Despre educație și nu numai - lecții de la Solomon Marcus (12)

foto din arhiva personală

 Despre școala ca spectacol

„Spectacolul“ e numitorul comun în orice profesie – că eşti preot, avocat, profesor sau actor. Trebuie să ştii să reţii atenţia. De aceea eşuează şcoala, pentru că mai mulţi oameni de catedră îi plictisesc pe elevi, în loc să le captiveze atenţia la ore, cu resursele pe care le au la îndemână.”

Despre olimpici
 
”Se plâng că trag toţi profesorii de ei. Toţi îi cheamă la olimpiade, împinşi şi de părinţi, desigur. Au toţi pretenţia, părinţi şi profesori, ca elevii să aibă nota maximă, la toate materiile. O elevă mi-a şi scris: Uitaţi, eu sunt o elevă de nota 10 pe linie şi veţi zice că trebuie să fiu fericită, dar vă spun că sunt nenorocită, pentru că îmi dau seama că n-am făcut nimic pentru sufletul meu“. Acesta e potretul-robot al elevului foarte bun de azi. Şi asta pentru că mulţi profesori trăiesc cu mentalitatea că disciplina pe care ei o predau este singura pe care trebuie să o înveţe elevul. Or, elevul se vede în situaţia de fiinţă oprimată, trăisc o stare de depresie, de stres. Pur şi simplu, se îmbolnăveşte. E important să ştie care sunt metodele alternative de învăţare, să vorbească cineva cu ei, nu să primească răspunsul: „Vă rog să nu mă întrerupeţi că-mi pierd şirul ideilor“.

O problemă marca Solomon Marcus
 
”...le-am propus elevilor, problema următoare. Gândiţi-vă la cuvântul „punct“. V-aţi întâlnit cu el şi în aritmetică, şi în geometrie, şi în algebră. V-aţi întâlnit cu el şi când aţi învăţat ortografie, gramatică, şi în literatură, în poezie. La muzică! Sau la fizică – „punctul material“. Până şi în tot felul de vorbe ca „l-am pus la punct“. Ei bine, i-am rugat să se gândească la toate aceste manifestări ale punctului şi să-mi spună ce au în comun, dar şi cum sunt diferite. Prima reacţie a fost: „Dar noi n-am făcut aşa ceva la şcoală...“


sursa: interviu ”Adevărul”

Născută azi, Mammolina

S-a născut pe  31 august 1870,  dar viziunea Mariei Montessori despre educație și creșterea copiilor este mai actuală ca oricând. Să ne reamintim, deci:


”Pentru copii, nu e loc în casele din ce în ce mai strâmte ale oraşelor moderne în care se aglomerează familiile. În stradă nu e loc pentru că vehiculele se înmulţesc, iar trotuarele sunt înteţite de lume grăbită. Adulţii n-au timp să se ocupe de ei, căci sunt zoriţi de lucru şi pleacă de acasă, şi tatăl şi mama. Când nu se găseşte de lucru, mizeria îi târăşte şi pe ei, împreună cu adulţii. Dar şi în familiile de condiţiuni bune copilul bogat este exilat în camera copiilor, lăsat în grija unei persoane străine, plătite şi nu îi este îngăduit să intre în camerele rezervate pentru cei care i-au dat viaţă. Nu există refugiu unde copilul să poată simţi că sufletul lui e înţeles, unde activitatea lui să nu fie stânjenită.”

 ”Un test al corectitudinii unui proces de educație este fericirea copilului.”

”Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.”


”Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Așa că trebuie să-i învăţăm să se adapteze.”

”Cele mai importante daruri pe care le putem face copiilor noștri sunt rădăcinile Responsabilității și aripile Independenței.”

A fi cu adevărat educat

Noam Chomsky consideră că în zilele noastre a fi cu adevărat educat înseamnă, pe lângă cunoștințe, abilitatea de a ști să cauți, să cercetezi și să creezi ceva în mod independent și fără control din afară, pe baza resurselor pe care le ai la dispoziție. Înseamnă să îți găsești drumul tău propriu, știind unde să cauți, cum să cauți și ce să pui sub semnul întrebării. Cam ce ar trebui să se facă în orice instituție de învățământ, de la grădiniță la liceu și chiar în universități.

(video semnalat de Sir Ken Robinson)

Ce ar introduce Alexander Hausvater în orar

foto credits: Revista Timpul

Întrebat într-un interviu din 2011 ce materie ar introduce în orarul școlilor, Alexander Hausvater, regizorul premiat azi pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER, a răspuns:

”Aş introduce „românismul". Cum să înveţi că eşti responsabil de această ţară, de fiecare lucru din ea, de fiecare om! Asta se face prin exerciţiu şi prin ceea ce faci practic, lucruri concrete, până când devine o a doua natură. Şi mai e ceva ce nu înţeleg: cum se face că elevii din ţara asta nu lucrează. În America, de la 8 ani mergi la şcoală în paralel cu începutul lucrului. Dimineaţa dai ziare, după-amiaza faci curse pentru vecini. Ori asta lipseşte cu desăvârşire de aici. Copilul trebuie să înveţe valoarea banilor prin ce face el. În SUA, copiii de milionari pleacă la universitate fără un ban, încep de jos. Iar profesorii ar trebui să predea pragmatismul materiei, şi nu teoria. O dată pe săptămână, elevii ar trebui să fie la un tribunal, într-o sală de operaţie... Un alt lucru pe care dascălii de aici am impresia că nu-l văd este că ziua de mâine aparţine internetului, iar educaţia ar trebui să ţină cont de acest lucru. Ar trebui să fie creată o curiozitate a internetului, mai ales că e atât de multă informaţie la distanţa unui click! Dacă nu ne ocupăm, o să ne trezim cu o generaţie întreagă care are răspunsuri, dar nu are întrebări! Şi trebuie să te gândeşti cum creezi o societate care să fie în căutarea propriilor răspunsuri.”(Alexander Hausvater, regizor, Premiul UNITER pentru întreaga activitate - azi)

sursa:Adevarul


Reforma la firul ierbii este și pe facebook

Ce materie aţi introduce în orar? Aş introduce „românismul". Cum să înveţi că eşti responsabil de această ţară, de fiecare lucru din ea, de fiecare om! Asta se face prin exerciţiu şi prin ceea ce faci practic, lucruri concrete, până când devine o a doua natură. Şi mai e ceva ce nu înţeleg: cum se face că elevii din ţara asta nu lucrează. În America, de la 8 ani mergi la şcoală în paralel cu începutul lucrului. Dimineaţa dai ziare, după-amiaza faci curse pentru vecini. Ori asta lipseşte cu desăvârşire de aici. Copilul trebuie să înveţe valoarea banilor prin ce face el. În SUA, copiii de milionari pleacă la universitate fără un ban, încep de jos. Iar profesorii ar trebui să predea pragmatismul materiei, şi nu teoria. O dată pe săptămână, elevii ar trebui să fie la un tribunal, într-o sală de operaţie... Un alt lucru pe care dascălii de aici am impresia că nu-l văd este că ziua de mâine aparţine internetului, iar educaţia ar trebui să ţină cont de acest lucru. Ar trebui să fie creată o curiozitate a internetului, mai ales că e atât de multă informaţie la distanţa unui click! Dacă nu ne ocupăm, o să ne trezim cu o generaţie întreagă care are răspunsuri, dar nu are întrebări! Şi trebuie să te gândeşti cum creezi o societate care să fie în căutarea propriilor răspunsuri.

Citeste mai mult: adevarul.ro/educatie/scoala/alexander-hausvater-regizor-la-9-ani-fugit-kibbutz-trei-zile-1_50bd3f447c42d5a663c909a1/index.html

Educating Ruby

Va fi lansata pe 23 aprilie, autorii sunt nume grele,  are deja un site propriu, îndeamnă la acțiune și vrea să  formeze în jurul ei o comunitate responsabilă, a celor care vor să facă din școli locuri unde să se învețe cei 7C de pe copertă.

”Ruby is battling her own challenges in the school classroom. She wants to learn, but the system conspires against her; she feels that what she is being taught has little relevance to the skills she will need when she enters the workplace. A once keen pupil, she becomes bored and possibly disruptive. Her parents face a daily challenge to motivate her even to go to school – though in their heart of hearts they sympathise with her complaints.”(http://www.eventbrite.com)

”Educating Ruby: What Our Children Really Need To Learn is a powerful call to action by acclaimed thought-leaders Guy Claxton and Bill Lucas. It is for everyone who cares about education in an uncertain world and explains how teachers, parents and grandparents can cultivate confidence, curiosity, collaboration, communication, creativity, commitment and craftsmanship in children, at the same time as helping them to do well in public examinations. Educating Ruby shows, unequivocally, that schools can get the right results in the right way, so that the Rubys of tomorrow will emerge from their time at school able to talk with honest pleasure and reflective optimism about their schooling. Featuring the views of schoolchildren, parents, educators and employers and drawing on Guy Claxton and Bill Lucas’ years of experience in education, including their work with Building Learning Power and the Expansive Education Network, this powerful new book is sure to provoke thinking and debate. Just as Willy Russell’s Educating Rita helped us rethink university, the authors of Educating Ruby invite fresh scrutiny of our schools.”( Amazon)

Sir Ken Robinson despre rolul educației

foto credits:Jamie Mcintyre

 ”Firstly; education serves an economic purpose, something which is often disputed. In the history of the philosophy of education, there have been many discourses and arguments about whether education should have any extrinsic purposes or whether it is an inherent good and should be done for its own sake. At every level, people do consider- however- that becoming educated will bring economic advantages to them personally- and that if their kids go to school and do well, they will be in a better economic position than they would have been otherwise. This is one of the reasons why governments invest so much money in education, they (correctly) assume that a well-educated population will be in a better position to contribute to economic prosperity. The big issue of course is to understand what kind of education we need to meet economic purposes these days.

Secondly; education plays an important cultural role. One of the reasons that we educate people- particularly our young people- is to initiate them into the cultural values, traditions and ways of thinking that characterise our communities. This is one of the reasons why there's such a heated contest over the content of a curriculum. Whenever people try to create divisive standards or curricula, it quickly becomes a very heated discussion... Education is a high-stakes cultural process, and this is something we have to recognise given how important cultural identity is in a precarious world; indeed many of the major conflicts that continue to plague humanity have cultural origins rather than economic.

Thirdly; education plays an important social role. We expect education to play a role in helping students understand how their societies work and how they can play a part in them. Particularly within democratic societies, as John Dewey once said, "every generation has to rediscover democracy." I... Education has to pass on the knowledge, understanding and willingness to participate in social institutions, that's not to say that people must accept the status-quo, but more that they must understand the principles upon which our society operates.

The fourth area is personal. Education should be about helping individuals discover their talents, their purpose in life, their sensibilities, their interests and to enable them to live a life that's purposeful and fulfilling in its own right. In America just now, there's been a problem where kids have not been completing high-school- I hesitate to use the word drop-out as this implies they've failed the system where, in fact, it's often the other way round- kids are just disengaging. As soon as we treat education as an impersonal process... a mechanistic and data driven process... as soon as we lose sight of the fact that we're dealing with living, breathing human-beings then education ceases to be anything worthwhile. 
(sursa:http://thoughteconomics.blogspot.co.uk/2014/10/learning-to-be-who-we-are.html)

Despre mituri în educație - Andreas Schleicher

Acum câteva zile,  Andreas Schleicher, directorul OECD pentru educație și persoana responsabilă cu testarea PISA, a  scris pentru BBC un articol în care, pe baza analizelor la nivel mondial, desființează principalele mituri vehiculate atunci când se vorbește despre un sistem de învățământ performant:

1.Copiii din mediile dezavantajate sunt condamnați să aibă rezultate slabe la școală.

Rezultatele PISA  arată că procentul de 10% de copii de 15 ani care provin din cele mai sărace medii din Shanghai sunt mai buni la matematică decât cei 10% cei mai  privilegiați elevi din SUA și Europa ( sistemele de învățământ bune îi sprijină pe copiii din mediile dezavantajate prin atragerea celor mai buni profesori la clasele cele mai slabe și a celor mai buni directori la cele mai problematice școli.)

Copiii din medii sociale similare au performanțe diferite, în funcție de școala la care merg sau de țara în care trăiesc.

2. Imigranții au rezultate mai slabe.

Nu există nicio legătură între numărul copiilor din familii de imigranti si rezultatetele elevilor dintr-o țară – contează la ce școală merg copiii și nu ce origine au.

3. Banii sunt cei mai importanți.

Succesul în educatie nu depinde neapărat de cât se cheltuiește, ci de cum se cheltuieste ( de ex., un elev din Slovacia, unde se cheltuiește $53,000 per elev cu vârsta între 6-15 ani performează la fel ca un elev din SUA unde se cheltuieste $115,000 per elev).

4. Clase cu un număr mai mic de elevi = rezultate mai bune.

Rezultatele PISA arată că nu există nicio legătură între mărimea clasei și rezultatele învățării, nici la nivelul unei țări, nici în cadrul comparației dintre țări.
Sistemele de învățământ care au succes preferă să investească în salarii mai mari pentru profesori si nu în clase cu un număr mai mic de elevi.

5. Selecția academică duce la rezultate mai bune.

Nicio țară cu un sistem de învățământ foarte stratificat, cu repetenție etc. nu se află printre cele cu rezultate bune la PISA.

6. Era digitală impune noi discipline de studiu și un curriculum mai variat.

Se dă ca exemplu educația financiară, un domeniu de interes în ultima vreme – rezultatele PISA arată că nu există nicio legătură între cat de multă ed. financiară se face într-o țară și gradul de alfabetizare financiară (sunt cei mai buni la evaluarea alfabetizării financiare elevii din sistemele de învățământ care au făcut eforturi să dezvolte competențele de matematică).

”In sistemele performante, curriculumul nu este mai extins cu o milă și mai adânc cu un cm, ci tinde să fie riguros, pe scurt, constă în câteva lucruri predate bine și în profunzime.”

7. Ai succes, dacă te naști talentat.

Mulți psihologi afirmă în mod greșit că rezultatele unui elev sunt produsul unei inteligente moștenite, nu al unui efort susținut.

În Finlanda, Singapore si Hong Kong elevii, părinții profesorii și publicul larg împărtășesc concepția potrivit căreia toți copiii sunt capabili să atingă standarde înalte.

(sursa:Seven big myths about top-performing school systems)