Busola meseriei de profesor - starea de bine

Pe lângă „Busola învățării și a educației” în general (despre care am scris AICI), OECD a dat publicității luna trecută și „Busola meseriei de profesor” (OECD, 26 iunie 2025), în care starea de bine a profesorilor este un element principal. Documentul OECD întărește abordarea pe care o promovez și eu în acest domeniu și introduce și ideea de a lega starea de bine a profesorilor de evoluția AI. 

Secțiunea 6 a raportului, intitulată OECD Teaching Compass – Section 6: Teacher Well-being for Thriving Professionals, cuprinde următoarele:

🌍 Viziune generală

• starea de bine a profesorilor nu se rezumă doar la condiții structurale (salarii, program, număr de elevi), ci include și calitatea proceselor: încredere și relații bune, sprijinul colegial, autonomia pedagogică și învățarea profesională continuă;

• starea de bine a profesorilor este definită ca o stare dinamică de împlinire intelectuală, socio-emoțională și fizică.

🔑 Categorii ale stării de bine

1. Starea de bine fizică

   • condiții de muncă: salarii corecte, siguranța locului de muncă, sarcini gestionabile, stabilitatea contractelor, oportunități de progres și sprijin din partea conducerii;

   • echilibrul muncă–viață personală: reducerea sarcinilor administrative inutile, respectarea timpului liber, prevenirea epuizării;

   • sănătate și siguranță: protecție în zonele de risc, reducerea stresului fizic (statul mult în picioare, suprasolicitare vocii), măsuri de securitate.

2. Starea de bine cognitivă

   • angajament intelectual: predarea ca profesie stimulativă, libertate de explorare și inovare;

   • simț al proprietății: autonomie și autoeficacitate în decizii profesionale;

   • dezvoltare profesională: învățare continuă, colaborare, mentalitate de creștere, consolidarea expertizei.

3. Starea de bine socio-emoțională

   • valorizare și recunoaștere: sentiment de apartenență și apreciere din partea elevilor, colegilor și societății;

   • reziliență: capacitatea de a gestiona eșecuri, de a învăța din incertitudine și de a menține echilibrul emoțional;

   • empatie, încredere și colaborare: relații pozitive cu elevii, colegii și părinții, sprijin reciproc, colaborare frecventă și semnificativă.

🤖 Implicațiile IA asupra stării de bine a profesorilor

• Oportunități: IA poate reduce sarcinile repetitive (planificare, corectare, organizare de date), lăsând mai mult timp pentru predare și relația cu elevii.

• Provocări: necesitatea formării profesionale pentru utilizarea IA, posibila pierdere a sentimentului de autonomie, stres legat de etica datelor și responsabilitatea pentru decizii generate algoritmic.

• Recomandare: integrarea IA trebuie făcută cu politici clare, ghidaj etic și implicarea profesorilor în design, pentru a sprijini, și nu a înlocui expertiza pedagogică.

📌 Concluzie

• starea de bine a profesorilor este un factor-cheie pentru calitatea educației și pentru bunăstarea elevilor;

• necesită o abordare holistică (fizică, cognitivă și socio-emoțională), sprijin sistemic și adaptare la noile realități, inclusiv digitalizarea și IA.

Raportul OECD ”Education and Skills in Romania” - analiză a politicilor educaționale

 Azi, a fost lansat (în aceeași atmosferă tristă de morgă universitară cu care ne-am obișnuit deja) raportul OECD realizat în cadrul procesului de aderare a țării la OECD. 

Spre deosebire de QX (😉), raportul „Education and Skills in Romania” are tot ce îi trebuie, e evidence-based (sunt incluse tot felul de date comparative și o mulțime de grafice pe diverse domenii), menționează bune practici din țări OECD, ce ar putea fi surse de inspirație pentru România, identifică punctele bune și pe cele slabe și direcționează acțiunea sistemului prin mesaje de politică educațională bine formulate.

Pentru lectură în tihnă accesați aici: https://www.oecd.org/en/publications/education-and-skills-in-romania_594cbb5d-en.html

Includ aici doar rezumatul raportului, care poate da o imagine sintetică de diagnoză a sistemului nostru de învățământ. 

Raportul analizează politicile educaționale din România comparativ cu țările OECD și alte țări din Europa Centrală și de Est. Studiul acoperă tot parcursul educațional, de la grădiniță până la învățarea pe tot parcursul vieții. Raportul arată punctele forte și problemele sistemului de educație și sugerează cum România poate folosi experiența internațională pentru a-și îmbunătăți educația. Sistemul de educație din România se schimbă mult în prezent. Cu sprijin financiar puternic din țară și Uniunea Europeană, legislația nouă din 2023 are ca scop îmbunătățirea calității și accesului la educație și formare. Reformele urmăresc să ajute toți elevii să învețe competențele necesare pentru a reuși la școală, la serviciu și în viață. Deși sărăcia scade și inegalitățile se reduc, există încă mari diferențe între orașe și zonele rurale, unde mulți oameni sunt săraci sau excluși social. Raportul arată cum România poate folosi experiența OECD pentru o dezvoltare mai echitabilă.

 Calitatea învățării

Doar unii elevi români ajung la niveluri de excelență asemănătoare cu cei din alte țări europene, dar mulți nu învață competențele de bază necesare. Aproape 4 din 10 elevi au probleme cu cititul și științele, iar jumătate au dificultăți la matematică. Mulți abandonează școala înainte de liceu, mai ales în zonele rurale sărace. România investește acum în pregătirea profesorilor și în programe de formare care combină cursurile cu practica la locul de muncă. Raportul recomandă să se acorde prioritate mentoratului profesorilor și colaborării între școli, mai ales în mediul rural.

 Egalitatea de șanse

Diferențele între orașe și sate sunt mari: copiii din rural merg mai puțin la grădiniță, abandonează mai des școala și sunt mai puțin prezenți în învățământul superior. Adulții din zonele rurale participă mai puțin la cursuri de formare. Comunitatea romă, care trăiește în special în zonele sărace rurale, este foarte defavorizată. România a făcut unele politici pentru a ajuta elevii vulnerabili, cum ar fi sprijin social și reducerea vârstei obligatorii de școlarizare. Raportul recomandă planificarea mai bună a școlilor și grădinițelor în rural și sprijin mai mare pentru elevii care se confruntă cu dificultăți financiare sau administrative.

 Guvernanță și organizare

România lucrează la îmbunătățirea modului în care este condus sistemul educațional, inclusiv cum sunt folosiți banii și cum colaborează ministerele. Țara vrea să crească cheltuielile pentru educație și să se asigure că banii sunt cheltuiți eficient. Raportul recomandă să se pună mai mulți bani în educația timpurie și în școala primară, să se atragă finanțări private și să se găsească un echilibru între autonomie și responsabilitate pentru școli. De asemenea, susține o colaborare mai bună între ministere pentru a atinge obiectivele naționale legate de dezvoltarea copiilor, reducerea sărăciei și creșterea ocupării forței de muncă în rândul femeilor.

 Acest raport evaluează politicile și practicile României comparativ cu cele ale țărilor membre OECD și a țărilor de referință din Europa Centrală și de Est, acoperind întregul ciclu al învățării — de la educația și îngrijirea timpurie a copilului până la învățarea pe tot parcursul vieții. Raportul identifică principalele puncte forte și provocări ale sistemului și analizează cum România poate folosi dovezile OECD și experiența internațională pentru a avansa agenda de reformă a educației. Raportul va fi de interes pentru România, dar și pentru alte țări care doresc să îmbunătățească calitatea, echitatea și eficiența sistemelor lor educaționale.

Iată mai jos cele 9 mesaje de politică educațională lansate de OECD, adică, cam ce ar trebui să facă ministerul în perioada următoare.

Mesaj de politică 1: Continuați transformarea planificată a modului în care sunt pregătiți și susținuți profesorii.

 Mesaj de politică 2: Consolidarea leadership-ului pentru a susține îmbunătățirile pedagogice în cadrul serviciilor de educație timpurie și învățământ preșcolar (ECEC), în școli și în cadrul clusterelor școlare.

 Mesaj de politică 3: Alinierea mai bună a învățământului postliceal și a învățării adulților cu nevoile individuale ale cursanților și ale economiei.

 Mesaj de politică 4: Direcționarea finanțării și a programelor digitale pentru a extinde educația și formarea de calitate în comunitățile rurale defavorizate și cele rome.

 Mesaj de politică 5: Eliminarea barierelor de participare pentru elevii vulnerabili, astfel încât aceștia să beneficieze pe deplin de oportunitățile educaționale extinse.

 Mesaj de politică 6: Crearea unui plan de implementare pentru lansarea educației vocaționale duale în zonele rurale.

 Mesaj de politică 7: Reorientarea finanțării către educația timpurie și învățământul primar pentru a aborda decalajele de cheltuieli care consolidează dezavantajele, în timp ce se îmbunătățește eficiența cheltuielilor la toate nivelurile.

 Mesaj de politică 8: Accelerarea modernizării guvernanței educației prin consolidarea autonomiei instituționale, menținând în același timp responsabilitatea.

 Mesaj de politică 9: Crearea unei abordări mai unificate în formularea politicilor prin intensificarea eforturilor de colaborare interministerială și coerență a politicilor.

Propun să lăsăm alte rapoarte deoparte și să îl citim pe acesta cu creionul în mână, după care să ne apucăm totuși să facem ceva concret. Lumea s-a săturat de vorbe.

Despre tema zilei, evaluarea elevilor

Nu înțeleg de ce, dacă tot avem un studiu de asemenea calitate, realizat de OECD, UNICEF și MEN în 2017, nu punem în aplicare recomandările făcute privind evaluarea și examinarea în România și venim cu petarde lansate peste noapte, nefundamentate științific, în loc să facem ceea ce ar trebui, adică să creăm „un 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒆𝒙𝒂𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆, în baza obiectivelor de învățare ale noului curriculum și încadrat într-o viziune de reformă pe termen lung, care ar putea contribui la creșterea echității și a calității la nivelul întregului sistem.”

Referitor la evaluarea elevilor, despre care discutăm în aceste zile grație unor anunțuri venite de la minister, raportul arată că „este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul de învățare și promovează o definiție restrânsă a succesului.” 

 

 

 În România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă ( ceea ce dorește acum ministerul, evaluarea standardizată digitalizată, care se va suprapune peste examenul de evaluare, deci vor fi 2 testări externe !), ceea ce permite în mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. Nu mai bine am investi (în loc de evaluare standardizată, care este foarte scumpă, nici nu știu de unde vom avea bani pentru așa ceva, la nivel național, pentru toate disciplinele, costă enorm; follow the money, by the way, vezi firma) în elaborarea STANDARDELOR de evaluare și în FORMAREA profesorilor pe teme de evaluare formativă, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum?

Am scris despre raport când a apărut, în 2017, AICI.

Drum deschis către OECD

Mă bucur să anunț că ieri, Consiliul OECD ( dacă vorbim de educație, sunt cei cu PISA, rapoarte și analize etc.) a decis să deschidă discuțiile privind aderarea României la acest organism (https://www.oecd.org/.../Letter-to-H-E-Mr-Nicolae-Ciuca...).

 

Urmăresc de mulți ani, promovez aici, la cursuri și pe blog ( https://ancatirca.blogspot.com/search/label/OECD) ceea ce face OECD pentru educație și le admir profesionalismul și dăruirea cu care lucrează.

 

Nu va fi ușor și sper ca România să răspundă cu responsabilitate acestei deschideri și să se asigure, așa cum recomandă OECD, „că împărtășește valorile membrilor, inclusiv păstrarea libertății individuale, valorile democrației, statul de drept și protecția drepturilor omului, economiile de piață deschise, comerciale, competitive, durabile și transparente. România va trebui să promoveze o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii și să abordeze schimbările climatice, inclusiv stoparea pierderilor cauzate de defrișări.”

 

În plus, vor fi necesare modificări ale legislației, politicilor și practicilor țărilor candidate pentru a le aduce în conformitate cu standardele și cele mai bune practici OCDE, pe aspecte prioritare precum investițiile, progresul în guvernanța publică, eforturile de integritate și anticorupție, precum și protecția eficientă a mediului și acțiunile privind schimbările climatice.

 

Pe educație, nu s-a luat nicio măsură în urma recomandărilor făcute de studiile OECD privind educația din România sau de cele privind educatia în pandemie.

 

Avem încă o șansă, sper să nu o ratăm, succes!

10 pentru România

 

 Azi, OECD a publicat raportul „Educația în Europa de Est și Asia Centrală”. Rezultatele acestui raport provin din sondajul din 2018 al Programului OECD pentru evaluarea internațională a studenților (PISA) și sunt reprezentative pentru elevii de 15 ani din clasa a 7-a și peste. Iată cum stă România și care sunt cele 10 situații de fapt legate de starea educației:

1. România are rezultate mai slabe decât majoritatea celorlalte țări EECA în materie de lectură/ citit, matematică și știință. Mai mult, România se află în urma majorității țărilor OECD.

2. Rezultatele educației sunt mai inechitabile în România decât la nivel internațional.

3. Un factor important pentru rezultatele elevilor este locul în care aceștia frecventează școala. Elevii din mediul urban din România au performanțe mai bune decât cei din mediul rural, la rate mai mari decât cele ale elevilor similari din țările OCDE.

4. Cheltuielile educaționale din România sunt scăzute în raport cu punctele de referință regionale și internaționale.

5. Resursele educaționale din România sunt mai inechitabile decât punctele de referință internaționale.

6. Elevii din România petrec mai puțin timp în clasă.

7. Elevii din România sunt mai predispuși să absenteze de la școală decât studenții la nivel internațional.

8. Practicile de predare din România diferă de reperele internaționale. Comparativ cu media din țările OECD:

• profesorii din România folosesc mai multe metode centrate pe profesori (de exemplu, prelegerea);

• se oferă mai puțin feedback și se utilizează metode mai puțin adaptate pentru satisfacerea nevoilor individuale ale elevilor.

9. Practicile utilizate în mod obișnuit de profesorii din România sunt asociate cu scoruri mai mici la citire.

10. Mai puțini profesori din România participă la activități de dezvoltare profesională în comparație cu reperele internaționale.

 Cred că de aici ar trebui să plece orice „Românie educată”, viziune, strategie sau măsuri concrete legate de educație. Restul sunt doar vorbe. 

(raportul poate fi citit AICI)

Starea educației în școli - un an de pandemie

Am revenit azi la emisiunea GPS Cultural de la Radio România Cultural cu detalii privind raportul ”The State of School Education - one year into the Covid pandemic”, realizat în colaborare de OECD, UNESCO, UNICEF și Banca Mondială și publicat luna trecută.

Am spus că este un document de referință, complex și amplu, care ar trebui analizat de decidenți cu creionul în mână, pentru că, așa cum se spune și în raport, evaluarea lecțiilor învățate în timpul pandemiei va fi cheia tuturor țărilor pentru a consolida rezistența sistemelor lor de educație.

OECD a colectat statistici comparative privind educația pentru a urmări evoluțiile de-a lungul pandemiei, examinând 7 aspecte: pierderile în învățare, învățarea la distanță, sprijinul acordat elevilor când au fost redeschise școlile, examenele și evaluările, sprijinul acordat profesorilor, finanțarea și luarea deciziilor.

Iată câteva concluzii și aspecte de interes:

 

 

• în anul trecut, 1,5 miliarde de elevi din 188 de țări au fost departe de școli;
• țările cu cea mai scăzută performanță educațională la PISA 2018 au avut tendința de a-și închide complet școlile pentru perioade mai lungi în 2020;
• criza nu a amplificat doar inegalitățile educaționale dintre țări, dar este probabil ca ea să amplifice și diferența de performanță dintre țări;
• toate cele 30 de țări analizate au îmbunătățit rapid oportunitățile de învățare digitală atât pentru studenți, cât și pentru profesori și au încurajat noi forme de colaborare a profesorilor;
•  este nevoie să se continue eforturile de a stabili o infrastructură orientată spre viitor pentru învățarea online și la distanță și să se dezvolte capacitatea elevilor și a profesorilor de a învăța și de a preda în acest fel;
•  autonomie, capacitate de învățare independentă și automonitorizare sunt abilități de dezvoltat pentru elevi și școli;
•  sunt țări care au creat alte modalități de recunoaștere a învățării care să înlocuiască examenele;
•  criza i-a forțat pe mulți profesori să dobândească noi abilități și să pregătească materiale adecvate mediilor virtuale de învățare, adăugând și noi responsabilități, cum ar fi coordonarea sprijinului și resurselor pentru elevii lor, interacțiunea sporită cu părinții, organizarea de ore remediale sau implementarea de noi proceduri administrative, de sănătate și siguranță în școli;
•  se recomandă identificarea agenților cheie ai schimbării, susținerea lor și găsirea unor modalități mai eficiente de scalare și diseminare a inovațiilor, astfel încât numeroasele experiențe bune învățate în timpul pandemiei să nu se piardă atunci când lucrurile revin la „normal”, ci să ofere inspirație pentru dezvoltarea în continuare a educației; este vorba și despre găsirea unor modalități mai bune de a recunoaște, recompensa și celebra succesul, de a face tot ce este posibil pentru a facilita inovatorilor să își asume riscuri și să încurajeze apariția de idei noi;
•  majoritatea țărilor au reușit să mobilizeze resurse suplimentare în timpul pandemiei, de exemplu, Japonia a angajat 84 900 de persoane noi în școli, iar Republica Slovacia a crescut salariile profesorilor pentru a compensa utilizarea resurselor proprii în munca la domiciliu;
•  10 țări au ajustat continutul examenelor, 5 tari au schimbat modalitatea de desfășurare, 17 țări au amânat / replanificat, 9 țări au găsit alte modalități de evaluare, iar 8 țări au introdus validări alternative precum evaluarea portofoliului de învățare al elevilor; 
•  au fost folosite diferite strategii de sprijin pentru redeschiderea școlilor, precum schimbarea spatiilor, reducerea activităților extracurriculare, amenajarea de clase în aer liber, reintoarcere treptată pe grupe de vârstă, vaccinarea profesorilor (categorie prioritară în 19 țări);
•  a fost acordat profesorilor sprijin psihosocial și emoțional (de exemplu, grupuri de chat, forumuri de profesori online) și profesional (ateliere și webinarii de pedagogie digitală);
•  65% dintre țări au confirmat o creștere a bugetului pentru educație, restul țărilor având bugetul neschimbat, în timp ce nicio țară nu a raportat o scădere a bugetului în 2020.

Și, în final, cred că merită să reflectăm atent la estimările lui Eric Hanushek și Ludger Woessmann, menționate în raport și care spun că „elevii din clasele 1-12 afectați de închiderile de școli s-ar putea aștepta la venituri cu 3% mai mici pe parcursul întregii vieți pentru fiecare trei luni de timp de învățare efectiv pierdut.”

Nu știu de ce, dar România nu este printre cele 30 de țări cuprinse în analiză, deși sunt acolo și țări care nu sunt membre OECD. 

(raportul poate fi citit AICI)

4 scenarii pentru școlile de mâine

Trăim într-o lume care devine pe zi ce trece tot mai nesigură, o lume în care, vă spun sincer, că nu mai știu ce îți este mai necesar, să știi bine diverse discipline de studiu și tot felul de manuale sau să știi cum să fii rezilient și cum să trăiești și să îți găsești echilibrul în vremuri grele.

Pandemia ne-a învățat că viitorul te ia prin surprindere și îți schimbă viața și că vom trăi într-o lume în care ceea ce știm și poate fi controlat se va combina cu neprevăzutul și cu ceea ce nu putem controla.

Din fericire, în timp ce unii rămân cantonați în perspective înguste și în problemele educației din ograda proprie și nu reușesc să dea soluții viabile la provocările punctuale care apar în acest sector, există minți și voci care gândesc dincolo de gardul casei, care analizează și fac proiecții pe termen lung, atât de necesare pentru anii care vor urma. Iată, de exemplu, „viitorurile” educației văzute de experții OECD și cele 4 scenarii ale școlii în anii care urmează:

1.     Școala așa cum o știm, dar modernizată cu tehnologii, cu o mai bună planificare și organizare și cu eficacitate crescută.

2.     Școala sprijinită de părinți, comunitate și companii, în care învățarea are loc pe o gamă largă de platforme publice și private și de la o mulțime de furnizori, on și off line.

3.     Școala ca hubs de învățare, în care elevii iau inițiativa și experimentează, împreună cu profesori dedicați, învățarea având loc dincolo de pereții claselor, într-o comunitate extinsă.

4.     Fără școală, cu tehnologia care trasează granițele între muncă, învățare și timp liber. Cu învățare bazată pe creativitate și nevoi specifice. O învățare care se produce oriunde, oricând.

 Prezentarea OECD o puteți găsi AICI

Cum a schimbat pandemia educația

Dacă mă uit la ce (nu) fac universitățile și agențiile de cercetare, e incredibilă viteza cu care lucrează OECD pentru educație. Au ținut ritmul pe toată perioada pandemiei cu analize și sfaturi pentru decidenți, iar azi putem citi acest raport excelent despre educație în vremea pandemiei. Pe scurt, sunt de făcut următoarele și e nevoie de:

1. Pregătire.
2. Să învățăm din prima fază a pandemiei.
3. Proceduri în școli pentru a menține distanța.
4. Crearea unui sistem eficient de învățare la distanță.
5. Întărirea ecosistemului de învățare online.
6. Întărirea formării continue a profesorilor.
7. Dezvoltarea capacității școlilor pentru a face blended learning.
8. Analiza nevoilor elevilor.
9. Recuperarea materiei.
10. Reechilibrarea curriculumului.
11.Dezvolatrea unui sistem eficace de comunicare.
12. Capacitate puternică de a conduce, leadership pentru adaptare și inovație.
13. Echilibru între autonomie și sprijin acordate școlilor.
14. Inovație.
15. Resurse

Raportul poate fi descărcat aici: AICI.

Trends Shaping Education 2019

Între timp, ieri, 21.01.2019, OECD a lansat raportul ”Trends Shaping Education 2019”, care ne spune să luăm aminte la 3 mari realități de azi ce vor influența educația de mâine: globalizarea, digitalizarea, îmbătrânirea populației. Iată linkul unde poate fi citit raportul integral:
https://read.oecd-ilibrary.org/…/trends-shaping-education-2…