Pentru ora de dirigenție

Dacă aș mai fi profesoară, la prima oră de dirigenție aș discuta cu elevii mei despre ce spune Melania Medeleanu și cum să-ți găsești vocea. Pentru că e cam cum spune Gandhi:  „first they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.”

Vocea elevilor - ”High School Training Ground”

Malcom London a fost și el la TED education. Într-un poem emoționant, ”High School Training Ground”, ne spune că educația trebuie să fie conectată la viața reală a tinerilor și nu să le înăbușe speranțele și visurile - “oceans of adolescence” who come to school “but never learn to swim.”

High School Training Ground

by Malcolm London

At 7:45 AM, I open the doors to a building dedicated to building yet only breaks me down.
I march down hallways cleaned up after me everyday by regular janitors, but I never have the decency to honor their names.
Lockers left open like teenage boys' mouths when teenage girls wear clothes that covers their insecurities, but exposes everything else.
Masculinity mimicked by men who grew up with no fathers.
Camouflage worn by bullies who are dangerously armed, but need hugs.
Classrooms overpacked like book bags.
Teachers paid less than what it costs them to be here.
Oceans of adolescents come here to receive lessons, but never learn to swim.
Part like the Red Sea when the bell rings.
This is a training ground.

My high school is Chicago, diverse and segregated on purpose.
Social lines are barbed wire.
Hierarchy burned into our separated classrooms.
Free to sit anywhere, but reduced to divided lunch tables.
Labels like honors and regulars resonate.
This is a training ground.

Education misinforms.
We are uniformed.
Trained to capitalize letters at a young age.
Taught now that capitalism raises you, but you have to step on someone else to get there.
This is a training ground.

Sought to sort out the regulars from the honors.
A reoccurring cycle built to recycle the trash of this system.
I am in honors classes, but go home with regular students, who are soldiers in a war zone in territory they don't really own.
When did lives become expendable?
CPS is a training ground centered on personal success.
CPS is a training ground concentration on professional suits.
CPS is a training ground.

One generation is taught to lead.
The other is made to follow.
No wonder so many of my people spent bars, because the truth is hard to swallow.
The need for degrees has left so many of my people frozen.
The educated aren't necessarily the educated.
I have a 1.9 GPA.
Got drunk before my ACT and still received a 25.
Now, tell me how I'm supposed to act.

Homework is stressful, but when you go home everyday and your home is work, you don't want to pick up any assignments.
Reading textbooks is stressful, but reading doesn't matter when you feel your story is already written, either dead or getting booked.
Taking tests is stressful, but bubbling in a Scantron doesn't stop bullets from bursting our direction, hasn't changed.
When our Board of Education is driven by lawyers and businessmen, only one teacher sits on that Board.
Now, tell me what does that teach you.

I hear the education systems are failing, but I believe they are succeeding in what they're built to do.
To train you, to keep you on track, to track down an American dream that fails so many of us all.

Let the Children Play (2)

Dr. Peter Gray,  research professor of psychology at Boston College, brings attention to the reality that over the past 60 years in the United States there has been a gradual but, overall dramatic decline in children’s freedom to play with other children, without adult direction. Over this same period, there has been a gradual but, overall, dramatic increase in anxiety, depression, feelings of helplessness, suicide, and narcissism in children and adolescents. Based on his own and others’ research, Dr. Gray documents why free play is essential for children’s healthy social and emotional development and outlines steps through which we can bring free play back to children’s lives.

Educație gratis - Coursera

Într-o lume în care trebuie să plătim pentru aproape orice, o inițiativă care oferă gratis oricărei persoane dornice să învețe posibilitatea de a urma cursuri oferite de universități de prestigiu din lume este un exemplu care merită să fie promovat.

Daphne Koller, profesor la Standford și cofondator împreună cu Andrew Ng al companiei Coursera, crede într-un viitor în care oricine poate avea acces gratuit la o educație de calitate care în prezent este accesibilă doar  unui grup restrâns. Argumentele aduse de Koller pentru acest tip de instruire constau în faptul că educația ar deveni cu adevărat un drept fundamental al omului, învățarea pe tot parcursul vieții ar fi și ea posibilă la scară largă și ar exista șansa declanșării unui val de inovații care să schimbe calitatea vieții oamenilor în comunitățile în care trăiesc.

În prezent, în parteneriat cu 107 universități din întreaga lume, Coursera livrează 534 de cursuri gratuite unui număr de peste 5 milioane de cursanți.Cursurile sunt certificate și abordează o tematică variată din diferite domenii-https://www.coursera.org/.

Pe de altă parte, demersul MOOCs (massive online open courses) este atacat de cei care consideră că acesta ar avea în spate corporațiile din domeniul tehnologiei (care vor să își extindă piețele de desfacere și în domeniul educației) și că acest tip de învățare are limite serioase care nu îi permit să se plaseze la același nivel cu învățământul clasic, care include și componenta exercițiilor practice de tip learning by doing.
 

Copiii vor să construiască chestii – lecțiile lui Arvind Gupta

De câțiva ani buni, Arvind Gupta merge în școlile din India pentru a-i învăța pe copii și pe profesorii lor să facă jucării din materiale la îndemâna oricui, pe care de multe ori le aruncăm la gunoi – hârtie, chibrituri, bucățele de lemn, de cauciuc, plastic, creioane, lână, paie etc.Foarte important de remarcat că aceste activități sunt în același timp și veritabile lecții de științe, în care se învață în mod plăcut ( conform conceptului have fun with science), prin experiență personală directă care face apel la creativitate.

Lecțiile lui Gupta sunt și un contraargument dat celor care spun că nu putem face activități de acest gen în școli pentru că nu sunt bani să se cumpere materiale.

"De fiecare dată când merg într-o școală, observ o strălucire în ochii copiilor. Văd speranță. Văd fericirea pe fețele lor. Copiii vor să construiască chestii. Copiii vor să facă chestii.Ei se entuziasmează, înțelegând ce înseamnă știința. Iar această știință nu este doar joaca unui om bogat. Într-o țară democratică, știința trebuie să ajungă până la cei mai oprimați, până la cei mai marginalizați copii."(Arvind Gupta)

 

Copiii nu învață de la cei care/ pe care nu îi plac

Ca mulți dintre noi, doamna profesoară Rita Pierson (care mi se pare că seamănă mult ca atitudine cu draga de Angi N.!) și-a petrecut întreaga viață fie la școală, fie pe drumul către școală, fie vorbind despre ce se întâmplă la școală. 
Odată, când și-a auzit o colegă spunând: „Nu sunt plătită ca să îmi placă de copii.", Rita i-a răspuns: „Copiii nu învață de la oamenii pe care nu îi plac."

Prezentarea pe care a susținut-o la TED Talks  în mai anul acesta, cu doar o lună înainte să se stingă din viață, este o chemare însuflețitoare către profesori de a crede în elevii lor și de a crea adevărate legături cu aceștia la nivel uman, personal.
 

Studio school/ școala atelier - o idee de succes

foto credits: Wise

În anul 2006, Young Foundation a propus un nou model de școală, încercând să găsească o soluție comună la două nevoi prioritare în Marea Britanie, și nu numai: pe de o parte, numărul mare de adolescenți plictisiți, cărora nu le place școala pentru că nu văd nicio legătură între ceea ce învață la școală și viitoarele joburi și, pe de altă parte, angajatorii care reclamă faptul că absolvenții școlilor nu sunt pregătiți pentru munca reală și nu au atitudinea, abilitățile și cunoștințele necesare. 


Prin proiectul denumit Studio Schools (denumire care reflectă  întoarcerea la ideea originală renascentistă conform căreia munca și învățarea sunt integrate, muncești învățând și înveți muncind), cu sprijinul guvernului,  au fost înființate în Marea Britanie școli mici cu 300-400 de elevi cu vârste cuprinse între 14-19 ani în care 80% din curriculum nu este parcurs în sala de clasă, ci prin proiecte practice care au loc în viața reală și sunt propuse de mediul de afaceri, ONG-uri sau alte instituții din comunitate. 

În aceste școli sunt vizate acele abilități necesare la angajare și anume abilități practice, de comunicare, relaționare, antreprenoriat, inteligență emoțională etc.  De remarcat că fiecare elev are un mentor/ coach personal cu care se întâlnește față în față foarte des pentru a-și dezvolta și urma un plan de învățare personalizat, conform propriilor nevoi și aspirații. Succesul acestor școli a fost demonstrat de rezultatele elevilor la examene (GCSE), iar ca urmare, proiectul se extinde an de an, primind sprijinul Ministerului educației și al Camerei de Comerț britanice.

Mai multe detalii pe http://www.studioschoolstrust.org/ și în pezentarea făcută de Geoff Mulgan la TED Talks. Geoff Mulgan a deținut diverse funcții în guvernul britanic și este în prezent directorul Young Foundation și autorul a numeroase inițiative în sectorul societății civile și al educației și al unor publicații de referință, cum ar fi The Art of Public Strategy: Mobilising Power and Knowledge for the Common Good.

Ken Robinson despre cum se poate scăpa din valea moartă a educației

În cel mai recent discurs al său (mai 2013), vorbind despre nereușitele sistemului de învățământ american, Ken Robinson menționează trei principii care ar trebui să stea la baza educației:

1.Ființele umane sunt prin natura lor diferite și, prin urmare, educația trebuie să valorizeze diversitatea și să dea copiilor șansa să își pună în valoare talentele și aptitudinile specifice ( de aici toată discuția despre individualizarea învățării și despre necesitatea unor curricula care să includă mai multe ore de arte, științe umaniste și educație fizică).

2. Curiozitatea este un motor al învățării, iar rolul profesorului este să o stârnească în fiecare copil, ieșind din rutina unui algoritm al conformității actului de predare pentru a folosi puterea imaginației și creativității și a realiza astfel învățarea adevărată (admirabilă distincția pe care Ken o face între task și achievement, între a fi doar angajat în actul predării și a preda cu adevărat!).

3.Rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune.   

În final, prin analogie cu surprinzătoarea înflorire a vegetației din Death Valley, în anul 2005, ca urmare a unei ploi neașteptate, Ken Robinson face o pledoarie excelentă  despre cât de importante sunt climatul dintr-o școală și prezența unor lideri  care să creeze la toate nivelurile condițiile în care profesorii să fie creativi și fiecare copil să reușească.

Lecții despre artă și creativitate – Sir Kenneth Robinson

Mă bucur să constat că Sir Kenneth Robinson a început să aibă succes și în România, mai ales datorită  prezentărilor sale din TED Conferences care sunt tot mai mult utilizate în traininguri organizate pentru persoane ce lucrează în business sau în educație. Având studii solide în domeniu (a absolvit Universitatea Leeds, specializările engleză și drama  și are un doctorat pe tema educației prin teatru), Ken Robinson a devenit o voce autorizată pe plan internațional atât prin realizările la nivel universitar ( a fost profesor de Arts Education la Universitatea Warwick, în prezent profesor emerit), cât mai ales prin implicarea activă în reformarea politicilor educaționale și de dezvoltare creativă și economică ale Marii Britanii și ale altor țări.

De citit:
All Our Futures: Creativity, Culture, and Education - raport ce a avut efecte majore, elaborat în 1998 ca urmare a activității unei comisii care a vizat creativitatea, educația și economia din Marea Britanie

The Arts in Schools: Principles, Practice, and Provision - un text de referință la nivel internațional despre educația prin artă, publicat în 1982 http://www.gulbenkian.org.uk/pdffiles/The_Arts_in_Schools.pdf

Out of Our Minds: Learning to be Creative – publicată în 2001 și reeditată în 2011, tradusă și în limba română cu titlul O lume ieșită din minți, Editura Publica, 2011. Ideea de bază argumentată în carte este că, deși educația ar trebui să ne ajute să ne descoperim potențialul creativ și propriul drum în viață, de multe ori nu o face, astfel încât mulți oameni se îndepărtează de adevăratele lor înclinații și talente, în loc să și le descopere.

The Element: How Finding Your Passion Changes Everything – publicată în 2009, cartea susține ideea că atunci când talentul personal se întâlnește cu pasiunea, o persoană ajunge la un nivel maxim de realizare, se simte inspirată și puternică, deține elementul care îi dă posibilitatea să aibă o viață de succes.

De vizionat:


Schools Kill Creativity /Școlile distrug creativitatea – 2006, TED Talks

 http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html

 

Bring on the Learning Revolution/ Revoluționați învățământul! - 2010, TED Talks

http://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution.html