Diagrama Fluture sau bunul cetățean

Ce vă spuneam acum câteva zile, când am dăruit niște exemplare din ghidul de educație pentru democrație pe care l-am scris cu Ellie Keen acum mulți ani? Civic education is back in business 🙂. 

Ce se vede în imagine a fost numită cu drag „diagrama future” și este, de fapt, ideea centrală dintr-un document important al Consiliului Europei, despre care nu știu să ne fi informat cineva oficial până acum, deși ar fi trebuit – „Cadrul de referință al competențelor pentru o cultură democratică”, lansat în 2018. Într-o perioadă în care educația pentru cetățenie democratică este readusă cu entuziasm pe agenda publică în multe țări, această publicație în 3 volume (concept+descriptori+ghid de implementare) vorbește despre ce valori, cunoștințe, deprinderi și atitudini au nevoie elevii din ziua de azi pentru a ajunge buni cetățeni, fiind un instrument foarte util pentru școli, universități, instituții de formare continuă, pentru cei care propun diverse curricula și programe de formare. Fiind un document agreat la nivel european, se presupune că ministerul educației va sprijini demersul de a-l face cunoscut și de a fi utilizat și la noi. Alții au tradus déjà publicația și în limba lor, noi nu. Deocamdată, o putem citi în lb. engleză, am pus linkurile aici: 

vol 1: aici 

vol 2: aici 

vol 3: aici

Thanks, Nancy!

Într-o lume care are la bază anumite valori, recunoașterea vine și pentru cei care au deschis drumuri și au în spate realizări și o viață dedicată unui anumit domeniu. Nancy Flowers a primit recent Human Rights Educators USA (HRE USA) Lifetime Achievement Award pentru ”in recognition of her decades of dedication, innovation, and mentorship in advancing human rights education in the United States and around the world”(mai multe aici). Pe Nancy am cunoscut-o prin 90, când nu se auzise la noi de training, warm-upsuri și lucru pe grupe și de la ea am învățat cum e cu Human Rights Education, ce înseamnă să fii un trainer empatic și cum se lucrează în echipă când pregătești și derulezi un curs de formare (îmi amintesc foarte clar și azi cum, la finalul fiecărui curs, ne strângeam noi, echipa de organizatori, să discutăm ce a fost bine și ce avea nevoie de îmbunătățiri și noi, învățăceii, sorbeam fiecare cuvânt al ei, mentorul). Thanks and congratulations, dear Nancy!

Vorba de educație - EDO reloaded

Tot mai dese în ultimul timp - războaie, refugiați, discursuri rasiste, terorism, libertăți încălcate, corupție în clasa politică. Într-o lume care și-a ieșit iar rău din minți, consider că educația pentru drepturile omului (EDO) în școli și licee, la nivel formal și nonformal, e mai necesară ca oricând. Mai ales că nu se pleacă de la zero, există resurse și bune practici create în perioade anterioare, de ONG-urile care au derulat astfel de programe prin anii 1995 - 2000. Ideea de bază pe care o promovam atunci în cursurile cu profesorii și în activitățile din școli, valabilă și astăzi, este că nu trebuie să facem activități festiviste, ci EDO de-adevăratelea, care înseamnă trei lucruri în același timp, trei componente importante, care se intercondiționează și  nu pot fi abordate decât împreună: 

1.Educație DESPRE drepturile omului (se învață despre drepturi și conținutul lor, despre responsabilitățile corelate drepturilor, se studiază documentele de referință etc.).

2.Educație IN  drepturile omului (se creează un climat și un tip de relații  profesori - elevi care reflectă interes pentru punerea în practică și respectarea în interiorul organizației a idealurilor și valorilor drepturilor omului; în școală se practică un tip de management participativ, care înseamnă consultare și colaborare în luarea deciziilor).

3.Educație PENTRU drepturile omului (implicarea în acțiuni concrete de apărare a drepturilor, precum campanii, demonstrații, formarea de grupuri de acțiune, participare activă la luarea deciziilor din societate etc.).

Pentru că, așa cum spunea Patricia Dye, un renumit trainer în domeniu ” It is almost better for teachers to never address the inequities of our world than to have the students believe they can do nothing to change these inequities./ Aproape că e mai bine ca profesorii să nu vorbească niciodată despre nedreptățile din lumea în care trăim, decât să îi facă pe elevi să creadă că nu pot face nimic să înlăture aceste nedreptăți.”

 

Niciodată, niciunde, nicicum

foto: Andrew Byrne

Un grup de voluntari au adus un ecran mare in gara Keleti din Budapesta și au proiectat filme de desene animate pentru copiii refugiaților. Pentru că ei nu au nicio vină, niciodată, niciunde, nicicum.

De unde atâta ură?

foto credits - wikipedia

Imagini care m-au urmărit luni de zile după ce am fost la Auschwitz, oricum, o ”once in a lifetime visit”. De unde atâta ură? Noi, cei care ne ocupăm de educație, facem tot ce trebuie? ( Azi e International Holocaust Remembrance Day, vezi si Anna Frank)

foto din arhiva personala

World Human Rights Day & EDO reloaded

Pentru mine, Ziua Internațională a Drepturilor Omului este legată de două lucruri: înființarea prin anii 92-93 a primului  grup Amnesty International din România, în care activau elevii mei de la școala din Pucioasa și numeroasele proiecte, cursuri, seminarii și activități de educatie pentru drepturile omului (EDO) pe care le-am derulat în perioada anilor 1995-2000. 

A existat în acea perioadă un interes deosebit pentru acest domeniu, apărut în contextul eforturilor de democratizare a sistemului de învățământ, pe filiera programelor de educație civică ale ambasadei SUA și înființării primelor ONG-uri care derulau proiecte educaționale.

Ideea de bază pe care o promovam atunci și care cred că este valabilă și astăzi era că EDO are trei componente importante, care se intercondiționează și  nu pot fi abordate decât împreună:

1. Educație DESPRE drepturile omului (se învață despre drepturi și conținutul lor, documentele de referință etc.)
2.  Educație IN  drepturile omului (se creează un climat și un tip de relații  profesori - elevi care reflectă interes pentru punerea în practică și respectarea în interiorul organizației a idealurilor și valorilor drepturilor omului) 
3.   Educație PENTRU drepturile omului (implicarea în acțiuni concrete de apărare a DO: campanii, formarea de grupuri de acțiune, participare activă la luarea deciziilor din societate)

Sau, cum spunea Patricia Dye, un renumit trainer în domeniu ” It is almost better for teachers to never address the inequities of our world than to have the students believe they can do nothing to change these inequities”.

Nu a fost încă realizat la nivel național un studiu ştiinţific în legătură cu contribuţia proiectelor şi activităţii diferitelor ONG-uri din domeniul EDO/ ECD la schimbarea şcolilor din România, prin însuşirea unor practici, proceduri și metode de lucru democratice, dar există destule cercetări internaţionale (de exemplu, F. Tibbitts, (http://www.hrea.org/erc/Library/display_doc.php?url=http%3A%2F%2Fwww.hrea.org%2Findex.php%3Fdoc_id%3D771&external=N care evidenţiază modificările pozitive ale atitudinii şi comportamentului elevilor (dar şi al profesorilor şi părinţilor) ca urmare a aplicării susţinute a diferitelor componente şi faţete ale acestui tip de educaţie. De asemenea, s-a constatat un progres complex şi substanţial în privinţa practicilor la clasă şi manageriale ale cadrelor didactice, datorate colaborării cu asociaţiile respective ( metode gen dezbateri, jocul de rol, studiul de caz sau învațarea bazată pe proiect și lucrul pe grupe au fost în premieră exersate la clasă de către profesorii participanți la cursuri de formare pe tematici de EDO).

Și, de ce nu, poate că tinerii care au ieșit și ies în stradă să protesteze împotriva unor drepturi încălcate au participat ca elevi la ore și activități de educație a drepturilor omului. 

În contextul actual național și mondial, consider că este nevoie să reluăm la intensitate maximă EDO în școli și licee, la nivel formal și nonformal, folosind experiența acumulată în domeniu și resursele deja create.