După 45 de ani de muncă în domeniul educațional și având în spate experiențe de lucru diverse, inclusiv de leadership școlar, zeci de proiecte și contacte cu mii de profesori, directori și elevi, am ajuns la concluzia că, pentru a face față complexității lumii prezente și viitoare, sistemul de învățământ românesc trebuie să se schimbe de jos în sus (de sus în jos s-a dovedit de zeci de ani că este imposibil), având în vedere următoarele 10 repere:
1.
profesorii sunt elementul principal
pentru schimbare și investiția în dezvoltarea lor profesională pe teme moderne și
inovatoare este esențială.
2.
un leadership performant, bazat
pe pregătire temeinică în domeniu, care să conducă procesul de transformare a
școlii.
3.
demersul educational în școală trebuie
să aibă în vedere nu doar rezultatele academice ale copiilor, ci și acele
aspecte care țin de latura emoțională, socială și fizică a elevilor.
4.
învățarea este un proces care
nu are loc de frică și sub amenințări, ci se întâmplă într-o atmosferă
relaxată, cu bucurie și motivație intrinsecă.
5.
în loc să se focalizeze doar pe
pregătirea pentru teste, școlile ar trebui să dezvolte la copii creativitatea,
gândirea critică și pregătirea pentru viața reală, care nu pot fi evaluate prin
teste standardizate.
6.
dezvoltarea creativității
trebuie să fie o țintă strategică a școlii, ținând cont de impactul acesteia în
lumea modern de azi și din viitor.
7.
creșterea stării de bine a
profesorilor, elevilor și părinților e unul dintre obiectivele strategice ale
proiectului de dezvoltare instituțională și o condiție pentru transformare
sustenabilă.
8.
educația nu înseamnă aceleași
metode pentru toți copii, ci abordări personalizate, care să aibă în vedere
modul propriu în care învață fiecare copil, talentele și interesele pe care acesta
le are și tipul de inteligență care îl caracterizează.
9.
școlile ar trebui să încurajeze
colaborarea și progresul fiecărui copil, și nu competiția pentru rezultate cât
mai bune la teste și examene.
10. crearea unei comunități școlare puternice, în care profesorii, părinții și membri ai comunității colaborează pentru binele copiilor.
Pentru ca eforturile de transformare să aibă
succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când
dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este
profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor
generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până
la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?
În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările
ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala
de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe
progresul fiecărui elev din instituția școlară.
Școala
nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru
viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea
academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar
despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare
pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în
centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.
(Fragment din cartea „Leadership de secolul 21 pentru o școală bună”, Anca Tîrcă, 2025, în curs de publicare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu