva să nu mai arate sălile de clasă și școlile ca acum 70 de ani. Foarte bun articolul promovat azi de Edutopia.

Sistemul suntem noi

O vorbă de-a lui Ken Robinson, în spiritul acestui blog - sistemul suntem noi. Adevărata schimbare vine din interior. Hai la ”revoluție”!