Tema mea despre „tema pentru acasă”

Mda, azi avem un ordin nou privind temele pentru acasă, doar că nu e așa de nou, textul de azi e 90% același (cuvânt cu cuvânt) cu cel elaborat de un alt ministru în 2016, ordinul nr. 5893/28.11.2016 referitor la teme. Nu știu cum se poate pune semnătura unui ministru pe un text care are semnătura altui ministru. În fine, problema nu e că nu aveam un ordin, ci că acesta nu este respectat mai pe nicăieri. Reiau și azi ce am mai scris cândva pe acest blog.

Problematica temelor pentru acasă este una controversată, sunt argumente pro și contra și țările au abordări diferite, care se mulează pe tradițiile de sistem și viziunea asupra educației.

La nivel mondial, o tendință tot mai bine primită de către elevi, profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies). Polonia se înscrie în rândul țărilor care au redus recent numărul de ore alocat temelor sau le-au interzis cu totul: Finlanda, Canada, Coreea de Sud, Franța, până și China, care a făcut acest lucru acum mai mulți ani, însoțind această prevedere de interzicerea oricăror auxiliare la clasele primare. Sunt oameni și sisteme în lume care consideră că, în afară de teme, există multe alte activități care pot îmbunătăți performanța unui copil – o cină cu familia, un somn bun, un tablou pictat în grădină și tot așa.

Multe studii au arătat că nu întotdeauna temele aduc progres în învățare, de exemplu OECD, care constată că „the more time students spend on homework, the worse they perform in school.”

La noi, deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;

- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;

- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003); deci, 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa.

- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.

Dacă e să răspund în nume personal, eu am o poziție echilibrată pe acest subiect, adică da, să avem teme, dar ele să fie puține și bune, să aibă impact asupra progresului academic și socio-emoțional al copilului. Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție de mijloc, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup. Teme care să dezvolte creativitatea și să pună la lucru imaginația.

Întrebarea este cum reglăm subiectul temelor pentru acasă la nivel de școală. Din experiența de fostă directoare preocupată și de acest subiect, cred că, pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, fiecare școală ar trebui să își elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de politică școlară, denumit „politica școlii privind tema pentru acasă”, prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:

-de ce se dau teme?

-cât timp se alocă temelor?

-ce fel de teme se dau?

-cum se controlează și se evaluează temele?

-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme? (când eram directoare , exista un grafic în fiecare clasă, afișat pe perete, agreat de profesorii clasei, în care se menționa că lunea, de exemplu, se dă temă la română, marți la matematică și așa mai departe).

Ca o temă bine făcută despre teme.

Când copiii își dau singuri tema de vacanță

 „Buni, uite ce mi-am propus să fac în zilele care urmează. Și să știi că mai am și alte proiecte!” mi-a zis ieri Noria Anastasia, arătându-mi o foaie pe care scrisese și desenase ceva, cea din fotografia de mai sus. Era lista ei de lucruri de făcut în vacanța de vară, despre care pot spune că nu mie mi-ar fi trecut vreodată prin cap. 

Avem generații creative și deștepte. Cum spuneam într-un alt articol, copiii din generația Alpha sunt foarte conectați la lumea globală, fiind expuși, de mici, unor culturi, limbi și idei diverse. Previziunile sunt că Alpha va fi cea mai educată și cea mai dinamică generație pe care a avut-o omenirea, pentru că le place să studieze, să rezolve sarcini complexe, pe baza informațiilor multiple provenite din surse digitale.

Se spune că au succes de mici și le place să fie influencers de la o vârstă fragedă, iar exemplele de canale de youtube de succes realizate de puști sunt multiple. Le place să comunice prin imagini și voce, și mai puțin prin text.

Este o generație ce va avea joburi care nu s-au inventat încă și care va trebui să facă față unor provocări globale majore, precum globalizarea, schimbările climatice, inteligența artificială, migrația, scăderea resurselor naturale etc.

Dacă mă uit la Noria Anastasia, 9+, aș putea supune că are o putere mare de a acumula și de a reține informații, este curioasă, face analogii și o interesează teme majore, precum mediul, cosmosul și universul, științele. Este foarte creativă, îi place să facă diverse proiecte și se concentrează timp îndelungat pe o activitate care îi place, de genul picturii sau construcțiilor de tot felul. Este independentă, are o replică la îndemână când nu este de acord cu ceva, aduce argumente și își susține părerea. 

Ca părinți și profesori, e bine să îi cunoaștem pentru a ști cum să îi educăm. Nu este ușor, pentru că decalajele dintre alte generații și copiii Alpha sunt foarte mari.

Polonezii nu mai dau teme pentru acasă la clasele 1-3

 

Vestea zilei în educație, despre care tocmai am vorbit (doar un sfert din ce aveam de spus!) la Aleph News – Polonia a interzis tema pentru acasă la clasele 1-3, ea devenind opțională la clasele a IV-a și de gimnaziu.

Nu mă miră această decizie, se remarcă, la nivel mondial, o tendință tot mai bine primită de către elevi, profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies). Polonia se înscrie în rândul țărilor care au redus numărul de ore alocat temelor sau le-au interzis cu totul: Finlanda, Canada, Coreea de Sud, Franța, până și China, care a făcut acest lucru acum mai mulți ani, însoțind această prevedere de interzicerea oricăror auxiliare la clasele primare. Sunt oameni și sisteme în lume care consideră că, în afară de teme, există multe alte activități care pot îmbunătăți performanța unui copil – o cină cu familia, un somn bun, un tablou pictat în grădină și tot așa.

Multe studii au arătat că nu întotdeauna temele aduc progres în învățare, de exemplu OECD, care constată că „the more time students spend on homework, the worse they perform in school.”

Problematica temelor pentru acasă este una controversată și sunt sigură că vor fi reacții și în Polonia. Sunt argumente pro și contra și țările au abordări diferite, care se mulează pe tradițiile de sistem și viziunea asupra educației. La noi, deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;

- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;

- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003); deci, 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa (cred că avem și noi un ordin dat de ministrul Mircea Dumitru pe acest subiect, dar nu știu câți îl respectă);

- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.

Dacă e să răspund în nume personal, eu am o poziție echilibrată pe acest subiect, adică da, să avem teme, dar ele să fie puține și bune, să aibă impact asupra progresului academic și socio-emoțional al copilului. Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție de mijloc, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup. Teme care să dezvolte creativitatea și să pună la lucru imaginația.

Întrebarea este cum reglăm subiectul temelor pentru acasă la nivel de școală. Din experiența de fostă directoare preocupată și de acest subiect, cred că, pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, fiecare școală ar trebui să își elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de politică școlară, denumit „politica școlii privind tema pentru acasă”, prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:

-de ce se dau teme?

-cât timp se alocă temelor?

-ce fel de teme se dau?

-cum se controlează și se evaluează temele?

-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme? (când eram directoare , exista un grafic în fiecare clasă, afișat pe perete, agreat de profesorii clasei, în care se menționa că lunea, de exemplu, se dă temă la română, marți la matematică și așa mai departe).

Ca o temă bine făcută despre teme.

(au înflorit mărgăritarele în #grădinaeducației - uite, și asta poate fi o temă pentru acasă, aflați de ce se numesc aceste flori lăcrămioare sau mărgăritare)

O idee de temă pentru acasă

L-am văzut aseară, mi-a plăcut foarte mult și mă gândeam că, dacă aș mai fi profesoară la liceu sau chiar la gimnaziu, le-aș da ca temă elevilor să îl vizioneze într-un weekend sau în două și am discuta apoi la clasă despre tragediile aduse de războaie (cât de actuală e tema!), despre reziliență și speranță în vremuri grele, despre omenie și intoleranță extremă, despre patriotism adevărat, și nu unul lozincard, despre solidaritate, iubirea aproapelui și câte altele. Le-aș recomanda apoi să citească și cartea cu același titlu, „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, scrisă de Anthony Doerr (Premiul Pulitzer pentru literatură), care a fost tradusă și în limba română, un bestseller cu multe premii în portofoliu - Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015, Australian International Book Award 2015, bestseller nr. 1 New York Times, cartea anului 2014 la Hudson Booksellers, cartea anului 2014 la New York Times Book Review etc.

Aș porni discuția cu întrebarea „care credeți că este semnificația titlului, ce înseamnă lumina pe care nu putem vedea?”

Tema pentru acasă în Republica Moldova

foto credits - Ziare.com

La începutul acestei luni, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova a elaborat și publicat pentru consultare o intrucțiune privind managementul temelor pentru acasă. E un document bine structurat și foarte riguros, cu repere teoretice moderne și reglementări conforme cu tendințele actuale în domeniu - temele date să aibă caracter practic-aplicativ (proiecte, lucrări de investigație etc.), să fie creative și să corespundă intereselor elevilor, să se ofere feedback constructiv de către profesor, să poată fi efectuate în 45-60 minute zilnic pentru ciclul primar și 1,5 ore pentru gimnaziu, să fie evaluate în raport cu progresul propriu al copilului, plus interdicția de a da teme în vacanță și de a folosi tema ca instrument de pedeapsă și tot felul de îndrumări pentru manageri și părinți pentru implementarea cu succes a instrucțiunii.

  

Vorba de educație - altfel de teme

aici

sursa foto - pagina de Facebook a Samanthei Gallagheer

Mi-a plăcut nu atât ideea de ”no homework policy” (eu sunt pentru teme, dar puține, variate și date cu folos, am scris aici), ci faptul că, după ce a studiat toată vara cum e treaba cu tema pentru acasă și ce mai zic cercetătorii,  învățătoarea are curajul să încerce ceva NOU în acest an școlar. În loc să le mai dea elevilor săi de lucru pentru acasă, îi sfătuiește pe părinți să  ia cina cu toată familia, să citească ceva cu copilul, să îl trimită să se joace afară și să-l culce devreme.Succes, Brandy!

Despre educație și nu numai - lecții de la Solomon Marcus (13)

foto din arhiva personală

Despre școala ca o federație de discipline

„Scoala este conceputa ca o federatie de discipline, fiecare mai degraba o intreprindere pe cont propriu decat una in interactiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livreaza un bagaj de cunostinte concretizat in programe, manuale si alte instrumente, cautand sa amplifice mereu si mereu prestatia elevilor. Scoala este in primul rand a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicalistilor si prea putin a elevilor.”

Despre tema pentru acasă

„O continuare fireasca a schizofreniei din manuale. Fiecare profesor propune o canttiate imensa de chestiuni pentru a fi tratate acasa, habar nu are de faptul ca ceilalti profesori fac ceva similar si toate se strang pe lista de obligatii scolare ale copiilor, obligatii care contribuie la starea sa de incordare psihica, de depresie si stres. Evident nu le poate face pe toate, este in situatia complexului dublei legaturi studiat de scoala de psihoterapie de la Palo Alto, California, complex devenit intre timp un semn distinctiv al scolii romanesti: sa faci in acelasi timp doua lucruri care se exclud reciproc.”

(întreg articolul aici)

Vorba de educație - tema pentru acasă, între prea mult și deloc

Se apropie vacanța de primăvară și prevăd că părinții vor reclama din nou faptul că în această perioadă copiii, în loc să se joace și să petreacă timp cu familia,  au de făcut foarte multe teme, au de rezolvat sute de exerciții și probleme din diverse auxiliare și de completat numeroase fișe de lucru.

Deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

• temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;
•  un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;
•  timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de  redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003);deci 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa;
•  copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei,  pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.;
•  este recomandată consultarea copiilor în privința conținutului și volumului temelor.

De remarcat că, la nivel mondial, există o tendință tot mai bine primită de către profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies).

Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție echilibrată, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup.

Pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, așa cum am mai scris (aici), fiecare școală ar trebui să-și elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de  politică școlară (= politica școlii privind tema pentru acasă), prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante: 
-de ce se dau teme? 
-cât timp se alocă temelor? 
-ce fel de teme se dau?
-cum se controlează și se evaluează temele?
-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme?.

Ca o temă bine făcută despre teme.

 

(celor interesați, le pot pune la dispoziție un astfel de text)