Puterea lui ”nu încă”

Am mai scris acum vreo doi ani despre cercetările lui Carol Dweck și revin cu  discursul acesteia de pe TED și cu o idee care poate schimba fundamental modul în care concepem învățarea și evaluarea – puterea lui ”nu încă”. 

Ce faci când ai în față o problemă greu de rezolvat?  Fie gândești că nu ești destul de isteț să o rezolvi ( dacă ai o minte fixă), fie gândești că nu ai rezolvat-o încă (dacă ai o minte setată pentru creștere). 

În cercetările sale efectuate pe grupuri de copii de 10 ani, Carol Dweck a observat  că atunci când primesc sarcini de lucru care le depășesc nivelul de pregătire, unii copii reacționează pozitiv și spun, de exemplu, că le plac provocările, ei având ceea ce cercetătoarea numește minți flexibile, care înțeleg că abilitățile pot fi dezvoltate. Pentru alți copii, în schimb, această situație e o adevărată catastrofă, pentru că, din perspectiva unei minți fixe, inteligența a fost supusă evaluării și nu a trecut testul, astfel încât, în loc să se plaseze sub puterea lui ”nu încă”, acești copii rămân blocați în tirania lui ”acum”. Ei fug de greutăți,  de greșeli, iar data viitoare, puși într-o situație similară, fie vor copia, fie vor găsi satisfacție identificând în clasă pe cineva care a luat o notă mai mică decât ei. 
 
Vestea bună este că putem, ca profesori și părinți, să formăm minți flexibile, dacă, așa cum spune Carol Dweck, vom ști să apreciem procesul de învățare în care sunt implicați copiii și îi vom lăuda pe aceștia pentru progresul făcut, perseverență sau concentrare. Așa cum fac profesorii unui liceu din Chicago unde elevii care nu trec un examen  primesc nota ”nu încă”, ceea ce îi face să înțeleagă că de fapt se află  într-un proces, o curbă de învățare, care le deschide uși către viitor.

Born to learn

The video below made by Khan Academy last month celebrates the struggle of learning and the fact that minds are not fixed.  

 It is part of the Khan' s inspiring campaign ”You Can Learn Anything” based on new research that show we can take control of our ability to learn as intelligence is not fixed and our brain is like a muscle - the more we use it and struggle, the more it grows ( see also http://ancatirca.blogspot.ro/2013/07/minti-rigide-si-minti-flexibile.html)

”Thankfully, we're born to learn. Slowly, surely, you stumble, slip, crawl, fall, and fail, and fall. Frustrating, confusing, trying, struggling…”

Minți rigide vs minți flexibile

Acum câțiva ani, utilizam în seminarii și cursuri de formare o teorie extrem de interesantă care vine din domeniul psihologiei, dar care, din păcate, nu a avut încă un ecou semnificativ în sistemul de învățământ. Este vorba despre distincția pe care, după trei decenii de cercetări serioase, Carol Dweck, profesoară de psihologie la Stanford University, o face între growth mindset – o programare a minții pentru creștere/ flexibilitate/evoluție și fixed mindset – o programare rigidă/ fixă a minții.

Persoanele care au o minte rigidă consideră că au abilități/ inteligență/talente cu care s-au născut, că acestea pot fi remarcabile sau, dimpotrivă, pot fi la un nivel inferior, dar că ele nu pot fi schimbate, și, prin urmare, se mulțumesc cu starea de fapt, nu fac nimic să își dezvolte respectivele abilități, evită provocările și obstacolele, ignoră feedbackul, se supără dacă sunt criticate și se simt amenințate de oamenii de succes din anturajul lor.

Pe de altă parte, persoanele care au o minte flexibilă consideră că au un potențial care poate fi dezvoltat, fac eforturi să își depășească limitele, să învețe lucruri noi și să evolueze, înfruntă obstacolele, acceptă provocări, învață din critică și recunosc și apreciază valoarea oamenilor  de succes din jurul lor de la care se inspiră și cărora le sunt recunoscătoare.

Implicațiile pentru educație ale acestei teorii pot fi însemnate și țin de poziționarea față de ce înseamnă succes școlar, de utilizarea unor strategii specifice de creștere a motivației pentru învățare și combatere a violenței și de modul în care se pot forma în școală aceste minți flexibile, în principal, prin focalizarea profesorilor și a părinților pe aprecierea efortului depus de un copil (Bravo, ai lucrat foarte bine!) și nu pe evidențierea inteligenței sau talentului acestuia (Bravo, ești deștept!). 

Copiii au nevoie să creadă că pot mai mult și această putere ”de a crede că poți mai mult”, spune Dweck, poate fi educată.