De 8 Martie, am făcut cadou directoarelor de școli un mini curs despre de ce și cum să ne transformăm școala. Au fost peste o mie de participanți, dircetoare, directori și profesori și oricine a mai fost interesat. Prezentarea a identificat câteva argumente pentru nevoia de schimbare a școlii, câteva competențe necesare directorilor în acest proces și un model validat de tarnsformare a unei școli din România. La final, le-am spus ce aș face eu azi, dacă aș mai fi directoare.
photo din arhiva personală-conferință proiect Dă culoare școlii tale
Acum
6 ani, odată cu lansarea blogului „Despre educație-reforma la
firul ierbii” și într-un context în care învățământul era bombardat
(doar) cu critici din toate părțile, iar promovarea bunelor practici era
aproape inexistentă, m-am gândit că ar fi bine (pe baza unei
experiențe proprii de succes de transformare a unei școli) să aduc în
discuția publică despre educație concepte/ idei precum:
reforma din interior, reforma la firul ierbii, uplifting/fă rai din ce
ai, acțiuni mici care contează, schimbarea de jos în sus, idei mici
pentru schimbări mari, reinventarea școlii prin forțe proprii, călătoria
spre o școală bună, toate acestea sub umbrela unei idei de bază, și
anume - reforma în educație ești (și) tu, schimbarea în educație începe
cu tine. A fost și este un apel la acțiune, la implicarea școlii și a
profesorilor în propria transformare, un fel de îndemn de a nu mai sta
să aștepți miracole de la alții, fă ceva pentru copiii de care te ocupi,
oricât de mic ar fi acel ceva, fă din școală un loc primitor și
prietenos, în care fiecare copil să se simtă bine, să vină cu drag, să
învețe și să progreseze. Și pentru ca toate acestea să nu fie doar vorbe
frumoase, am creat și câteva pachete de SOLUȚII ce pot fi găsite pe
blog, în diferite articole și în secțiunea de publicații, în cărțile de
management educațional pe care le-am scris și care sunt disponibile
online, cu speranța că pot fi utile multora în efortul de transformare a
școlilor. Și da, dați un semn dacă se întâmplă și citați sursa când
scrieți sau vorbiți despre cele de mai sus și folosiți abordările/ expresiile respective, mulțumesc! #vorbadeeducație
Când doi experți renumiți (unul în educație, Tony Wagner, și celălalt în antreprenoriat, Ted Dintersmith) scriu împreună iese, desigur, o carte de referință. Apărută pe 18 august, ”Most Likely to Succeed - Preparing Our Kids for the Innovation Era” se adresează deopotrivă profesorilor, părinților și guvernanților, pe care încearcă să îi convingă, cu argumente și exemple, de ce e necesar ca învățământul american( și nu numai!) să se schimbe de urgență și de ce, dacă vrem să-i pegătim pe copii să fie adulți de succes într-o lume a inovației, trebuie să punem la baza oricărui proces de învățare curiozitatea, creativitatea și inițiativa. Asta da schimbare de paradigmă!
Nu scap nimic din ce mai spune Sir Ken Robinson, așa că iată-l și pe 8 august, într-un interviu excelent, vorbind clar și sistematizat, despre cele patru calități de care avem nevoie pentru a funcționa cu succes într-o lume complexă și cu probleme specifice și pe care școala ar trebui să le considere obiective de atins în educația copiilor:
Creativitate, definită ca imaginație aplicată.
Compasiune/înțelegere pentru puncte de vedere/culturi
diferite, un fel de empatie aplicată și ea, pusă în practică, demonstrată la
nivel acțional, un liant care ne ajută să trăim împreună în comunitate, noi
toți și fiecare cu diferențele lui.
Calm, cumpăt, păstrarea echilibrului interior.
Colaborare, necesară pentru a înfrunta provocările complexe
ale lumii contemporane ( trebuie să fie loc și pentru asta, în acest sistem
bazat în principal pe competiție și în care copiii se întrec de mici unul cu
altul).
Întrebat cum se pot forma aceste abilități, Ken dă un
răspuns care mi-a mers la inimă și mi-a dat deja idei pentru teme de inclus în
viitoarele programe de dezvoltare profesională: ”să îi ajutăm pe profesori să dezvolte aceste calități mai
întâi în ei înșiși”, să devină mentori ai elevilor, deschizători de uși, cei
care le arată direcția.
Când învățarea nu mai e o călătorie pe care doar profesorii o planifică, o
organizează și o evaluează, ci una în care elevii sunt și ei ”on board” și
parte din tot ce se întâmplă la lecție. Așa că sunt întrebați ce le-ar plăcea
să cunoască, ce au înțeles, au răgaz să reflecteze și să aplice ce au învățat,
desenează, lipesc poze, coloreazăși se
autoevaluează. Pentru ca la finalul semestrului fiecare copil să arate și
părinților ce a învățat, cărticica-manual creată de el, plină de eseuri, răspunsuri
la întrebări, desene, diagrame și hărți, adică jurnalul lui de călătorie prin
istorie, geografie și științe, timp de câteva luni (o fi vreo mândrie mai mare?).
Într-un interviu de acum 3 zile, acordat lui Nick Clark de la Al Jazeera, Ken Robinson vorbeste din nou despre necesitatea de a face educație într-un alt stil, care să țină seama de complexitatea și specificul lumii în care trăim, despre nevoia de a înlocui modelul învățământului de masă cu unul pentru fiecare copil, despre cum ar trebui să avem în școli un curriculum diferențiat și nu unul ”one size” care să se potrivească tuturor elevilor. Și vorbește și despre experiența sa personală de elev și despre cât de importanți sunt acei profesori care descoperă la ce sunt buni copiii și îi îndrumă și îi sprijină să își dezvolte aptitudinile și înclinațiile. Pe scurt, cam despre asta e vorba - fiecare copil e un ”rezervor de talente” pe care școala ar trebui să îl descopere și să îl valorifice.O fi așa greu de înțeles?
YongZhao,o
voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din
domeniul educației, a afirmat zilele trecute că lumea este într-o situație
dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației,
astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În
acest sens, el face un set de recomandări care, probabil, vor fi luate în seamă de cei care elaborează politicile educaționale pentru următorii ani:
încetați să mai prescrieți și să mai
impuneți prin standarde curriculare și teste standardizate un set îngust de conținuturi;
începeți să personalizați educația
astfel încât să sprijine dezvoltarea talentelor unice, creative și antreprenoriale;
încetați să mai ”reparați” resursa de
profesori doar prin a-i selecta, forma și reține pe cei mai buni candidați – acest lucru ia
prea mult timp și nu mai putem aștepta;
începeți să dați putere copiilor
eliberându-le potențialul, capitalizându-le pasiunile și sprijinindu-le
idealurile. Faceți din ei proprietarii învățării;
încetați de a mai restrânge oportunitățile
de învățare ale copiilor la mediul fizic din imediata apropiere, punându-i în
clase cu profesori desemnați;
începeți să îi implicați pe copii în
oportunități de învățare care există în comunitatea globală, dincolo de pereții
clasei și ai școlii;
încetați să îi forțați pe copii să
învețe ce cred adulții că ar avea nevoie și să îi testați pentru a vedea în ce
măsură știu conținutul cerut;
începeți să le permiteți copiilor să
creeze produse autentice și să învețe despre ceea ce îi interesează cu adevărat;
nu mai măsurați excelența comparând
cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate;
începeți să inventați excelența viitorului, pentru că dacă vrei să ajungi la lună, nu te apuci să repari un vagon de tren. Trebuie să lucrezi cu
racheta.
”In fiecare zi, sute de milioane de copii din
întreaga lume sunt obligați să participe la activități școlare plictisitoare,
să memoreze informații care nu au legătură unele cu altele, fără a li se da
prilejul să se bucure de învățare, să își dezvolte abilități necesare în viață
sau să își folosească potențialul
creativ.”
În
modelul școlii ca o fabrică despre care am mai scris ”produsele” sunt
uniforme, ”rebuturile” sunt eliminate, ”muncitorii” au control redus. Vorba
celor de la Pink Floyd “Welcome
my son, welcome to the machine. What did you dream? It’s alright we told you
what to dream.”
De urmărit un studiu care va fi prezentat săptămâna
viitoare la cel de-al doilea World Innovation Summit for Health (WISH),
elaborat de prof. Darzi, fost ministru al sănătății în Marea Britanie, și prof. Layard de la
The London School of Economics.
Conform The Telegraph, autorii recomandă ca,
pe toată perioada școlarității, fiecare
copil să beneficieze de o așa - numită ”oră
de fericire” pe săptămână, în care să discute despre emoțiile sale, să își
stabilească scopuri pozitive și să învețe cum să facă față presiunilor de
fiecare zi, inclusiv acelora care vin din social media.
Școlile ar trebui să
iasă din modelul de ”fabrici pentru examene” și să fie mult mai mult interesate
de dezvoltarea emoțională și spirituală a copiilor. Autorii consideră, de asemenea,
că orele de formare a abilităților de viață ar trebui să aibă aceeași pondere
în curriculum ca și orele de formare a abilităților de bază – citit, scris și
socotit.
Interesul tot mai mare pentru asigurarea la școală a stării
de bine a copilului vine ca urmare a unor statistici îngrijorătoare, care
înregistrează triplarea sesiunilor de consiliere necesară pentru a înlătura
stresul examenelor și faptul că, în prezent, 1 din 10 copii englezi suferă de
anxietate și depresie.
La nivel mondial, tot mai multi specialiști în educație se declară adversarii utilizării testelor standardizate în școli, a unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody is a genius, but if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar dacă apreciezi/judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va trăi toată viața crezând că este un prost”).
La 86 de ani, renumitul profesor de la MIT, Noam Chomsky, filosof de marcă, părintele lingvisticii moderne, figură proeminentă a culturii mondiale, a vorbit și el recent despre pericolul tot mai mare pe care îl reprezintă testele standardizate. Chomsky consideră că educația are mult de suferit din cauza faptului că se învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic pentru teste și examene.
Evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament.”
Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație. Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru că educația înseamnă creativitate.
Acum un minut am văzut anunțul și imediat postez, căci e chiar un eveniment: o nouă carte scrisă de Sir Ken Robinson va apărea pe 21 aprilie, la Penguin Group US. Este despre școlile creative și revoluția de la firul ierbii, cea care cu adevărat poate schimba modul în care se face educație azi.
Iată prezentarea de pe pagina web a autorului:
”A revolutionary reappraisal of how to educate our children and young people by the New York Times bestselling author of The Element and Finding Your Element.
Ken Robinson is one of the world’s most influential voices in
education, and his 2006 TED Talk on the subject is the most viewed in
the organization’s history. Now, the internationally recognized leader
on creativity and human potential focuses on one of the most critical
issues of our time: how to transform the nation’s troubled educational
system. At a time when standardized testing businesses are raking in
huge profits, when many schools are struggling, and students and
educators everywhere are suffering under the strain, Robinson points the
way forward. He argues for an end to our outmoded industrial
educational system and proposes a highly personalized, organic approach
that draws on today’s unprecedented technological and professional
resources to engage all students, develop their love of learning, and
enable them to face the real challenges of the twenty-first century.
Filled with anecdotes, observations and recommendations from
professionals on the front line of transformative education, case
histories, and groundbreaking research—and written with Robinson’s
trademark wit and engaging style—Creative Schools will inspire teachers, parents, and policy makers alike to rethink the real nature and purpose of education.”
Întâlnirea
cu clasa este o practică de lucru pe care am introdus-o în școlile cu care am lucrat și pe care o recomand a fi folosită, cu precădere, la grădiniță și la clasele
primare, ca modalitate de a construi comunitatea clasei, de a dezvolta coeziunea grupului de copii, de a
cunoaște elevii și de a da șansa fiecărui copil să își exprime un punct
de vedere.
foto credits: http://blogs.yis.ac.jp/cowdyt/
O astfel de întâlnire:
- se desfășoară cu elevii așezați în cerc pe podea sau pe scaune;
- se foloseste în mod regulat ( de ex., lunea dimineața), dar destul de flexibil cât să mențină
interesul copiilor;
-
are loc pe baza unor reguli stabilite de comun acord cu copiii ( (nu
întrerupem, nu râdem de ce spun ceilalti colegi, vorbim când ne vine
rândul etc.);
- e o ocazie pentru a găsi împreună soluții la o problemă a clasei;
- dezvoltă spiritul de echipă și abilitățile de
ascultare activă.
foto credits:http://character.org/
Discutia se poate concentra și pe o idee, un concept sau o problemă și se
focalizează asupra sentimentelor trăite în situațiile respective.
Iată și câteva exemple de teme ce se pot discuta cu elevii așezati în cerc:
Sunt cel mai fericit când...
Aș dori să pot face…
Mă simt așa furios când…
Cel mai bun lucru în școală este…
Dacă aș fi profesor, aș…
Cel mai bun lucru acasă este...
Uneori mă sperii când...
Sunt priceput la…
Mi-e greu când...
Imi place să...
Aș dori ca adulții să ...
Aș vrea să schimb...
Prietenul meu cel mai bun este...
Dacă vă place acest tip de activitate și o introduceți în școala voastră, dați de știre aici să vă facem cunoscuți și să vă primim în comunitatea școlilor prietenoase creată pe acest blog 😊. Succes!
New York City Department of Education a dat startul unui program de ajutorare a școlilor cu probleme, care poate fi un exemplu foarte bun de viziune și gândire strategică aplicată și un model de împrumutat, de exemplu, pentru cheltuirea cu folos a banilor europeni. În cadrul acestui program, vor fi identificate 94 de școli cu activitate slabă ( în diferite domenii, nu doar în cel academic) care vor fi sprijinite timp de 3 ani să se reformeze, în parteneriat cu comunitățile locale în care se află. Elementele principale ale acestui plan de amelioare școlară sunt următoarele: 1.Transformarea unităților de învățământ în școli comunitare, prin dezvoltarea de parteneriate cu familiile și organizațiile locale și crearea de programe sociale, de after-school etc. bazate pe nevoile locale specifice ale elevilor 2.Extinderea cu o oră a programului zilnic de școală, pentru a crea posibilitatea ca toți elevii să beneficieze de un timp optim de instruire. 3.Alocarea de resurse și acordarea de sprijin pentru a se asigura un leadership eficace, un proces de învățare de calitate și colaborarea între profesori. 4.Realizarea unei analize de nevoi la nivelul fiecărei școli pentru a se identifica domeniile ce necesită resurse suplimentare (analiza va avea în vedere cele 6 domenii ale Cadrului general privind capacitatea școlilor - instrucție riguroasă, mediu educațional care sprijină învățarea, leadership eficace, legături puternice cu familia și comunitatea și încrederea). 5.Creșterea gradului de responsabilizare, prin fixarea unor scopuri clare și a consecințelor pe care școlile le vor suporta în cazul în care nu le ating.
In sinteză, cam asta ar trebui făcut, de la nivel de politici educaționale, până la ”firul ierbii.”Cu oameni potriviți la locul potrivit în sistem, chiar se poate.
“Curriculum 21-
Essential Education for a Changing World” de Heidi Hayes Jacob este un must- read, o carte de căpătâi, pentru cei care cred că o schimbare de paradigmă curriculară este o prioritate, dacă vrem să îi pregătim pe copii să devină adulți de succes în lumea de azi și de mâine.
Cartea începe cu un paragraf pe care îl regăsim în multe prezentări despre schimbarea în educație:
“What year are you preparing your students for?
1973? 1995? Can you honestly say that your school’s curriculum and the program
you use are preparing your students for 2015 or 2020? Are you even preparing
them for today?”/ Pentru ce îi pregătiți pe elevii voștri?Pentru 1973?1995?Puteți spune cu mâna pe inimă că școala dumneavoastră are un curriculum/ un program care îi pregătește pe elevi pentru anul 2015 sau anul 2020? Puteți spune că îi pregătiți măcar pentru prezent?
Cartea se poate citi in format pdf aici:Curriculum 21
.jpg)
