Atelier pentru profesori - tehnici prietenoase de evaluare formativă

În lunile aprilie și mai, voi organiza pentru profesori atelierul de formare online intitulat „𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆”, în care voi aborda următoarele:

 

Tendințe actuale privind evaluarea elevilor.

Exemple de bune practici privind evaluarea elevilor (autoevaluare/reflecție, interevaluare, PBL - produs și proces, evaluarea lucrului pe grupe, feedback, evaluarea contribuției la discuții, evaluarea unui eseu etc.).

Exemple de tehnici prietenoase de evaluare formativă.

 

Pentru programare, detalii și cost, fiecare școală doritoare mă poate contacta în privat, pe mess sau la anca_tirca@yahoo.com. Gând bun!

6 din 10 profesori folosesc platforme online

Citesc în această dimineață un document foarte bun, „Analiza stadiului de întrebuințare a platformelor de învățare online, la nivel național, în unitățile de învățământ preuniversitar de stat” efectuată de experții e-learning din cadrul proiectului CRED. A fost realizată în luna iulie, iar rezultatele au fost prelucrate în august, fiind primite răspunsuri de la 4 910 școli, adică 91,15 % din totalul acestora. În principal, reies următoarele:

1.  Profesorii utilizează următoarele platforme:

1724 - Gsuite

572 - Office365

681 - Adservio

180 - Kinderpedia

142 - Edu24

Un număr important de răspunsuri se referă la alte platforme și instrumente, respondenții menționând Zoom (67), Moodle (22), Facebook (30), ASQ(18), Classroom (193).

 2. Din cele 193 497 de cadre didcatice, un procent de 61,31% sunt utilizatori activi ai platformelor de învățare online, adică 6 din 10 profesori fac acest lucru, iar situația pe județe este cea din imaginea de mai jos. Se observă că există județe în care mai puțin de 50% dintre profesori NU utilizează platforme online - Vaslui (22, 87%), Caraș Severin (35, 83%), Bistrița Năsăud (39,13%), Brăila (40,67%), Ialomița (42%), Iași (44,84%), Mehedinți (45,38%), Mureș (46,29%) și Vrancea (49,66%).

Cred că aceste date sunt foarte utile pentru a lua, în perioada care a mai rămas și pe tot parcursul semestrului I, următoarele măsuri:

- instalarea de platforme educaționale în toate școlile din țară, prin parteneriate pe care MEC și inspectoratele le pot realiza cu diverse companii și instituții specializate în domeniu sau cu resurse proprii;

- organizarea de cursuri de formare pentru cadrele didactice care nu utilizează platforme, fie la nivelul școlii, fie la nivel de CCD sau alți furnizori.

Cum am mai zis și în alte articole, e nevoie de efort și mobilizare în această perioadă, nu e timp de stat sau de făcut altele, pentru că educația este o prioritate. Și oricum facem totul cu mare întârziere.

(documentul poate fi citit AICI)

Vorba de eduație - October blues

”October blues” e deja un fenomen despre care scrie tot mai mult. E un fel de dezamăgire a profesorilor  debutanți (și nu numai a lor!) care apare pe la finalul acestei luni, când entuziasmul  de început de școală se cam duce, lucrurile încep să fie mai complicate decât păreau în septembrie. Unii zic că o fi și din cauza ploilor și a vremii urâte de afară specifice, în general, acestei luni.

 
Cercetătoarea Ellen Moir, Director UCSC New Teacher Center, zice că e o fază care vine ca o consecință naturală a provocărilor specifice meseriei de profesor și că, după 6-8 săptămâni de muncă intensă, profesorii (mai ales debutanții) intră în faza de deziluzie și încep să își pună întrebări dacă locul lor e în școală și dacă au competențele necesare pentru acest job. 

În context, mă întreb în ce măsură conducerea școlilor are în vedere și aspecte legate de integrarea și sprijinul necesar a fi acordat profesorilor debutanți, dacă există programe de coaching sau alte mecanisme prin care aceștia sunt ajutați să treacă cu bine peste perioada de început de carieră sau sunt lăsați să înoate singuri într-o apă destul de tulbure, de altfel.

DPC, altfel

Inovator și riguros ca de obicei (îmi amintesc că prin anii 90 un curs organizat prin BC pentru profii de engleză din județ ne-a schimbat multora viziunea asupra a ceea ce însemna predarea modernă a limbii engleze, iar toate proiectele în care am lucrat cu ei de-a lungul anilor au fost deschizătoare de drumuri), British Council ne-a invitat ieri să ne prezinte un proiect despre cum se poate face dezvoltare profesională continuă/ DPC și altfel – prin crearea, în zonele rurale, a unor comunități de practică în cadrul cărora, așa cum spune managerul de proiect, Alina Constantinescu, „profesorii se întâlnesc lunar și învață împreună metode noi și interactive de predare a limbii engleze, urmăresc filme despre educație, citesc texte relevante, testează metode, își povestesc dificultățile pe care le întâmpină și găsesc soluții împreună.”Mai multe despre acest proiect aici.

Vorba de educație - de Ziua Educației

Dacă dorim să transformăm școlile  și să formăm comunități educaționale active și puternice, e nevoie să creștem  reziliența emoțională a profesorilor, capacitatea lor de a face față schimbărilor, provocărilor și presiunilor de tot felul. Profesorii au nevoie să audă că se poate, că sunt multe școli în care copiii vin cu drag și învață cu plăcere. Profesorii au nevoie să fie puși în situația de a-și schița și împărtăși propriile idei de schimbare și de a fi apreciați și lăudați pentru ele. Profesorii merită și au nevoie de emoții pozitive pentru ca, la rândul lor, să transmită entuziasm și motivație celor pe care îi  educă. La mulți ani!

Vorba de educație - sprijin pentru profesori

Probabil că este deja pe masa autorilor de politici educaționale și discutat în instituțiile care se ocupă de formarea profesorilor, mai ales că în cercetare este cuprinsă și România. Apărut în această lună, studiul OECD despre ce înseamnă profesionalismul unui profesor în diverse părți ale lumii demonstrează de ce profesorii trebuie sprijiniți și face următoarele recomandări de politici educaționale:

- participarea profesorilor la programe de formare inițială de calitate, care să le ofere o foarte bună pregătire în domeniul pedagogiei și oportunități de practică pedagogică;

- extinderea programelor de acomodare (induction) și mentorat;

- sprijinirea profesorilor pentru a face activități de cercetare bazate pe munca la clasă;

- încurajarea dezvoltării de rețele de comunicare între profesori pentru schimb de informații și de bune practici.

  

De remarcat că studiul subliniază și faptul că practicile care îi sprijină pe profesori să devină mai buni sunt extrem de necesare, mai ales în școlile în care copiii provin din medii dezavantajate.

Profesorul ”în plinătatea minții”

foto credits: pag.FB a lui Pasi Salhberg

Poate s-o găsi vreo editură  s-o traducă, pentru că tare ne-ar prinde bine și nouă și ar putea fi  o temă cu adevărat utilă pentru cursurile de formare a mult prea stresaților noștri profesori. ”The Mindful Teacher”, publicată în 2009 ( cu a doua ediție sub tipar în acest moment – anunț făcut azi de Pasi Salhberg pe pagina sa de facebook) e despre reacția profesorilor în fața reformelor. Despre ce poate să facă un profesor care e bombardat de schimbări de sistem  de sus în jos, despre care nu știe mare lucru, pentru că nu a fost consultat și despre care crede că nu îi ajută pe elevii lui. ”Mindful Teacher”  îi invață pe profi cum să includă reforma în practica de la clasă, cum sa fie deschiși la idei noi, la alte perspective și cum să dialogheze și să caute răspunsuri  împreună cu colegii lor.

Intr-o lume în care suntem mereu ocupați, în care ne plângem că nu avem timp și trecem în goană pe lângă oameni și lucruri, a trăi ”mindfulness” înseamnă să mai încetinim ritmul pentru a ne uita mai atent și fără prejudecăți la ceea ce se întâmplă în tine și în jurul tău. Înseamnă să conștientizăm pe deplin momentul  și starea noastră din prezent, să dăm atenție la ceea ce gândim și simțim acum și aici. Un fel de a vedea ceea ce privești, a savura ceea ce înghiți, a simți ceea ce gândești.

”Mindfulness is a particular way of paying attention to ourselves, others and the world around us. It is often said that mindfulness is a shift from a doing mode to a being mode.” (Sr. Stanislaus Kennedy)

Vorba de educație - oamenii din profesori

Am citit în această dimineață un articol bun pe Edutopia, genul acela care îți dă de gândit și te face să vezi lucrurile și din altă perspectivă. Despre cum să fii capabil să îți gestionezi propriile emoții și sentimente, să te re(aduni) la sfârșitul unei zile încărcate și să îți reîncarci bateriile. Despre dezvoltarea stării de bine și competențelor  socio-emoționale ale….profesorilor. Ca să poată, la rândul lor, să le dezvolte pe cele ale elevilor. 

La noi, nici măcar nu se vorbește serios despre asta, ce să mai zic de cursuri  pentru profesorii care au nevoie (și cred că sunt mulți, e o meserie care te mistuie,  cu mult stres și consum zilnic de trăiri și emoții). 

Cred că un profesor trebuie să intre la ore cu mult MEȘTEȘUG, dar și cu multă SIMȚIRE, cu „art&heart” la un loc, cum spun englezii. Dacă meșteșugul îl mai învață, mai mult sau mai puțin, în facultate, din cărți și pe la cursuri și ajunge la un moment dat să iasă din modelul de lecție „profesorul scrie pe tablă sau vorbește și elevul notează”, să aibă un stil și metode de predare moderne și să creeze un cadru de învățare în care copiii colaborează, investighează, pun întrebări și descoperă lumea, cu simțirea e mai greu. Pentru că un profesor e prea puțin pregătit în facultate și mai deloc sprijinit după, de școală, de inspector, de minister, de societate, în general, să aibă puterea, timpul necesar și starea de bine pentru a le arăta tuturor copiilor cu care lucrează că le e drag de ei, că le pasă de ei și că încearcă să le înțeleagă problemele de tot felul pe care ei le au, poveștile lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea.

Uneori, profesorii nu știu să facă acest lucru, pentru că nu au fost pregătiți pentru asta, cum spuneam. Alteori, presați fiind să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze, FIECARE în ritmul și în felul lui.

Cred că e o nevoie foarte mare să stăm de vorbă cu profesorii, să le creștem reziliența și capacitatea de a se păstra într-o stare de bine. Cred că sistemul le e dator să le creeze la școală o stare de confort și de siguranță psihică, să le asigure directori care practică leadershipul de-adevăratelea și conștientizează cât de importantă este atmosfera de la locul de muncă – dacă e cu lipsă de respect, tonuri ridicate și amenințări ale șefilor,  și comportamentul tău e mai degrabă negativ, dar dacă e una primitoare și prietenoasă, e posibil să arăți ce ai tu mai bun în tine.

Pentru că profii sunt și ei oameni.