Dezbatere de jos în sus

foto din arhiva personală - ghioceii din grădină, azi, cu speranță

Președintele ne invită la dezbatere pe noi toți, cei de la firul ierbii. Bine așa, de jos în sus, mă bucur, parcă mi-a citit blogul :)):

”Domeniul educaţiei şi cercetării are nevoie de un plan pe termen lung, care să asigure vizune şi sustenabilitate, plecând de la un larg acord social. Deciziile nu mai pot fi luate sub o presiune de moment, prin reforme realizate în pripă sau fără studii de impact  Dezbaterea Naţională pentru Educaţie şi Cercetare, iniţiată de Preşedintele României, se bazează pe o abordare nouă, inclusivă, de jos în sus, care pleacă de la nevoile societății și de la bunele practici existente. La această dezbatere sunt invitaţi să participe toţi actorii din societate, de la ONG-uri și experți,de la şcoli şi universităţi la profesori și elevi, părinți și angajatori, de la cetățeni la autorităţi publice.”

(sursa:  aici)

Predă ca și cum ar copilări odată cu ei

Când am întrebat-o ce o motivează să se întâlnească zi de zi cu clasa ei de la țară, Mioara Tătaru mi-a spus că ”a fi învățătoare e o stare de bine”. Când i-am întrebat pe copii ce le place la doamna Mioara, învățătoarea lor, mi-au spus că o iubesc pentru că e ”ascultăreață”. Când i-am întrebat pe părinți ce apreciază la învățătoarea copiilor lor, mi-au spus că ea” predă ca și cum ar copilări odată cu ei”.

Și că: ”lui Daniel îi place că învață jucându-se, explică pe înțeles, are timp pentru noi, părinții, ne ducem la școală și stăm de vorbă, nu zice că s-a terminat programul” (mama lui Daniel).

Și că: ”Daria nu pleacă nelămurită de la școală, doamna e sinceră, grijulie, niciodată nu ne respinge, pentru că știe că venim la școală cu o problemă” (mama Dariei).

Și că: ”doamna Mioara e prietena copilului meu, discută cu ei liber, despre toate” (mama lui Radu).

Și că: ”atunci când avem ședința e o bucurie, ne place de doamna că e vioaie, ne spune despre teme, evaluări, serbări, suntem foarte bine informați despre ce se întâmplă în clasă, ne-a ridicat moralul ca părinți și am văzut cum copiii noștri progresează” (mama Dariei).

       (interviuri luate în august 2015, în cadrul unui proiect de promovare a profesorilor merituoși)

Vorba de educație - pentru copii, până la capăt

sursa foto: OvidiuRo

Ieri, Președintele a semnat ”Decretul pentru promulgarea Legii privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate”. Finalul unei povești de succes. O victorie a unei organizații care, de mult timp, nu doar că îi sprijină prin tot felul de activități pe copiii săraci să meargă la grădiniță, ci a inițiat un proiect de lege în acest sens și nu s-a lăsat până ce acesta nu a devenit realitate. Tichete sociale finanțate de la bugetul de stat condiționate de prezența la grădiniță. Pentru copii, până la capăt. Felicitări, OvidiuRo!

A fi învățătoare e o stare de bine

M-am ”voluntariat” (într-un proiect frumos, în care se vor scrie povești ale unor profesori cu vocație din România) să intervievez câțiva profesori și câte 3-4 elevi ai respectivilor profesori și pe părinții acestora. Cu mare bucurie ( pentru că, pe scurt, cam despre asta e vorba în educație, oriunde în lume) am aflat de la Georgeta Tătaru, ”doamna Mioara”, învățătoare  la școala gimnazială din comuna Vulcana Pandele, ce face ea pentru ca ai ei copii/elevi să vină cu drag la școală și să progreseze:

• ”am grijă să nu plece niciun copil supărat de la școală”
• ”uneori mergem să vedem mestecenii”
• ”obiectivul meu principal e să îi fac pe copii să vină cu drag la școală”
• ”în fiecare zi mă duc la ei cu ceva nou și, dimineața, când mă văd cu ei, mă întreabă: surpriza?”
• ”uitați-vă, că poate am greșit, i-am învățat să îmi ceară explicații, să exerseze pe mine - să nu se lase călcați în picioare și nici să îi manipuleze pe alții”
• ”le dau diplome pentru progres la citit, pentru inițiativă, pentru cel mai bun coleg și altele, căci eu cred că fiecare copil este bun la ceva ”
• ”am inventat o oră de discuții, care nu e în orar - e un moment în ziua de vineri, la care nu pot să renunț, că nu mă lasă ei, facem un cerc în clasă, fiecare spune ce i-a plăcut în săptămâna care se încheie, ce a făcut bun, ce a fost mai puțin bun, cum s-a simtiț, fiecare spune când îi vine rândul”
• ”îi învăț să aibă curaj să se autodepășească, să-și depășească condiția (cei mai mulți copii din clasa mea provin din familii sărace), le spun mereu că este esențial să fii cinstit și încerc să le formez capacitatea de a se adapta la situații noi”

Pentru că, ”a fi învățătoare e o stare de bine, pe care o creez și pe care mi-o creez; stăm zilnic cel puțin patru ore cu copiii, de ce să nu le facem frumoase. ”


#de bine, de la firul ierbii
# schimbarea de jos în sus