Astăzi, s-a lansat oficial un raport foarte bun al Băncii Mondiale (”Making Teacher Policy Work”), dedicat unei teme la care ar trebui să reflectăm în fiecare zi, bine, nu noi, ci decidenții pe educație, și anume, de ce, în ciuda faptului că există politici educaționale tot mai bune și mai eficace, efectul la clasă nu este pe măsură și nu vedem schimbări majore în procesul de predare-învățare. L-am primit pe mail, de la angajați ai BM cu care am lucrat în diverse proiecte.
Acum câțiva ani, alături de o echipă grozavă și experți internaționali, am susținut un curs dedicat politicilor educaționale pentru personalul ME, inspectori școlari generali și pentru management din toată țara. Echipa de patru a derulat cursul pe 4 module, urmând ciclul politicilor, formulare, implementare, management strategic și monitorizar&evaluare. În modulul despre implementarea politicilor (adică, drumul de la ce există pe hârtie, la ce ajunge în școli) au fost introduse și ideile lui M. Fullan, de exemplu, aceea că “dacă profesorii, directorii și alți actori din domeniul educației nu înțeleg și nu împărtășesc semnificația unei politici educaționale, este puțin probabil ca aceasta să fie pusă în aplicare.” Exact ce se întâmplă la noi, de foarte mult timp. Decidenții nu au ajuns la inima și mintea profesorilor, aceștia nu au încredere în ce li se spune de sus și, prin urmare, nu au existat schimbări vizibile în sistem. Le spuneam la curs participanților că, pentru a avea o implementare de succes, trebuie să își pună întrebările acelea comune, dar esențiale – ce, când, cine, cu ce, cu cine, cum? și să se asigure că realizează:
a)dezvoltarea capacității instituționale, prin pregătirea organizațiilor responsabile cu punerea în aplicare/ implementatorilor pentru a infuza schimbarea în practicile lor curente, prin furnizarea unor informații relevante cu privire la schimbările care trebuie implementate;
b)dezvoltarea abilităților personalului pentru a face față noilor cerințe;
c)dezvoltarea unei culturi de sprijinire a implementării politicilor.
Când vorbim de bariere în implementare, cercetarea a identificat că (Dr. Wayne E. Wright): ”profesorii niciodată nu au înțeles cu adevărat schimbarea. Profesorii nu au știut cum să folosească noua pedagogie/abordare. Materialele necesare pentru implementarea schimbării propuse nu au fost disponibile. Cultura și organizarea instituțională a școlii nu erau în concordanță cu cerințele noii politici. Profesorilor le-a pierit entuziasmul și și-au pierdut motivația de a pune noile idei în practică.”
Astăzi, Banca Mondială ne invită să punem accent pe sprijinul acordat profesorilor pentru a aduce la clasă politicile educaționale și prezintă două direcții de acțiune pentru a înlătura obstacolele:
1.politicile să fie clare, realizabile și compensatoare pentru a fi implementate la nivelul individual, al profesorilor (țintesc niște nevoi identificate și au planuri clare de implementare).
2.să fie operational fezabile și acceptate din punct de vedere politic (există resursele necesare, datele de care este nevoie, managementul este unul strategic, avem acord politic pentru politica respectivă și există consens cu toate părțile implicate).
Dacă doriți să citiți raportul, click: AICI
