Dimineață la Pucioasa - ca un final de Florar

Nu-i de joacă cu locurile de joacă

Întâmplări trăite, întrebări, analize, call for action. De ce fel de locuri de joacă pentru copii avem nevoie? e un articol pe Kinder Trips care merită citit. 
„Mă întreb dacă există o analiză serioasă a spațiilor de joacă din București și din România, în general: care sunt tendințele, materiale de construcție utilizate, modurile în care copiii relaționează cu spațiul și mai ales impactul pe care aceste locuri îl au asupra dezvoltării copiilor, dincolo de simpla petrecere a timpului? Ce principii stau la baza luării deciziilor de către autorități, atunci când amenajează locuri de joacă? Există vreo strategie, se lucrează interdisciplinar cu arhitecți, designeri urbani, antropologi sau pur și simplu se bifează rapid nevoia de a avea spații de joacă, în paralel cu necesitatea de a cheltui banii publici și cu existența altor interese financiaro-comerciale?”

Pentru ora de dirigenție

Dacă aș mai fi profesoară, la prima oră de dirigenție aș discuta cu elevii mei despre ce spune Melania Medeleanu și cum să-ți găsești vocea. Pentru că e cam cum spune Gandhi:  „first they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.”

S-a lansat „Kinder trips”

 Pe KINDER TRIPS, doi tineri povestesc despre călătoriile lor cu micuța familiei și despre un alt fel de a face educație:”Dorim să îi predăm fetiței noastre lecția diversității direct la fața locurilor pe care le vizităm. Considerăm călătoriile și timpul petrecut împreună în acest fel cele mai frumoase și mai educative cadouri pe care i le putem face micuței noastre.” Povestesc despre locurile pe unde au fost, sperând să îi inspire si pe alți părinți să se aventureze în explorarea altor țări și culturi, împreună cu copiii lor.Nu-i rău, mai ales că sfaturile primite nu sunt din cărți, ci din experiența proprie.

Grădinițe cu zone de pupici

SOS  Children' s Villages din Belgia au un proiect cu pupici, din seria de idei mici cu impact mare. „Kiss&Hug” e o zonă amenajată pe terenul de joacă, lângă intrarea în grădiniță unde, dimineața, părinții își iau la revedere de la copii printr-o îmbrățișare și pupături. În afară de idee, care e copleșitor de frumoasă și creativă, a fost nevoie de o bandă colorată care marchează spațiul, de un logo și de o scrisoare despre ce e cu această zonă pe care părinții au primit-o de la conducerea grădiniței.Pentru că, așa cum spun cei de la SOS Children' s Villages „Without love a child can’t grow’.

Arte, dezbateri și dichisuri în școală

Când directorul unei școli visează frumos, o săliță oarecare dintr-un liceu se transformă într-un  spațiu prietenos, în care copiii din școală se întâlnesc pentru activitățile clubului de dezbateri, ale celui de pictură, ale celui de film sau ale celui de literatură, iar seniorii colegiului, foștii profesori, vin să se mai vadă și să mai schimbe o vorbă. Anticafeneaua „Arte, dezbateri şi dichis”,  pe care am văzut-o ieri la Colegiul „Mihai Cantacuzino” din Sinaia, a fost amenajată cu obiecte vechi găsite în podul liceului și recondiționate de Ion Moldovan, meșterul școlii, și  e prima de acest fel deschisă într-o școală din România. #reformalafirulierbii, #haicăsepoate

Aurora Arieșan, directoarea liceului

Despre evaluare și examinare, la noi

Excelenta inițiativă a UNICEF, OECD și MEN lansată astăzi propune o serie de măsuri pentru consolidarea sistemului de evaluare și examinare de la noi. Pe scurt, din rezumat:

1. Referitor la evaluarea elevilor - este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul de învățare și promovează o definiție restrânsă a succesului. În România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un putrenic accent pe testarea externă, ceea ce permite in mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. În acest sens, se recomandă:

 - elaborarea standardelor de evaluare

-formarea profesorilor pe teme de evaluare formativă

2. Referitor la evaluarea profesorilor – e nevoie de crearea unui cadru mai generos pentru evaluare, cu timp și proceduri pentru observații, feedback, discuții și furnizarea de sprijin pentru îmbunătățirea activității la clasă.

3. Referitor la evaluarea școlilor- e imperios necesară trecerea de la evaluarea conformității, la folosirea rezultatelor evaluării pentru realizarea de îmbunătățiri. 

 
Studiul poate fi citit aici.

Dimineață la Pucioasa - Laleliada

Proful/profa anului, la ei

O cheamă Sydney Chafee, crede că rostul educației este să îi pregătească pe tineri pentru viața reală, pentru a lua atitudine, a se implica și a schimba lumea și tocmai a primit distincția „2017 National Teacher of the Year”, acordată de American Association of Colleges for Teacher Education (AACTE).  E o idee pentru care tot mă „lupt” și eu de când lucrez în educație - cum să nu mai facem ore după modelul „prof în față care transmite cunoștințe și elevi în bănci care iau notițe” și să aducem în clasă viața reală, adică învățarea cu toate simțurile, cu explorare, cu ieșit în comunitate, cu pus întrebări și colaborare, cu interacțiune cu lumea de dincolo de pereții școlii și rezolvat probleme actuale. Se numește ”authentic learning” și se întâmplă atunci când, ca profesor,  ai un răspuns afirmativ la întrebarea „Ce îi învăț eu pe elevii mei are cea mai mică legătură cu viața lor de fiecare zi?”Uite și un link bun, aici!