Nu sunt de acord cu examenul de admitere la liceu!

Nu sunt de acord cu introducerea unui examen de admitere la liceu după Evaluarea Națională. Un copil de 14–15 ani nu are nevoie de două filtre succesive pentru a-și continua educația, ci de șanse reale de a-și descoperi și dezvolta potențialul. Mă tem că această măsură va accentua competiția, meditațiile și inegalitățile dintre copii și va transforma și mai mult școala într-o cursă pentru accesul la liceele „bune”.

Educația nu ar trebui să însemne tot mai multe bariere, ci mai multe șanse pentru fiecare copil. Un sistem bun nu ar trebui să investească toate mecanismele de evaluare în selecție. Avem nevoie de evaluări care să ne spună ce știe copilul, ce nu știe și cum îl putem ajuta să progreseze, nu doar în ce liceu poate intra.

În loc să facă ceea ce ne sugerează OECD – să desființeze sau să regândească examenul de Evaluare Națională –, ministerul mai adaugă un examen, pentru că „așa scrie în lege”. Am avertizat atunci când a fost adoptată că această nouă lege este prost concepută și că va înrăutăți și mai mult starea învățământului românesc. Iată că se întâmplă din nou, după metodologia proastă a concursului pentru funcția de director. Și, din păcate, se va continua pe aceeași linie.

O lume minunată

 

sursa: facebook

𝐎 „𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐚𝐭𝐚̆ ”

În condițiile în care bugetul pentru educație este de 2,1%, iar profesorii au fost 3 săptămâni în grevă pentru o mărire decentă de salariu, mi se pare mai mult decât nepotrivit ca, astăzi, la Cotroceni, să fie o ceremonie de sărbătorire a educației.

În condițiile în care România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din EU, de 15,1%, are abandon școlar în creștere și cele mai slabe rezultate la testări internaționale, cu peste 40% dintre elevii de 15 ani neperformanți, mi se pare mai mult decât indecent ca, astăzi, la Cotroceni, să se deschidă șampania.

În condițiile în care, în 2023, 40% dintre copiii din mediul rural nu au luat nota 5 la evaluarea națională, iar la bacalaureat au mai ajuns mai puțin de jumătate dintre elevii înscriși la școală în 2011, mi se pare o sfidare ca, astăzi, la Cotroceni, câțiva conducători vremelnici și grupurile de interese din jurul lor să se simtă bine și să se felicite între ei.

În condițiile în care profesorii, elevii, părinții și cei mai buni specialiști au spus, de nenumărate ori, că noile legi ale educației sunt 𝙞𝙣𝙤𝙥𝙤𝙧𝙩𝙪𝙣𝙚 (nici un stat din lume nu a schimbat legile educației după pandemie, ci a luat măsuri de refacere a sistemului de învățământ după această perioadă grea), sunt 𝙣𝙚𝙛𝙪𝙣𝙙𝙖𝙢𝙚𝙣𝙩𝙖𝙩𝙚 𝙨̦𝙩𝙞𝙞𝙣𝙩̦𝙞𝙛𝙞𝙘 (nu există studii, analize și cercetare serioase și complexe, care să motiveze schimbările propuse prin lege), 𝙣𝙪 𝙖𝙪 𝙤 𝙫𝙞𝙯𝙞𝙪𝙣𝙚 𝙣𝙤𝙪𝙖̆ (nu propun o reformă radicală, o schimbare de paradigmă, care ar motiva apariția unor schimbări de legislație), mi se pare hilar ca, astăzi, la Cotroceni, să se celebreze adoptarea acestor legi.

După 7 ani de la lansare, avem azi finalul dezolant al unui proiect eșuat, din păcate, în care mulți ne-am pus speranța. Vorba facebookului „𝘢𝘮 𝘵𝘦𝘳𝘮𝘪𝘯𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘤𝘪𝘵𝘪𝘵 𝘙𝘰𝘮𝘢̂𝘯𝘪𝘢 𝘦𝘥𝘶𝘤𝘢𝘵𝘢̆, 𝘭𝘢 𝘴𝘧𝘢̂𝘳𝘴̦𝘪𝘵 𝘦𝘢 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘦”. Dar moare cu șampanie.

Legea Educației nu este Legea României Educate

Tocmai am auzit o jurnalistă la una dintre televiziuni că Legile educației sunt jalon în PNRR și de aceea ar trebui adoptate anul acesta. E fals ce a spus ( de fapt, a preluat din declarațiile decidenților), în fotografie aveți jalonul PNRR, care menționează un pachet legislativ pentru implementarea proiectului „România Educată”, nu pentru schimbarea sistemului de educație din România. Pachetul legislativ pentru RE ar fi putut conține o serie de regulamente, ordine, metodologii, mecanisme, inițiative, directive etc., care să conducă la implementarea textului RE creat în 7 ani, lucru care nu are nimic de a face cu schimbarea Legii educației. E o șmecherie, aș zice, creată de minister, se induce astfel ideea că e neapărat nevoie să se adopte această lege a educației, că iată, ne presează PNRR, pierdem banii etc., ceea ce este fals. 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐄𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐞, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢.

Mi s-ar fi părut cinstit ca aceste texte noi de legi să nu se numească Legile educației, ci Legile României Educate sau Regulamentul de implementare a proiectului România Educată sau cum vor dori și cum și le vor asuma, dar să lase în pace educația națională.

Așa cum am mai spus și văd că spun și alții, cele 2 proiecte de legi ar trebui retrase în acest moment și procesul ar trebui reluat, pornind de la studii și analize, pilotare, implicarea specialiștilor și consultarea tuturor părților implicate. Adică, le facem pe îndelete și cu cap. Sau să schimbe titlul documentului, din Legea Educatiei Naționale, în Regulamentul de implementare a României Educate. Sunt două chestii distincte.

Ultimul text despre noua lege a educației

 

Deși mi-am propus să nu mai scriu despre noile legi ale educației, care au acaparat agenda publică în ultimul an, în detrimentul unor intervenții în sistem care nu mai suferă amânare - de exemplu, recuperarea pierderilor în învățare (m-am plictisit eu de câte ori am scris despre asta, din 2020 încoace!), în lipsa căreia apar efectele, iată, în 2021, unul din trei elevi nu a terminat clasa a VIII-a - o fac și azi, pentru ultima oară, după ce am citit și varianta Deca a textului.

În loc să fie retrase și regândite, împreună cu toate părțile implicate, legile vor ajunge curând în parlament, unde vor fi votate de puterea actuală, căreia nu-i prea pasă de educația de la noi, pentru că mulți dintre ei au copiii la școli din străinătate.

Au trecut 12 ani de când avem o lege a educației în România, iar așteptările erau foarte mari de a avea un text care să corespundă nevoilor actuale de modernizare a educației, în contextul în care suntem foarte în urmă cu ce se întâmplă în alte țări. Sistemele de învățământ performante au curricula cu aplicabilitate în viața reală și care promovează învățarea cu bucurie, au autonomie a instituțiilor școlare, care iau decizii în funcție de contextul local, au mecanisme de evaluare a progresului fiecărui copil, au condiții de învățare moderne, cu clădiri cu arhitectură îndrăzneață și clase fără pereți, au programe de dezvoltare profesională a profesorilor și a directorilor cu module creative și inovatoare, au politici educaționale referitoare la starea de bine în școli, au stimulente consistente pentru profesori pentru a profesa în zone defavorizate și câte altele.

După 12 ani, avem o lege a educației preuniversitare anostă, mediocră, cu articole ce se referă la administrarea sistemului și la instituții, și nu la schimbări de paradigmă, care să fie infuzate în sistem. Așa cum am mai spus, textul nu are viziune transformatoare, nu aduce abordări noi ale educației, nu mișcă lucrurile înainte, nu provoacă și nu reformează.

Se înființează foarte multe instituții și departamente sub umbrela ministerului, tot felul de centre, consilii și comisii, peste 20, în pornirea asta nebună, de care nu mai scăpăm, de a controla totul, când toată lumea civilizată crește capacitatea instituțională a școlilor de a avea autonomie. În plus, înseamnă resurse alocate și posibilitatea de a controla politic respectivele instituții.

Introducem examenul de admitere în licee, în contextul în care OECD ne-a făcut recomandarea să desființăm și examenul de evaluare națională pe care îl avem în prezent, tocmai pentru că este dat la o vârstă prea mică. Nu contează, mai adăugăm încă un examen, care va adânci inechitatea din sistem și va dezvolta piața meditațiilor.

În loc să facem eforturi pentru a crește calitatea programelor de formare, schimbăm sistemul de credite și ajungem de la 90, la 15 obligatorii pentru profesori. Mă întreb (nu se menționează nimic în text) ce se va întâmpla cu miile de programe acreditate de-a lungul multor ani, care au un număr de credite între 10 și 90. O luăm mereu de la capăt.

În loc să mergem pe principiul sănătos de „puțin și bun”și să îi învățăm pe profesori să lucreze inter și transdisciplinar, vrem, din nou, mult și prost și introducem, de-a valma, în planurile-cadru de învățământ și programele școlare, în mod obligatoriu, „teme de educație pentru mediu, educație pentru sănătate, educație financiară, educație juridică, educație antreprenorială, educație tehnologică, educație rutieră, educație civică, educație interculturală, educație pentru cetățenie democratică, egalitate de șanse, gândire critică, oratorie și dezvoltare personală, securitate cibernetică, educație pentru alimentație sănătoasă. ”

Cu toate că am avut semnale suficiente și analize ale asistenței tehnice din diferite proiecte, nu am previzionat deficitul de profesori și nu am făcut nimic pentru a-l stopa, dar introducem în lege posibilitatea de a putea angaja, cu statut de cadru didactic asociat, pe perioadă determinată de cel mult un an școlar, în regim de plata cu ora, și absolvenți ai învățământului superior care nu au parcurs formarea inițială, o măsură care a fost foarte contestată în textul Câmpeanu.

Noua lege nu se bazează pe analize și cercetări aprofundate, nu are în spate studii de impact și programe de pilotare. De ce 60% din locurile din licee vor fi ocupate prin examen de admitere și nu 50% sau 70%? Cine a validat acest procent?

Noua lege nu e rezultatul unui efort de echipă din care să facă parte specialiști în științele educației. Noua lege nu are girul profesorilor care o vor implementa în sistem. Noua lege a apărut cu sprijinul unor organizații de casă și al unor grupuri de interese. Noua lege nu este a educației, este a României Educate, un proiect eșuat, care, după 7 ani, a găsit prin această lege o ultimă formulă de supraviețuire, ce nu va da roade de niciun fel, o să vedem asta în anii care urmează.

Îmi pare foarte rău că am pierdut încă o ocazie de a schimba un sistem de învățământ încremenit în timp. Copiii noștri ar fi meritat altceva.

 

(fotografia este din 2001, de la școala din Pucioasa în care eram directoare și conține mesajul lăsat de Johannes Linn, vicepreședinte al Băncii Mondiale, la finalul vizitei în școală. Era reformă cu adevărat pe atunci, s-au conceput planurile cadru cu cele 7 arii curriculare, a fost introdusă în sistem noțiunea de curriculum, a fost schimbată evaluarea la ciclul primar ( cu calificative), au fost introduse metodele alternative de evaluare și manualele alternative)

A secretiza o lege este un atac la democrație (15)

 

A secretiza o lege a educației și a nu face public textul ei este o măsură incompatibilă cu valorile UE privind transparența, consultarea publică, buna guvernare, democrația, rolul ministrului de a fi public servant, în slujba poporului. Am repetat ceea ce am mai spus și altădată și anume, că prevederile legii nu au în spate pentru validare cercetări și analize complexe, nu sunt bazate pe evidențe și studii de impact și nu vin cu o viziune transformatoare.

În timp ce ne ocupăm de legi noi, care nu au decât rostul de a da un presupus final onorabil unui proiect eșuat al președintelui, nu am făcut NIMIC pentru a recupera pierderile în învățare cauzate de pandemie, nu am mișcat un deget pentru a-i sprijini pe profesori după doi ani grei și a le aduce starea de bine. Sunt tare tristă și dezamăgită.

(Azi, Aleph News, de la minutul 15) - https://alephnews.ro/inregistrare/stirile-de-la-ora-1200-prezentate-de-mihaela-chirca-2-februarie-2023/?fbclid=IwAR0KMxjQLR54DYfbLG4iZxB72fkFnJGK0aENMQFtktudDIabE3Gewcfxg4Q

Noua lege a educației este inoportună (14)

 

Aleph News m-a contactat azi în legătură cu legea educației. Am spus următoarele: este o lege 𝐢𝐧𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐚̆, nici un stat din lume nu a schimbat legile educației după pandemie, ci a luat măsuri de refacere a sistemului de învățământ după această perioadă grea; este o lege 𝐧𝐞𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐟ic, nu există studii, analize și cercetare serioase și complexe, care să motiveze schimbările propuse prin lege ( de ce BAC cu probă transdisciplinară - vezi legea Câmpeanu și nu cu 5/6 probe - vezi legea Deca sau altfel?); este o lege care 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐧𝐨𝐮𝐚̆, care nu propune o reformă radicală, o schimbare de paradigmă, care ar motiva apariția unor schimbări de legislație. Venim cu legi noi când dorim să facem schimbări profunde în sistem. În plus, cea mai mare greșeală pe care o face ministerul este că textul legii nu a fost făcut public ( cam pe la minutul 11:30 ).

https://alephnews.ro/.../stirile-de-la-ora-1800.../

Legea educației - oferta liceelor pedagogice (13)

 

Deși am zis că nu voi mai comenta noua lege a educației deoarece nu avem un text oficial disponibil, ci doar unul venit pe surse (chestia asta cu secretizarea e o mare greșeală, care, sper, că va fi decontată de autori), o fac pentru că am primit mesaje de la directori de colegii și licee pedagogice, care mă roagă să îi susțin în protestul lor împotriva eliminării specializării de educator-învățător din oferta liceelor pedagogice. 

Și da, îi susțin, iar motivul este simplu și vine din experiența mea directă, de 40 de ani de lucru în educație - cei mai buni învățători pe care i-am întâlnit sau cu care am lucrat erau absolvenți de școli normale/ licee pedagogice. De ce să stricăm ceva care funcționează? De ce nu găsim soluții prin care să dezvoltăm ceea ce există și nu să eliminăm ce este valoros? Liceele pedagogice de la noi au în spate o tradiție îndelungată și funcționează în clădiri vechi și impozante, cu personal bine pregătit și rezultate foarte bune.

Știu că nu ne pliem pe standardele valabile în lume, care prevăd studii superioare de specialitate pentru învățători, dar sunt sigură că s-ar fi găsit modalități de a impune acest lucru, în termen de x ani, pentru absolvenții învățători de licee pedagogice să continue studiile de specialitate, dacă, bineînțeles, autorii legii ar fi fost cu adevărat interesați de ce se întâmplă în sistem și s-ar fi consultat cu profesorii și directorii vizați direct de aceste schimbări. Putem construi și fără să dărâmăm ceva care funcționează, mai ales că avem atât de puține lucruri care merg bine în educația din România.

 

Profesori, vi se pregătește ceva! (12)

 

Am citit acum ce este scris în textul (pe surse!!!) legii educației Deca despre evaluare și, personal, nu sunt de acord.

Vom avea evaluări standardizate, iar profesorii vor realiza planuri individualizate de învățare pentru toți elevii, rezultatele evaluării standardizate urmând a fi „𝐜𝐫𝐢𝐭𝐞𝐫𝐢𝐮 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚̆𝐭̧𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐝𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐝𝐚𝐫𝐞, conform metodologiei specifice, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei.”

Se menționează că evaluarea standardizată va fi responsabilitatea ministerului, dar mă îndoiesc că acesta va avea foarte curând resursele necesare, fiananciare și umane, de a realiza itemii și o platformă specială. Prin urmare, o companie binecunoscută va sta după colț, gata pregătită să preia această sarcină.

În plus, evaluarea profesorilor după rezultatele la teste este tot mai puțin practicată în lume, chiar în țările care organizează evaluări standardizate. Este o abordare foarte criticată, tocmai pentru că sunt o groază de factori externi care influențează rezultatele elevilor și vorbim aici de sărăcie, violență în familie, exploatare, lipsa de supravghere și multe altele. Din nou, a nu știu câta oară, dăm în profesori. După ce că sunt lăsați să se descurce singuri și nu sunt sprijiniți de sistem, le mai punem și piedică. 

 

(Despre testele standardizate am scris AICI și AICI)

Legea educației nu e un text cu viziune (11)

 

Ce mă deranjează îngrozitor este că ne focalizăm discuțiile și dezbaterile pe o nouă lege a educației a cărei necesitate nu este fundamentată științific și care nu vine cu lucruri de profunzime, cu concepte inovatoare, cu repere care să conducă la perspective și direcții de dezvoltare modernă a educației.

 

 Avem un text focalizat pe partea de administrare a sistemului, și nu o lege care să propună o nouă viziune, o reformă profundă, o schimbare de paradigmă, un nou ideal educațional, adaptat lumii dinamice în care trăim. 

 

Nu este un text umbrelă, atotcuprinzător, sub care să funcționeze eficace, eficient și inovator un întreg sistem de învățământ. De fapt, legea nu răspunde unor întrebări fundamentale, nu ne arată cum vrem să arate educația în România peste 10 ani, ce înseamnă o școală bună pentru noi, ce fel de tineri dorim să formăm și cum să o facem. 

 

Un text care nu îi entuziasmează pe profesori și nu îi mobilizează să se schimbe. Un text care nu aduce atât de necesara încredere în sistem.

 

O fi din cauza lui Blue Monday de azi, în fine...

 

Legile educației, din nou (10)

 O luăm de la capăt cu legile educației, am trecut de la varianta Câmpeanu, atât de contestată, cu examen de admitere la colegiile naționale, la admitere în toate liceele, adică, și mai rău: „orice liceu care își dorește va putea organiza examen propriu de admitere la toate profilurile sau doar la o parte dintre ele” ( scrie presa despre varianta prezentată azi în Coaliție). Atât s-a putut. Despre echitate vorbim frumos doar prin conferințe.

Iar în caz că voiați să știți cine sunt experții care vor analiza noua lege, iată-i:

„Liderii partidelor din Coaliția de guvernare, adică Marcel Ciolacu (PSD), Nicolae Ciucă (PNL) și Kelemen Hunor (UDMR) vor face parte din comisiile de experți care vor analiza noua variantă a proiectelor de Legi ale educației, au declarat pentru Educație Privată surse politice.”

 

Asta, în timp ce avem o problemă, avem bani, miliarde de euro alocați prin PNRR, și ne mișcăm foarte încet. Pentru 2022 avem doar câteva ținte la care s-a lucrat și multe altele neabordate. Iată-le pe cele care ar fi trebuit atinse în anul trecut ( dacă nu știu eu și s-a făcut ceva, vă rog să spuneți):

Semnarea contractelor cu operatorii publici (municipalități) pentru construirea, echiparea și operaționalizarea a 110 creșe.

Intrarea în vigoare a ordinului ministerial de utilizare a instrumentului MATE la nivel național.

Intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern de aprobare a Metodologiei de organizare a rutei duale complete și a noilor calificări rezultate din ruta duală completă.

Intrarea în vigoare a Ordinului ministerial (MO) pentru asigurarea unor standarde de echipare a școlilor cu echipamente tehnologice și resurse pentru scop educațional online și pentru asigurarea unui impact durabil al investițiilor propuse. (Noul ordin ministerial va defini standardele minime privind echipamentele tehnice pentru școli pentru a asigura calitatea activităților educaționale desfășurate în mediul virtual și prin intermediul tehnologiei virtuale).

Intrarea în vigoare a legii care stabilește profilul viitorului cadru didactic privind competențele digitale și modalitatea de evaluare a competențelor digitale în cadrul examenelor de grad didactic.

Intrarea în vigoare a modificărilor cadrului legislativ privind sporirea calității mediilor de învățare.

Semnarea contractului de asistență tehnică pentru elaborarea Planului de măsuri de reformare a guvernanței, inclusiv a programului de formare și îndrumare pentru manageri și inspectori.

Semnarea contractelor de granturi destinate centrelor tehnologice inovatoare din universități.

Semnarea contractelor pentru o schemă de grant pentru digitalizarea Consiliului Național al Rectorilor.

Așa ceva-toaletele din curte!

 

Am trăit să o aud și pe asta: „Problema toaletelor din curtea școlii este „exagerată” și nu trebuie legată calitatea educaţiei de toaleta din curte.” ( ministrul educației, 31.08.2022, sec XXI, România).

Ba da, trebuie legată de calitatea educației, curățenia și igiena într-o școală sunt primele lucruri care trebuie asigurate pentru copii și pentru profesori. Ce lecții moderne, ce învățare, ce progres, ce portofoliu educațional, ce transdisciplinaritate, ce mentorat, ce excelență despre care se vorbește în lege, dacă, zilnic, trebuie să te duci, tu, elev, și, tu, profesor, la o toaletă ca cea din imagine. Dacă nu crede, îl rog să se ducă să predea într-o astfel de școală o săptămână și să își ia și copilul acolo. Demisia

Notele din gimnaziu nu mai contează

Așa deci, brusc și, din nou, fără analize care să fundamenteze decizia, începând cu 2023 notele de la gimnaziu nu vor mai fi luate în calcul pentru admiterea în licee. O fi bine sau nu, nu știu, trebuie documentare și cercetare, dar mi se pare că, din nou ( deja mi-e lehamite de această practică) luăm decizii care schimbă major mersul lucrurilor exact când nu trebuie, după pandemie sau chiar în, că nu am scăpat.

Poate că e adevărat că sunt cazuri în care notele luate în gimnaziu sunt mai mari decât cele de la EN, dar nu știm cât este de extins acest lucru, nu am văzut vreo analiză comparativă pe lb. română și matematică care să impună decizia luată. Mi se pare și o lipsă majoră de încredere în profesori, o etichetă generală care se pune tuturor - nu știți sau nu vreți să evaluați corect, sunteți corupți, dați note mari pentru diferite interese, nu evaluați competențele din programă etc.

În loc să dezvoltăm STANDARDE DE EVALUARE pe discipline și să formăm profesorii pentru a le folosi, astfel încât să ajungem la un mod unitar și corect de a face evaluarea și a nota copiii indiferent de școala în care se află în această țară, ne trezim peste noapte să mai săpăm un pic la temelia sistemului, să se prăbușească complet, cu motivația pentru învățare a elevilor cu tot.

Nici măcar nu au ținut cont de ce recomandă OECD în Raportul privind evaluarea în România din 2017 - să se ia în considerare la EN doar mediile din clasele a VII-a și a VIII-a. Nici măcar nu fac această schimbare cu o generație, cei de a V-a de anul acesta, nu cei de a VIII-a. Demisia.

 

 

O vară fierbinte pentru educație

photo credits: AVE

A fost ( și este) o vară fierbinte pentru educație. Ministerul educației, susținut de „o voce”, adică de persoanele din această fotografie făcută în Deltă, la Green Village, în mai anul acesta (dacă îi știți, lăsați nume în comentarii, nu îi cunosc pe toți, am văzut că lumea vrea să afle numele celor răspunzători de ceea ce s-a întâmplat cu educația în această vară, chiar dacă unii dintre ei încearcă să o „cotească” în aceste zile), au dat publicității proiectele unor noi legi ale educației, într-o perioadă complet nepotrivită, după/ în pandemie ( când studiile arată că ar trebui să ne preocupe alte priorități) și în vacanță (când lumea se bucură de concedii). Și au făcut asta nu pentru că nu mai pot de grija copiilor, a profesorilor, a școlilor și a educației, ci pentru că România educată, un proiect diluat în 7 ani și eșuat, trebuia salvat prin pasarea la guvern pentru implementare. În plus, sunt interese legate de plagiatori cu ștaif, de bani din PNRR, de privatizarea educației și altele.

Am citit legea și am scris despre ea imediat după publicare, într-un moment când tăcerea era aproape generală. I-am îndemnat pe profesori să citească și să reacționeze, iar pe decidenți să retragă documentele. Și bulgărele s-a rostogolit, o mare parte din prevederi au fost contestate de profesori, de elevi, de părinți, de universitari, de facultăți, de nume marcante ale culturii și educației. Mai toată lumea zice că legile nu sunt bune, s-a creat o ruptură majoră între cei care le propun+câțiva susținători și restul societății. Ministerul se laudă cu dezbaterile pe care le-a organizat, care, nu doar că au avut loc într-o perioadă scurtă de timp și în vacanța profesorilor, dar, incredibil pentru anul în care ne aflăm, au sfidat din plin regulile democratice, cu jigniri și „băgat pumnul în gură” celor care criticau legile.

Nu știu ce va fi mai departe, dar mă pot gândi la două scenarii. Cel optimist, în care legile vor fi retrase, se va face o cercetare amplă urmată de identificarea nevoilor de schimbare ( chiar pornind de la documentul România educată, se va analiza pe teren cum stau lucrurile cu ce se propune în document) și se va relua procesul de elaborare, de data aceasta cu consultări ale profesorilor, elevilor și părinților și cu implicarea specialiștilor în pedagogie în redactarea legii. Nu e rușine să greșim. Scenariul pesismist, în care legile vor trece prin parlament și vor fi implementate, probabil până la schimbarea guvenului, când din nou, legile vor fi amendate, alte schimbări, alt haos, alte presiuni pe sistem, alte întârzieri privind reforma reală a sistemului de învățământ. Pentru că, de aceea nu progresăm, nu avem o direcție clară de schimbare în educație, agreată și asumată de toate părțile implicate, pe termen lung.

Și da, știu ce zic unii cu profesorul care face schimbarea el însuși, cu elevii lui, indiferent de legi și decidenți, eu însămi promovez această idee și cred în „reforma la firul ierbii”, în școală și în clasă, dar, acum, chiar avem o problemă. Această lege pune mare presiune pe sistemul de învățământ, pe școli și pe profesori, care vor trebui să facă față unei avalanșe de schimbări greu de adus în școli, schimbări în care ( și asta mi se pare grav) nici măcar nu cred.

 

Update: am primit informații referitoare la numele celor mai mulți din fotografie:

 

Simona Baciu, owner Transilvania College Cluj

Sorin Costreie, consilier prim ministru, prof. UB

Liliana Romaniuc, fost inspector general Iași, fost consilier Campeanu, Turcan

Gabi Bartic - BRIO

Oana Moșoiu - lector FPSE București

Elena Lotrean - owner Școala Finlandeză Sibiu

Tania Ieremia - MEN

Claudia Ionescu, fost director Pucioasa, colaborator AVE 

Mariana Dogaru, președină ARACIP 

Marian Viorel Anghel, director școală, colaborator AVE

Radu Szekely, consilier Câmpeanu

Diana Brătucu, director școală, Super Teach

Andreea Nistor, director AVE

Antoaneta Bolchiș, MEN

Comșa, preș. asociația școlilor private

Mirela Stețco, director Teach for Romania

Iulia Măndășescu, prof Merito

Oana Zapca, director Super Teach

Georgiana Mincu, manager AVE 

 

 

Despre noile legi ale educației (9)

L-am citit, mi s-a părut bun și am distribuit și eu pe paginile mele chestionarul World Vision pentru profesori. Avem azi rezultatele prelucrării răspunsurilor date de peste 3000 de profesori, răspunsuri care consider că trebuie luate în seamă de autorii noilor legi:

„- 7 din 10 profesori spun că examenele de admitere organizate de colegiile naționale vor duce la inechitate;

- 82% vor ca proba de specialitate de la BAC să fie obligatorie;

- 87% sunt de acord ca, în lege, să fie reglementat un program de tip „Școală după Școală“ (ȘdȘ) cu masă caldă dedicat școlilor vulnerabile;

- 41% dintre profesori spun că înființarea postului de director administrativ, care să se alăture echipei de management (formată în prezent din director și director adjunct) va ajuta la eficientizarea activității școlii; 49% spun că nu va ajuta;

- doar 33% dintre sunt de acord ca președintele și vicepreședintele ANISAC să fie numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului Educației.” (credits dna Mihaela Nabar, WVR)

𝗦𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗽𝗲 𝗱𝗿𝘂𝗺𝘂𝗹 𝗰𝗲𝗹 𝗯𝘂𝗻, 𝘃-𝗮𝗺 𝘇𝗶𝘀 𝗰𝗮̆ 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗮𝘃𝗲𝗺 𝗶̂𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗲𝗿𝗲 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶. 𝗗𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝘃𝗮 𝘁̦𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗽𝗮̆𝗿𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗼𝗿, 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗰𝗲 𝘃𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗮 𝗶̂𝗻 𝘃𝗶𝗴𝗼𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝗿𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗲𝗹𝗼𝗿 profesorilor, 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁𝗮̆, 𝗻𝗶𝗰𝗶 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁𝗮̆.

Întrebare fundamentală: dacă profesorii nu sunt de acord cu prevederile principale din lege, pe cine a întrebat ministerul când a elaborat legea? Răspunsul înseamnă retragerea documentelor și un pas în spate al oamenilor care le-au inițiat, cu scuze multe adresate profesorilor și întregului sistem de învățământ.

Despre noua lege a educației (8)

Mă uit acum la un reportaj despre o școală din mediul rural, cu toalete în curte, curățate după fiecare folosire de către femeia de serviciu, cu un furtun de apă. O școală fără mai nimic din ce îi trebuie, cârpită, pe ici pe colo, din donațiile unor asociații. Din păcate, sunt multe astfel de școli în România, țara unde un grup de interese propune o nouă lege a educației în care, ce să vezi, strălucește doar excelența.

Nu există în lege aplecare și interes pentru copiii și școlile din comunități dezavantajate, nu există o viziune asumată de a schimba modul de intervenție în aceste zone, deși se știe, de ani buni, că de aici vin cele mai acute probleme ale sistemului de învățământ - o rată foarte mare de părăsire timpurie a școlii (15,6% față de 9,9% media UE), abandon școlar ridicat sau procentele zero sau foarte mici de promovare a examenelor.

Ar fi fost de dorit să vedem în lege un capitol special alocat sprijinului acordat școlilor cu probleme și copiilor din medii dezavantajate ( mai ale că sunt și ONG-uri care lucrează în astfel de medii și care, incredibil, susțin legea), am fi vrut să vedem că au fost gândite mecanisme de finanțare suplimentară substanțială, de intervenții intersectoriale, de asigurare cu personal calificat, cu profesori și directori buni, de modernizare a spațiilor, de derulare a unor activități extrașcolare la care, altfel, copiii nu au acces, de a da o masă caldă tuturor copiilor, mecanisme de monitorizare și evaluare a schimbărilor produse, așa cum au fost ele menționate în recomandările multor proiecte de asistență tehnică de care a beneficiat ministerul.

Nu am găsit în lege decât atât pe acest subiect, e cu „POATE” fi:

„Costul standard per elev pentru unitățile de învățământ defavorizate, stabilite anual prin ordin al ministrului educației, la propunerea CNFIP, poate fi suplimentat cu 25%.”(art 107)

Salutări din grădină, gând bun!