Nu sunt de acord cu introducerea unui examen de admitere la liceu după Evaluarea Națională. Un copil de 14–15 ani nu are nevoie de două filtre succesive pentru a-și continua educația, ci de șanse reale de a-și descoperi și dezvolta potențialul. Mă tem că această măsură va accentua competiția, meditațiile și inegalitățile dintre copii și va transforma și mai mult școala într-o cursă pentru accesul la liceele „bune”.
Educația nu ar trebui să însemne tot mai multe bariere, ci mai multe șanse pentru fiecare copil. Un sistem bun nu ar trebui să investească toate mecanismele de evaluare în selecție. Avem nevoie de evaluări care să ne spună ce știe copilul, ce nu știe și cum îl putem ajuta să progreseze, nu doar în ce liceu poate intra.
În loc să facă ceea ce ne sugerează OECD – să desființeze sau să regândească examenul de Evaluare Națională –, ministerul mai adaugă un examen, pentru că „așa scrie în lege”. Am avertizat atunci când a fost adoptată că această nouă lege este prost concepută și că va înrăutăți și mai mult starea învățământului românesc. Iată că se întâmplă din nou, după metodologia proastă a concursului pentru funcția de director. Și, din păcate, se va continua pe aceeași linie.
E foarte grav ce se întâmplă. O schimbare a curriculumului de liceu așteptată de 20 de ani, pentru întârzierea căreia nu e nimeni responsabil, niciunul dintre miniștrii pe care i-am avut în acești ani, are loc în aceste zile și e prezentată de domnul ministru ca „o schimbare paradigmatică”, care va „scădea drastic analfabetismul funcțional” (cum așa, nu mai sunt de vină profesorii pentru asta?).
Doar că, ce să vezi, profesori valoroși ( Monica Halaszi) și specialiști în domeniu (Liviu Papadima, Ștefan Baghiu) au reacționat imediat și spun că, de exemplu, programa de clasa a IX-a la limba română nu e nici pe departe o schimbare de paradigmă, ci ea ne duce cu zeci de ani în urmă, nicidecum spre viitor.
De ce spun că e grav:
- pentru că o programă răspunde la întrebarea fundamentală azi în educație peste tot în lume - pentru ce îi pregătește școala pe copiii noștri, pentru secolul trecut sau pentru prezent și, mai ales, pentru viitor? ;
- pentru că o programă este biblia profesorului, ea trebuie parcursă de profesor și elevi într-un an școlar;
- pentru că o programă stabilește CE învață un elev la o disciplină într-un anumit an de studiu, adică ce competențe se urmăresc și ce conținuturi se parcurg;
- pentru că o programă stabilește CUM se realizează predarea-învățarea, prin ce metode și activități de învățare;
- pentru că o programă stă la baza manualelor care vor fi elaborate pentru disciplina respectivă;
- pentru că o programă se schimbă la intervale relativ mari de timp, 5-10 ani, în țările preocupate de educație (la noi au fost 20 de ani), prin urmare, documentul pe care îl vom avea anul acesta va fi valabil multă vreme.
Poate că nu am fost eu pe fază, dar a apărut cumva un cadru conceptual general pentru noile programe de liceu, care să descrie viziunea, abordarea și reperele? Eu nu am văzut.
M-am uitat și eu în această seară pe documentul ME referitor la planurile-cadru și le-am analizat doar pe cele de cls. a XI-a și a XII-a profil teoretic, comparativ cu ce avem acum.
𝘗𝘶𝘯𝘤𝘵𝘦 𝘣𝘶𝘯𝘦:
-documentul, în sine, este unul bine alcătuit, elaborat cu rigurozitate și atenție, cu un nivel explicativ ridicat și o bună organizare a informațiilor (totuși, cam stufos pe alocuri și cu elemente care se repetă);
-buna descriere a segmentelor curriculare, TC, CS și CDEOS;
-descrierea direcțiilor de dezvoltare a programelor școlare pentru disciplinele din TC este foarte bună și pliată pe tendințele moderne și necesare în prezent și viitor, sper să se țină cont de ea în elaborarea curriculumului pentru liceu;
-includerea unui paragraf intitulat „vocea elevilor”;
-flexibilitatea în ceea ce privește orarul, putem avea, de exemplu, o oră pe săptămână la o disciplină sau două, cu perioade când nu avem în orar disciplina respectivă;
-îmi place formularea „ elevul alege opționale din curriculumul la decizia elevului din oferta școlii, la a cărui constituire este consultat și poate participa cu propuneri”;
-a crescut numărul orelor de CDȘ, de la 3-4 în prezent, la 5-8, dar rămâne de văzut cum își vor alege concret elevii cursurile și dacă vor avea în ofertă unele care să le placă și să corespundă intereselor și pasiunilor lor;
-implementarea CDEOȘ se poate desfășura cu elevi din clase diferite și poate fi implementată în sistem modular (așa făceam eu acum 20 de ani, când eram directoare – venea ora de opțional, elevii de la trei clase de a 6-a de exemplu, se duceau, amestecați din cele 3 clase, la opționalul ales din cele 4-5 care existau pentru ora respectivă, orele ținându-se în spațiile celor trei săli de clasă, bibliotecă, sala de sport etc.;
-simularea de includere a temelor din lege pe arii curriculare și discipline, deși lista de 19 e cam lungă, iar unele se suprapun, de exemplu, educație pentru democrație, cu educație pentru cetățenie europeană;
-includerea orei de consiliere (adică, dirigenție) și la clasele a XI-a și a XII-a; în prezent, aceste clase nu au oră de dirigenție;
-consultarea, care sper ca de această dată să fie una reală, care să țină cont de opiniile exprimate, nu cum a fost cea legată de legea nouă a educației;
-este un demers provocator pentru licee și directori, îi pune în situația de a-și crea propriul proiect curricular; dacă aș fi directoare, aș profita la maximum de această oportunitate, aș colabora cu profesorii și elevii și aș propune un CDEOS tentant, cu robotică, programare, dezbateri, teatru, cursuri de utilizare a IA, ateliere de educație media, sport, arte etc.
𝘗𝘶𝘯𝘤𝘵𝘦 𝘴𝘭𝘢𝘣𝘦:
-din cauze electorale, probabil, planurile - cadru au apărut după mulți ani, foarte, foarte, foarte târziu, sunt deja generații de copii care au învățat după programe și manuale vechi, tocmai pentru că nu au existat planurile - cadru; ultimii doi miniștri liberali ar trebui să răspundă pentru o întârziere care va avea efecte negative mulți ani de acum încolo; din această perspectivă, admir curajul domnului David de a și le asuma și a le da drumul pentru consultare; va mai dura până să se schimbe ceva, trece timp până se vor elabora curricula noi și apoi manualele alternative după aceste curricula;
-planurile-cadru nu vin cu o schimbare fundamentală, care să scuture sistemul din temelii și să îl primenească, e doar un mic pas înainte; nu e o schimbare de paradigmă, cum văd că spun unii și alții, se păstrează aceleași arii curriculare și aceleași discipline ca în planurile-cadru existente și nu avem nici măcar propuneri de discipline umbrelă, de genul „științe” sau „umaniste”; poate că ar fi fost o idee bună să se iasă cu două variante, a doua fiind mult mai curajoasă, cu un procent mult mai mare la alegerea școlii, cu alte arii curriculare și alte discipline;
-lipsa consultării cu asociațiile de profesori de istorie, geografie, fizică etc. înainte de elaborarea planurilor cadru ; schimbările apar ca un șoc greu de suportat, dacă nici prin minte nu îți trece că o să se întâmple;
-lipsa consultării cu directorii de licee care vor coordona aplicarea planurilor-cadru în școlile lor, pentru a verifica viabilitatea lor; nu știu dacă grupul de lucru a cuprins și directori de școli, nu am găsit componența acestuia, dacă o are cineva, să o lase în comentariu;
-lipsa pilotării pe o perioadă de un an, să se constate cum funcționează diverse prevederi, de exemplu, cum vor putea elevii să participe direct la structurarea ofertei școlii, cum se va derula procesul de alegere de cursuri din CDEOS sau cum se va organiza un liceu pentru a veni cu planuri cadru operaționalizate, care să fie în interesul elevilor;
- lista de discipline opționale avizate de ME este prea lungă, iar unele se suprapun, de exemplu, Educație pentru democrație cu Drepturile omului și Instituțiile europene; această listă ar trebui îmbunătățită și completată cu teme de interes și necesare pentru lumea în care trăim, de exemplu, manipularea prin mass media și rețele sociale, educație juridică, utilizarea IA, antreprenoriat etc.;
-nu a scăzut numărul de ore pe săptămână, deși este un aspect discutat foarte mult de către părinți, numărul este același ca în planul-cadru actual, 29-30 de ore.
Pentru că deja văd că sunt opinii contradictorii și lumea s-a inflamat, propun o serie de întâlniri față în față sau online între membrii grupului de lucru care a elaborat noile planuri-cadru și reprezentanții profesorilor care contestă propunerile, să își asculte fiecare argumentele și să negocieze.
Se poate ajunge și la decizia de a se pilota variante mai curajoase de plan-cadru, care să aducă schimbări majore, de paradigmă a învățării. Școlile pot alege ce plan-cadru să utilizeze, în funcție de viziune, resurse și asumarea unui efort.
Până la urmă, știți ce spun studiile, putem avea cele mai bine gândite planuri-cadru și cel mai bun curriculum din lume, nu se va schimba nimic în școli, dacă nu îi formăm pe profesori. Cred că au nevoie de formare și pentru a aplica noile planuri-cadru, ateliere care să conțină câteva simulări de operaționalizare pe profiluri și tipuri de licee.
Am zis că nu mai scriu nimic despre „schimbări” apărute pe surse, mi se pare jenant să nu discutăm pe propuneri fundamentate, asumate și explicate de autori, așa că nu voi comenta conținutul propriu-zis al planurilor-cadru pentru licee, ci doar câteva aspecte de principiu.
Când umbli la planurile-cadru, te atingi de curriculum și decizi ce discipline trebuie să învețe copiii și în câte ore pe săptămână. Ori, acesta este un lucru mult prea important ca să nu îl faci temeinic ( ai avut atația ani, din 2018 încoace!), mai ales că e o zonă sensibilă pentru multe categorii – pentru profesori (pentru care ore în minus înseamnă norme mai puține), pentru societatea civilă (care vrea schimbări majore și de fond, nu cosmetizări contextuale), pentru elevi (care vor să învețe și altceva decât conținuturi specifice unor materii), pentru părinți (care sunt nemulțumiți de cum funcționează sistemul în general).
Nu sunt specialistă în curriculum, dar, din îndelungata experiență de școală și de analiză a ce se mai întâmplă în educație prin astă lume, știu că atunci când te pornești să regândești ceva în acest domeniu (și nu numai), o faci pe îndelete și procesual, pornind de la studii și analize locale, de la rezultatele cercetărilor și cele ale evaluărilor proprii, de la ce spun experții, elevii, profesorii și părinții și raportându-te la tendințele preconizate pentru viitor și la nevoile identificate și la tine în ogradă, și pe plan internațional. Și, mai ales, o faci consultându-te și dialogând cu toți cei interesați, pentru că la o înțelegere comună ajungi doar dacă explici pe înțeles, convingător și cu argumente solide, de ce e nevoie de schimbare, ce schimbi și cum schimbi. Nu am văzut nimic din toate astea la noi, avem, din nou, haos.
Apropo, în Irlanda, încă de acum câțiva ani, are loc un fel de „expansiune” a filosofiei în curriculum, care a fost susținută chiar la nivel prezidențial. Pentru că lecțiile de filosofie îi învață pe copii ceea ce Google nu poate face: să pună întrebări, să construiască argumente și să gândească. Adică, să acționeze liber și responsabil într-o lume tot mai complexă, interconectată și nesigură. Noi văd că o scoatem, dar, sincer, nu mă mai miră nimic. Suntem la ani lumină de ce se întâmplă în lume cu educația.
Deși am zis că nu voi mai comenta noua lege a educației deoarece nu avem un text oficial disponibil, ci doar unul venit pe surse (chestia asta cu secretizarea e o mare greșeală, care, sper, că va fi decontată de autori), o fac pentru că am primit mesaje de la directori de colegii și licee pedagogice, care mă roagă să îi susțin în protestul lor împotriva eliminării specializării de educator-învățător din oferta liceelor pedagogice.
Și da, îi susțin, iar motivul este simplu și vine din experiența mea directă, de 40 de ani de lucru în educație - cei mai buni învățători pe care i-am întâlnit sau cu care am lucrat erau absolvenți de școli normale/ licee pedagogice. De ce să stricăm ceva care funcționează? De ce nu găsim soluții prin care să dezvoltăm ceea ce există și nu să eliminăm ce este valoros? Liceele pedagogice de la noi au în spate o tradiție îndelungată și funcționează în clădiri vechi și impozante, cu personal bine pregătit și rezultate foarte bune.
Știu că nu ne pliem pe standardele valabile în lume, care prevăd studii superioare de specialitate pentru învățători, dar sunt sigură că s-ar fi găsit modalități de a impune acest lucru, în termen de x ani, pentru absolvenții învățători de licee pedagogice să continue studiile de specialitate, dacă, bineînțeles, autorii legii ar fi fost cu adevărat interesați de ce se întâmplă în sistem și s-ar fi consultat cu profesorii și directorii vizați direct de aceste schimbări. Putem construi și fără să dărâmăm ceva care funcționează, mai ales că avem atât de puține lucruri care merg bine în educația din România.
Nu știu ce să mai facă ca să atragă elevi buni la liceul lor. Le e greu, pentru că în zonă există și alte oferte mai tentante și la ei ajung, de regulă, absolvenți de gimnaziu cu note foarte mici. Dar pentru că le pasă, caută soluții, nu stau și așteaptă, sunt o ”școală în mișcare”, care nu se lasă, și, pentru asta, merită să fie apreciați. Pentru a-și promova oferta educațională au realizat un film despre școala lor, au mers în gimnaziile din oraș la întâlniri cu elevi și părinți, au o pagină de facebook bună și updatată, iar în aceste zile, când copiii fac în centrul orașului panouri street-art cu profilul claselor de anul viitor, trimit un mesaj în comunitate că în școala lor elevii au un cuvânt de spus, că relațiile cu profesorii sunt apropiate, că există deschidere și flexibilitate din partea conducerii. Liceul Tehnologic ”Mihai Viteazul” din Zalău. Reforma din interior.
Malcom London a fost și el la TED education. Într-un poem emoționant, ”High School Training Ground”, ne spune că educația trebuie să fie conectată la viața reală a tinerilor și nu să le înăbușe speranțele și visurile - “oceans of adolescence” who come to school “but never learn to swim.”
High School Training Ground
by Malcolm London
At 7:45 AM, I open the doors to a building dedicated to building yet only breaks me down.
I march down hallways cleaned up after me everyday by regular janitors, but I never have the decency to honor their names.
Lockers left open like teenage boys' mouths when teenage girls wear
clothes that covers their insecurities, but exposes everything else.
Masculinity mimicked by men who grew up with no fathers.
Camouflage worn by bullies who are dangerously armed, but need hugs.
Classrooms overpacked like book bags.
Teachers paid less than what it costs them to be here.
Oceans of adolescents come here to receive lessons, but never learn to swim.
Part like the Red Sea when the bell rings.
This is a training ground.
My high school is Chicago, diverse and segregated on purpose.
Social lines are barbed wire.
Hierarchy burned into our separated classrooms.
Free to sit anywhere, but reduced to divided lunch tables.
Labels like honors and regulars resonate.
This is a training ground.
Education misinforms.
We are uniformed.
Trained to capitalize letters at a young age.
Taught now that capitalism raises you, but you have to step on someone else to get there.
This is a training ground.
Sought to sort out the regulars from the honors.
A reoccurring cycle built to recycle the trash of this system.
I am in honors classes, but go home with regular students, who are soldiers in a war zone in territory they don't really own.
When did lives become expendable?
CPS is a training ground centered on personal success.
CPS is a training ground concentration on professional suits.
CPS is a training ground.
One generation is taught to lead.
The other is made to follow.
No wonder so many of my people spent bars, because the truth is hard to swallow.
The need for degrees has left so many of my people frozen.
The educated aren't necessarily the educated.
I have a 1.9 GPA.
Got drunk before my ACT and still received a 25.
Now, tell me how I'm supposed to act.
Homework is stressful, but when you go home everyday and your home is work, you don't want to pick up any assignments.
Reading textbooks is stressful, but reading doesn't matter when you feel
your story is already written, either dead or getting booked.
Taking tests is stressful, but bubbling in a Scantron doesn't stop bullets from bursting our direction, hasn't changed.
When our Board of Education is driven by lawyers and businessmen, only one teacher sits on that Board.
Now, tell me what does that teach you.
I hear the education systems are failing, but I believe they are succeeding in what they're built to do.
To train you, to keep you on track, to track down an American dream that fails so many of us all.
