2025 ne-a dus educația mult înapoi

2025 va rămâne în istoria învățământului românesc ca un an care, prin măsurile de austeritate luate, ne-a dus mult înapoi în trecut și a strivit și bruma de normalitate și echilibru pe care le mai avea sistemul. A fost un an cu un ministru care nu a înțeles nimic din ce înseamnă învățământul preuniversitar, în schimb a fost destul de arogant și cuprins de febra propriei valori, ca și cum noi toți ceilalți trebuie să îi mulțumim că s-a sacrificat pentru binele educației.

Dacă e să fac un pic de istorie a anului care tocmai s-a încheiat, nu prea avem ce să menționăm la capitolul realizări și reformă. În afară de dotările venite prin PNRR (proiect conceput acum câțiva ani de USR), nu putem identifica aspecte pozitive majore în sistem.

FEBRUARIE

-s-au elaborat planurile cadru pentru liceu, după 20 de ani de așteptări, dar ele nu au adus nimic revoluționar, pe măsura așteptărilor societății, avem aceleași arii curriculare, nimic crosscurricular, mergem pe aceeași viziune curriculară concepută în 1998; am scris despre acest subiect aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/02/despre-planurile-cadru-propuse-de.html și aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/02/despre-planurile-cadru-pentru-liceu-2.html

-s-a elaborat și o variantă alternativă a planului cadru de liceu, care dă posibilitatea unei mai mari flexibilități curriculare, dar mă îndoiesc că vor opta multe licee pentru această variantă, din simplul motiv că încrederea în minister și în cei doi-trei promotori ai ideii nu este destul de mare pentru ca directorii să își asume o schimbare la acest nivel.  

APRILIE

- s-a vânturat din nou și a nu știu câta oară ideea perdantă de evaluare a profesorilor pe bază de performanță, într-un sistem care nu a definit măcar ce este performanța profesorilor, ca să nu mai vorbim de mecanisme de măsurare și plată diferențiată; am scris pe acest subiect aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/04/salarizarea-profesorilor-pe-baza-de.html

MAI

- dragul nostru (fost) ministru elaborează propriul raport de evaluare a sistemului de educație, denumit în manieră science fiction QX, raport pe care îl consider o mare dezamăgire venită din partea unui universitar ce cunoaște rigorile de întocmire a unui raport de asemenea complexitate. Noroc că tot în această lună a fost publicat și raportul OECD referitor la România, unul profesionist elaborat și cu date și concluzii tocmai bune de pus în practică, dacă s-ar dori.; am scris aici despre raport: https://ancatirca.blogspot.com/2025/05/qx-2.html

IUNIE

- luna în care ministrul le-a spus profesorilor că nu muncesc destul  și că ar trebui să stea zilnic 8 ore la școală - fără comentarii!!- am scris aici despre subiect: https://ancatirca.blogspot.com/2025/06/8-ore-la-scoala.html

IULIE

- se propune creșterea la 14 a numărului orelor de predare pentru directori, propunere care a fost pusă ulterior în practică cu „doar” 10 ore; aici puteți citi opinia mea: https://ancatirca.blogspot.com/2025/07/inca-o-aberatie-14-ore-in-norma-pentru.html

-crește numărul de elevi la clasă cu „o bancă în plus” - aici puteți citi ce am scris: https://ancatirca.blogspot.com/2025/07/despre-numarul-de-elevi-intr-o-clasa.html

AUGUST

- comasarea școlilor și creșterea numărului de clase simultane, o mișcare total neinspirată, cu efecte majore negative pe termen lung; aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/08/cronica-unui-esec-previzibil-clasele.html

- crește norma didactică de la 18 la 20/22 de ore sau de la 16 la 20 de ore.

SEPTEMBRIE

- se introduc cele 2 ore în plus pentru învățători sub denumirea de ore remediale, cu o metodologie prost întocmită, care a dezorientat profesorii; am scris aici despre subiect: https://ancatirca.blogspot.com/2025/09/2-ore-in-plus-ce-fac-cu-ele.html

-plata cu ora scade la o sumă ridicolă, mai mică decât a unui muncitor necalificat.

NOIEMBRIE

- apar variantele de programe noi pentru liceu, clasa a IX-a, însoțite de un scandal enorm, ce a scos la suprafață carențe majore de organizare a procesului de elaborare; aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/11/despre-noile-programe-de-liceu.html

- tot acum avem și un ordin nou referitor la tema pentru acasă, care, de fapt, nu e nou, e 95 % identic, cuvânt cu cuvânt cu unul mai vechi al ministrului Mircea Dumitru;aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/11/tema-mea-despre-tema-pentru-acasa.html

Am scris despre fiecare dintre aceste „realizări”, la momentul în care s-au întâmplat, găsiți postările pe acest blog. 

De remarcat că dl. ministru nu a avut consilier desemnat pentru învățământul preuniversitar („nominalizarea va fi făcută la o dată ulterioară” și așa a rămas), dar a avut o echipă de consilieri onorifici care ne vor povesti, probabil în memorii (!!), cum au trăit această perioadă din viața lor. 

 

Un ministru care și-a pierdut capul

 

Un intelectual respectabil la preluarea mandatului, de la care mulți dintre noi am avut speranțe de schimbări majore în învățământ, s-a transformat într-un an în cel mai urât ministru al educației, un om lipsit de empatie față de profesori, incoerent în comunicare și narcisist, care lasă în urma mandatului un sistem șubrezit și lovit în punctele esențiale, adică în profesori, în directori, în clasele simultane, în școli comasate, în reforma liceului și noile planuri-cadru și noile programe. A comunicat mult și prost, a scris un raport de evaluare și viziune fără miză și substanță, dar cu care s-a lăudat tot mandatul, inclusiv în mesajul de ieri în care își anunța demisia.

Nimic din ce a făcut nu a fost „schimbare de paradigmă și evidence-based policies”, așa cum îi place să spună. Am mai pierdut un an, suntem mai jos decât eram anul trecut în educație, dar ministrul pleacă satisfăcut că a făcut tot ce ținea de el și ne lasă moștenire „ProViziunea-CaleaQX” (pe bune???).

Un mandat cât poezia lui Rudyard Kipling din finalul mesajului de ieri al ministrului, cu observația că nu noi ne-am pierdut capul, ci dânsul.

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/12/22/mesaj-la-sfarsit-de-mandat-proviziunea-caleaqx/

QX (2)

 

Domnul ministru David este bine intenționat și își dorește să reformeze educația, nu se grăbește, pe bună dreptate, analizează, discută, întoarce lucrurile pe toate fețele și sper să ia decizii bune în final. E bine, dar…

Mă așteptam, totuși, ca raportul de diagnoză pe care l-a prezentat ieri și pe care l-a anunțat acum cinci luni, pe lângă bine identificatele nevoi privind reforma curriculară, reducerea abandonului școlar etc., să conțină și următoarele puncte slabe ale sistemului de învățământ preuniversitar:

- lipsa educației pentru democrație în școli;

- lipsa accentului pus (pe lângă competențele cheie) pe dezvoltarea competențelor necesare în sec. XXI –gândire critică, creativitate, rezolvare de probleme etc.;

- lipsa educației media în școli;

- lipsa educației pentru mediu în școli;

- lipsa dezvoltării gândirii critice a elevilor în școli;

- lipsa formării directorilor de școli pe teme de leadership modern;

- nevoia de autonomie a școlilor;

- lipsa sprijinului pentru copii din zone defavorizate: prânz gratuit la școală, manuale, transport și activități extracurriculare oferite fără nicio contribuție financiară din partea părinților;

-nereglementarea strictă a modului în care se dau atât de multe teme pentru acasă;

- birocrația și supraîncărcarea profesorilor cu sarcini administrative;

-lipsa de politici educaționale referitoare la starea de bine în școală;

-absorbția deficitară a fondurilor europene.

etc.

Mă așteptam ca, înainte de a face diagnoza, documentul să conțină niște repere spre care ne propunem să tindem ca sistem de învățământ, viziunea, pe scurt, a ceea ce considerăm un sistem de educație bun și performant, iar diagnoza să o realizăm prin raportare la această viziune.

Raportul poate fi citit AICI

EN în QX

Citesc Raportul de diagnostic QX (mi-a plăcut titlul, Q de la questions și X însemnând necunoscutele viitorului!) prezentat astăzi de dl. ministru David, secțiunea referitoare la învățământ preuniversitar și dau peste mențiunea referitoare la evaluarea națională din clasa a VIII-a. Este scris în raport că aceasta „trebuie să includă, pe lângă testările la matematică și limba română și testarea celorlalte competențe de bază/cheie (de discutat varianta 5 competențe de bază vs. 8 competențe cheie)”.

M-aș fi așteptat ca, în loc să complicăm și mai mult acest examen dat la (frageda) vârsta de14 ani, să avem în vedere, pe termen mediu, desființarea lui, așa cum propune OECD: „pe viitor, România ar trebui să revizuiască parcursurile școlare și certificarea de la nivelul învățământului secundar, luând în considerare inclusiv 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝗹𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗻𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗹𝗮𝘀𝗮 𝗮 𝗩𝗜𝗜𝗜-𝗮.” (OECD, Studiu privind evaluarea și examinarea în domeniul educației – România, 2017).

De asemenea, constat că nu se renunță la ideea, foarte contestată, de altfel, ca liceele să dea probe proprii de admitere: „fiecare liceu poate decide procentul de locuri care vor fi organizate prin examen de specialitate (nu mai mult decât 50%), organizat în condițiile legii după evaluarea națională.”

Iar bacalaureatul rămâne cel propus prin legea Deca.

Educația de calitate

Definiția educației de calitate pe care am citit-o în documentele recent încheiatei Conferinţe a Miniştrilor Educaţiei a Consiliului Europei (Helsinki, 26-27 aprilie 2013) este atât de corect formulată și relevantă prin raportare la situația actuală de la noi, încât ar putea foarte bine să fie considerată ca misiunea/ declarația de intenție pe care instituțiile din România responsabile cu elaborarea și implementarea politicilor educaționale (minister și inspectorate școlare) ar trebui să și-o asume la nivel instituțional și să ia măsuri concrete pentru ca aceste cuvinte frumoase să  nu rămână la nivel declarativ, ci să ajungă realități ale tuturor școlilor noastre de stat:

Educația de calitate nu numai că asigură accesul la învățare al tuturor elevilor și studenților, le dezvoltă la potențial maxim personalitatea, talentele și abilitățile mentale și fizice și îi încurajează să finalizeze programele educaționale în care sunt înscriși, dar este și acea educație care promovează democrația și respectul pentru drepturile omului și dreptate socială, într-un mediu/ climat de învățare care ia în considerare nevoile sociale și de învățare ale fiecăruia și le formează elevilor și studenților competențele și încrederea în sine necesare atât pentru a deveni cetățeni responsabili, cât și pentru a-și găsi un loc pe piața muncii.