Vorba de educație - echilibru

Echilibrul face bine și în educație. De câte ori exagerăm într-o direcție sau alta, dăm greș. Într-o școală și într-un sistem e nevoie să cântărim cu atenție ceea ce facem și să punem schimbările în context. 

De exemplu,  am văzut de multe ori lecții lipsite de substanță, dar interactive, genul acela de modernism cu orice preț, festivist, un fel de facem și noi pentru că am văzut că se poartă, imităm ce am văzut la alții, fără a ne strădui să înțelegem noi înșine conceptul și metoda. Un exemplu în acest sens sunt metodele aduse de programul Dezvoltarea gândirii critice, pe care le vedem utilizate în multe situații, dar de multe ori într-un mod greșit, care nu mai are decât puțin de-a face cu scopul și obiectivele urmărite inițial. Și invers, de foarte multe ori profesorii nu ies din modelul lecțiilor de tip prelegere, în care profesorul vorbește și elevul scrie, pentru că, nu-i așa, „aici noi facem carte, nu ne jucăm.” Nu avem, prin urmare, echilibru între tradiție și inovație. 

E nevoie în școală și de rigurozitate, de disciplină, de rutine, de reguli, de un pic de presiune atunci când este cazul, dar și de libertate, căldură, grijă, înțelegere și creativitate. Un profesor bun jonglează cu aceste lucruri, face zilnic slalom printre situații de tot felul, analizează, reflectează, alege ce e mai potrivit. Educația e un domeniu care necesită competențe specifice, ce se dezvoltă prin programe profesionist croite și în timp. Nu e ușor să fii profesor, e greu să conduci o școală. 

A fi învățătoare e o stare de bine

fotografie din arhiva dnei învățătoare Georgeta Tătaru

Acum vreo doi ani, m-am „voluntariat” să fac o mică cercetare la firul ierbii despre oameni de școală cu vocație  din România. Urma să intervievez câțiva profesori, câte 3-4 elevi de la clasa lor și pe părinții acestora. Pentru că, din păcate, proiectul a luat un alt curs, nu am apucat să ajung decât la Vulcana Pandele, o comună din județul Dâmbovița. Cu mare bucurie ( pentru că, pe scurt, cam despre asta e vorba în educație, oriunde în lume 😊) am aflat de la Georgeta Tătaru, ”doamna Mioara”, învățătoare  la școala gimnazială din localitate, ce face ea pentru ca ai ei copii-elevi (majoritatea trăind în medii dezavantajate) să vină cu drag la școală și să progreseze:

• ”am grijă să nu plece niciun copil supărat de la școală”;
• ”uneori mergem să vedem mestecenii”;
• ”obiectivul meu principal e să îi fac pe copii să vină cu drag la școală”;
• ”în fiecare zi mă duc la ei cu ceva nou și, dimineața, când mă văd cu ei, mă întreabă: surpriza?”;
• ”uitați-vă, că poate am greșit, i-am învățat să îmi ceară explicații, să exerseze pe mine - să nu se lase călcați în picioare și nici să îi manipuleze pe alții”;
• ”le dau diplome pentru progres la citit, pentru inițiativă, pentru cel mai bun coleg și altele, căci eu cred că fiecare copil este bun la ceva ”;
• ”am inventat o oră de discuții, care nu e în orar - e un moment în ziua de vineri, la care nu pot să renunț, că nu mă lasă ei, facem un cerc în clasă, fiecare spune ce i-a plăcut în săptămâna care se încheie, ce a făcut bun, ce a fost mai puțin bun, cum s-a simtiț, fiecare spune când îi vine rândul”;
• ”îi învăț să aibă curaj să se autodepășească, să-și depășească condiția (cei mai mulți copii din clasa mea provin din familii sărace), le spun mereu că este esențial să fii cinstit și încerc să le formez capacitatea de a se adapta la situații noi.”

fotografie din arhiva dnei învățătoare Georgeta Tătaru

I-am întrebat, apoi, pe copii ce le place la doamna învățătoare și iată răspunsurile, cât un manual de pedagogie, căci despre asta e vorba în educație, cu ”ascultărețe” schimbăm școlile, restul sunt povești:

”Doamna este bună, e ASCULTĂREAȚĂ, dacă ne dă o fișă vine la fiecare și explică, dacă te bate cineva, ea rezolvă tot.Nu e grăbită, cu cât noi nu știm, ea stă mai mult, mai mult” (Radu).

”E deșteaptă, e frumoasă, poartă ochelari doar când citește, răbdătoare, adică nu ne forțează, când nu înțelegi, o întrebi, se poartă frumos cu noi, te duci cu drag la școală, eu n-am avut nicio absență din clasa 1 până acum” (Dani).

”Ne explică tot ce nu înțelegem, când ne încurcăm ne ajută, este o fire amuzantă, face joculețe cu noi unde nu înțelegem, ca să ne fie mai pe înțeles” (Maria).

”E bună cu noi, muncește cu noi, ne învață, nu ne lasă la greu, ne explică, e o învățătoare foarte muncitoare cu noi” (Daria).

fotografie din arhiva dnei învățătoare Georgeta Tătaru

Când i-am întrebat pe părinți ce apreciază la învățătoarea copiilor lor, mi-au spus că ea” predă ca și cum ar copilări odată cu ei”.

Și că: ”lui Daniel îi place că învață jucându-se, explică pe înțeles, are timp pentru noi, părinții, ne ducem la școală și stăm de vorbă, nu zice că s-a terminat programul” (mama lui Daniel).

Și că: ”Daria nu pleacă nelămurită de la școală, doamna e sinceră, grijulie, niciodată nu ne respinge, pentru că știe că venim la școală cu o problemă” (mama Dariei).

Și că: ”doamna Mioara e prietena copilului meu, discută cu ei liber, despre toate” (mama lui Radu).

Și că: ”atunci când avem ședința e o bucurie, ne place de doamna că e vioaie, ne spune despre teme, evaluări, serbări, suntem foarte bine informați despre ce se întâmplă în clasă, ne-a ridicat moralul ca părinți și am văzut cum copiii noștri progresează” (mama Dariei).

Și toate acestea se întâmplă pentru că doamna învățătoare Mioara Tătaru pleacă în fiecare zi la școală cu acest gând în minte: ”a fi învățătoare e o stare de bine, pe care o creez și pe care mi-o creez; stăm zilnic cel puțin patru ore cu copiii, de ce să nu le facem frumoase. ”

(Pentru că mâine e Ziua Educației, am pus azi cap la cap trei texte postate mai demult pe acest blog și dedic articolul de mai sus miilor de profesori care, în ciuda greutăților de tot felul și nesprijiniți de aproape de nimeni, își fac treaba așa cum trebuie în școlile în care lucrează.)

Vorba de educație - o școală bună, din nou

Tot spun de câțiva ani, poate se schimbă și la noi modul în care evaluăm școlile:o școală bună este, după părerea mea, aceea în care FIECARE (și subliniez, fiecare) copil face un pas înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat să promoveze, a venit foarte tăcut și școala  l-a învățat să pună întrebări, a venit nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la 10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.E final de an școlar. Am fost o școală bună?

Vorba de educație - o gradație de merit mai meritată

Spuneam într-un interviu că un profesor bun, care ar trebui apreciat și recompensat, nu este doar cel care are rezultate la olimpiade și concursuri, ci și cel care reușește să reducă abandonul școlar la clasă și îi ajută pe copiii din categoriile dezavantajate să progreseze, chiar dacă progresul e de la 4 la 5 sau de la 5 la 6. Am apreciat întotdeauna profesorii care nu se mărginesc la a-și preda materia, ci sunt interesați să își cunoască elevii, să vadă ce pot și ce nu pot aceștia să facă, să le descopere înclinațiile și preferințele, să îi ajute să se cunoască mai bine și să nu îi lase să cadă, ci să le dea curajul să zboare. După cum zice MENCȘ azi, se pare că în 2017 vom avea o gradație de merit mai meritată.

Vorba de educație - proful anului, la ei

Photo courtesy Waterbury Public Schools

Știu că e la ei, dar, așa, ca idee și temă de reflecție. Când la finalul lunii trecute Council of Chief State School Officers din SUA au desemnat-o pe Jahana Hayes ” National Teacher of the Year” au premiat așa: profesorul care  încurajează și crede în tine, care are timp să te asculte și să vorbească cu tine după ore, îți dă cărți să citești acasă, e lângă tine când ai nevoie, îți spune mereu că poți mai mult și  îți dă un sfat exact când aveai nevoie de el ca destinul tău să o ia pe altă cale. Mai bună.

”As a teacher, I am always reflecting on my practice. Did a lesson go as I thought it would? (They rarely do.) Where did students struggle, and where did they succeed?”

”Through all of the hardships and struggle, when I stand in front of my classroom, I see nothing but promise in the faces of the students looking back at me.”

Vorba de educație - școli premiate în premieră

O idee pe care o promovez de câțiva ani buni, o vorbă de educație care a devenit faptă și o zi de care ne vom aminti ca de un început pe care îl așteptam de mult : ieri, 20 noiembrie 2015, Președintele a premiat două școli de la țară care nu sunt în topurile cunoscute, dar în care profesorii își fac treaba, cu puținul pe care îl au și cum știu ei mai bine: școala din comuna Cilibia(Buzău) pentru că s-a aplecat asupra fiecărui elev și a redus abandonul școlar și pe cea din comuna Horia (Constanța) pentru că au progresat și au adăugat valoare. Așa, că în continuare, voi spune ceea ce spun de mult timp și peste tot, dar cu mai mare speranță și încredere că se poate, că ”o școală bună  este aceea în care fiecare (și subliniez, fiecare) copil face un pas înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat să promoveze, a venit foarte tăcut și școala  l-a învățat să pună întrebări, a venit nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la 10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.”