Învățarea vine cu starea, copii fericiți

 

Sigur că ne dorim elevi fericiți în școli, dar asta nu înseamnă că nu ne dorim și rezultate academice bune și învățare cu obiective atinse. Cum am spus-o de multe ori, starea de bine în școală nu înseamnă relaxare, ZEN, indisciplină, note date cu ușurință, ci dimpotrivă, aducerea ei este un proces îndelungat ( nu o putem aduce peste noapte, pocnind din degete, e nevoie de câțiva ani), bine planificat și organizat, implementat printr-o serie de intervenții specifice, monitorizat și evaluat. Sunt multe studii care au demonstrat că școlile care pun accent pe starea de bine a elevilor ajung să aibă și rezultate academice mai bune. 

 

Când vine vorba, le povestesc profesorilor la cursuri despre o experiență personală, de pe vremea când eram directoare de școală. Sigur că nu știam atunci ce înseamnă starea de bine, dar, pentru că așa am simțit că trebuie să fac, am început reforma școlii și prin dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale elevilor la toate orele și în activitățile din afara clasei, au fost învățați să comunice și să se relaționeze, să își exprime opiniile, să se implice, să acționeze, să se organizeze, să investigheze și ne-a reușit chestia asta, în câțiva ani. Doar că cei din jur ne cam criticau, „unde sunt, doamnă, rezultatele la olimpiade și concursuri?”. Și au venit, după. Școala a ajuns pe locul I în județ la evaluarea națională și luam toate premiile la olimpiade și concursuri de tot felul. Deci, nu cred că ar trebui să avem o dilemă în această privință, învățarea vine cu starea.

(foto - pag. 18 din ghidul meu „Hai cu starea de bine în școală!”, ediția a doua, septembrie 2022, Editura Corint)

Profesori fericiți=elevi fericiți

Ideea de bază pe care mi-am structurat cursul „Starea de bine în școală” este aceea că profesori fericiți înseamnă elevi fericiți. 

 

Știu că este o perioadă foarte grea și că vă este greu uneori să fiți cu sufletul în sala de clasă, dar am vorbit cu mulți dintre voi în ultimii doi ani și vă admir pentru că faceți asta chiar și în condiții grele.

Pentru a putea să îi formeze pe elevi să devină adulți de succes, pentru a le dezvolta creativitatea și interesele, pentru a le oferi sprijin atunci când au nevoie, profesorii trebuie să se simtă bine și să aibă ei înșiși o viață împlinită și fericită.

 

Profesorii fericiți au grijă de ei înșiși pentru a evita epuizarea, sunt mândri că au această meserie și sunt pasionați de ceea ce fac, sunt creativi și originali, studiază, se documentează și experimentează idei noi, știu să se organizeze, dau feedback permanent și sunt interesați și alături de FIECARE copil cu care lucrează. 

 

O săptămână de școală fericită să aveți, gând bun!

Surprinzător sau nu, copiii noștri sunt fericiți

Știu că fericirea și ”buna stare” sunt greu de definit  și măsurat și, în plus, nu-mi plac nici generalizările, dar dacă cercetările și rezultatele acestora sunt unele foarte serioase, parcă merită să aruncăm un ochi și să ne punem niște întrebări.

Recent a fost dat publicității raportul unei cercetări în care au fost cuprinși 53000 de copii cu vârste între 8 și 12 ani din 15 țări: Germania, Anglia, Norvegia,  Polonia, România, Estonia, Spania, Turcia, Coreea de Sud, Algeria, Israel, Columbia,  Africa de Sud, Etiopia și Nepal (foarte bune argumentele pe baza cărora au fost selectate aceste țări). Întrebările din chestionarele aplicate au vizat relațiile cu familia, modul de viață, situația materială, școala, prietenii, aprecierea de sine, schimbări recente în viață și aspirații de viitor.

foto: BBC

Cei mai nefericiți  sunt copiii din Coreea de Sud, care, deși  au tot ce le trebuie din punct de vedere material, resimt  probabil presiunea unui sistem educațional  excesiv focalizat pe competiție, dar care este foarte bine plasat în clasamentele PISA.

Surpriză (sau nu!), România se află pe primele locuri la mai toate aspectele vizate de studiu. Copiii noștri sunt cei  mai satisfăcuți  de viața lor (în general) și sunt mulțumiți de școală, de viața de elev, de notele pe care le iau, de relația cu profesorii și cu colegii de clasă, dar spun că profesorii nu prea îi ascultă și nu prea țin cont de ceea ce au și ei de spus.

foto via Quartz

Conform studiului (chartul de mai sus), în Anglia, deși aproape fiecare copil a răspuns că are acces la cele 9 lucruri menționate în întrebare (haine bune, computer, internet, mobil, cameră proprie, cărți, mașina familiei, music player și televizor) copiii sunt mai puțin fericiți decât cei din Etiopia, care nu au acces decât la 3 dintre respectivele facilități.

Deci, ar fi  o concluzie de genul ”banii n-aduc fericirea”, cel puțin atunci când ești copil. Pentru că, mai târziu, tot conform cercetărilor, lucrurile par să se schimbe, adulții din țările mai bogate fiind mai fericiți decât cei din țările sărace. 

“Why Romanian 10- to 12-year-olds do so well compared to all the other countries we surveyed is a bit of a mystery. Other studies on 13- to 15-year-olds in Romania don’t show such positive results. So perhaps the older Romanians get, the less happy they become.”(Jonathan Bradshaw, profesor la University of York, unul dintre cercetătorii principali, într-un interviu pentru Quartz)