Vorba de educație - bani puțini pentru copii

E ușor de observat și fără a face analize și studii - banii pe care statul îi cheltuie cu copiii României sunt puțini. Dacă avem și cifre care reies dintr-o cercetare serioasă, cu atât mai bine. Prin urmare, să nu trecem cu vederea concluzia unui raport pe care l-a prezentat astăzi Organizația Salvați Copiii referitor la alocările bugetare destinate copiilor pentru educație, sănătate și asistență socială:

”Insuficiența resurselor alocate de la nivel central pentru aceste trei domenii îi face pe copiii din zonele defavorizate extrem de vulnerabili–formula de finanțare face ca bugetele alocate pentru aceste domenii să fie influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate. Acest lucru se poate observa mai ales după implementarea măsurilor de descentralizare a resurselor bugetare, fiind acutizate diferențele între sumele per capita la nivel local pentru aceste domenii. Astfel, date analizate arată că, în România, copiilor nu li se asigură șanse egale în accesarea serviciilor de bază educaționale, de sănătate și protecție.”

 Nici vorbă de șanse egale și o nevoie care ne apasă și așteaptă politici publice imediate, altfel iar trebuie să spunem că nu există viitor pentru mulți dintre copiii noștri.

DIY - terenuri de joacă în școli

Pornind de la ideea că joaca este esențială pentru dezvoltarea copiilor și că nu trebuie să se întâmple neapărat într-o formă sofisticată și cu bani mulți și lucrând cu voluntari din toate regiunile, o organizație din Australia ( Playground Ideas)  ne învață cum se face un teren de joacă și sprijină efectiv construirea lor în școlile din cele mai sărace și nepăstuite zone din lume. Instalații creative tip ”do it yourself ”/DIY din lemn, bambus, roți de cauciuc, sfoară sau alte materiale la îndemână îi fac pe copii să se bucure, să aibă inițiativă, să experimenteze, să facă față unei situații, să dezvolte relații cu colegii. Pentru că, așa cum spun autorii acestui proiect,  ”pentru a învăța și a-și atinge potențialul, un copil are nevoie de ceva mai mult decât sala de clasă”. Acțiuni mici, care contează. Idei care schimbă lumea.

Surprinzător sau nu, copiii noștri sunt fericiți

Știu că fericirea și ”buna stare” sunt greu de definit  și măsurat și, în plus, nu-mi plac nici generalizările, dar dacă cercetările și rezultatele acestora sunt unele foarte serioase, parcă merită să aruncăm un ochi și să ne punem niște întrebări.

Recent a fost dat publicității raportul unei cercetări în care au fost cuprinși 53000 de copii cu vârste între 8 și 12 ani din 15 țări: Germania, Anglia, Norvegia,  Polonia, România, Estonia, Spania, Turcia, Coreea de Sud, Algeria, Israel, Columbia,  Africa de Sud, Etiopia și Nepal (foarte bune argumentele pe baza cărora au fost selectate aceste țări). Întrebările din chestionarele aplicate au vizat relațiile cu familia, modul de viață, situația materială, școala, prietenii, aprecierea de sine, schimbări recente în viață și aspirații de viitor.

foto: BBC

Cei mai nefericiți  sunt copiii din Coreea de Sud, care, deși  au tot ce le trebuie din punct de vedere material, resimt  probabil presiunea unui sistem educațional  excesiv focalizat pe competiție, dar care este foarte bine plasat în clasamentele PISA.

Surpriză (sau nu!), România se află pe primele locuri la mai toate aspectele vizate de studiu. Copiii noștri sunt cei  mai satisfăcuți  de viața lor (în general) și sunt mulțumiți de școală, de viața de elev, de notele pe care le iau, de relația cu profesorii și cu colegii de clasă, dar spun că profesorii nu prea îi ascultă și nu prea țin cont de ceea ce au și ei de spus.

foto via Quartz

Conform studiului (chartul de mai sus), în Anglia, deși aproape fiecare copil a răspuns că are acces la cele 9 lucruri menționate în întrebare (haine bune, computer, internet, mobil, cameră proprie, cărți, mașina familiei, music player și televizor) copiii sunt mai puțin fericiți decât cei din Etiopia, care nu au acces decât la 3 dintre respectivele facilități.

Deci, ar fi  o concluzie de genul ”banii n-aduc fericirea”, cel puțin atunci când ești copil. Pentru că, mai târziu, tot conform cercetărilor, lucrurile par să se schimbe, adulții din țările mai bogate fiind mai fericiți decât cei din țările sărace. 

“Why Romanian 10- to 12-year-olds do so well compared to all the other countries we surveyed is a bit of a mystery. Other studies on 13- to 15-year-olds in Romania don’t show such positive results. So perhaps the older Romanians get, the less happy they become.”(Jonathan Bradshaw, profesor la University of York, unul dintre cercetătorii principali, într-un interviu pentru Quartz)