Starea de bine în era digitală

Tocmai a apărut și o recomand profesorilor, directorilor și decidenților. Este despre cum se armonizează educația cu starea de bine și tehnologiile digitale și despre cum putem avea copii sănătoși și fericiți în aceste vremuri. Poate fi citită aici:  https://read.oecd-ilibrary.org/education/education-in-the-digital-age_1209166a-en#page12.

 

Vorba de educație - cum se învață oriunde și oricând

photo credits - EdTech

Un articol publicat recent pe EdTech ne arată cum se adaptează unii la viitorul care se întâmplă deja și cât de departe, în urmă, rămân alții.  Pe principiul că se poate învăța oriunde și oricând, unele școli încep să renunțe la săli de clasă, table și locuri fixe în bănci, pentru tot felul de alte spații din școală unde să se poată colabora și învăța interactiv. Se lărgesc coridoarele, se mochetează scările, se amenajează spații deschise și flexibile și „fishbowls”, niște cămăruțe mici cu pereți de sticlă unde grupuri mici de elevi pot lucra împreună. Ce catedre și bănci înțepenite în podea?? Tot mobilierul e pe rotile, cancelariile nu mai au uși, se pun canapele colorate și birouri moderne prin toată școala, ca să-și găsească omul un loc unde să lucreze confortabil. Plus tehnologie la tot pasul, computere, videoproiectoare, ecrane, încărcătoare USB, să nu-i prindă a 4-a revoluție industrială nepregătiți.

Să ne luăm conversația înapoi

După 5 ani de cercetare în școli și în diverse locuințe și locuri de muncă, Sherry Turkle, specialistă în cultură digitală, ne demonstrează, în această carte cu titlu frumos apărută la începutul lui octombrie, ceea ce am început și noi să simțim pe propria piele - că suntem ”reduși la tăcere” de tehnologii, că ne îndreptăm tot mai mult și mai periculos de conversația reală și de relaționarea adevărată cu cei din jur și că lucrurile stau cam așa:

”The dinner table falls silent as children compete with phones for their parents’ attention. Friends learn strategies to keep conversations going when only a few people are looking up from their phones. At work, we retreat to our screens although it is conversation at the water cooler that increases not only productivity but commitment to work. Online, we only want to share opinions that our followers will agree with – a politics that shies away from the real conflicts and solutions of the public square.”

Dar mai zice și că avem tot ce ne trebuie pentru a ne lua conversația înapoi și a (re)începe să vorbim  de la om la om - ne avem unul pe celălalt.

Elevii, computerele și învățarea

OECD  face studii serioase și rezultatele lor sunt de obicei puncte de plecare pentru dezbateri și discuții pe tema educației. Recentul ”Students, Computers and Learning:Making the Connection”e considerat deja un reper pentru decidenți, directori de școli, profesori, părinți și pentru toți cei interesați de relația dintre accesul (la) și utilizarea computerului în școli și rezultatele învățării. Mai ales că principala concluzie, bazată pe datele culese pentru PISA, e destul de neașteptată: utilizarea computerului la clasă NU îmbunătățește rezultatele școlare!

Dintre țările care au investit masiv în tehnologii și au cel mai înalt nivel de utilizare a Internetului în școli Australia, Noua Zeelandă și Suedia au rezultate mai slabe ca anii trecuți, iar Spania, Norvegia și Danemarca au stagnat. În schimb, țări precum Coreea de Sud, Shangai, Hong Kong și Japonia sunt în coada clasamentului (dintre țările incluse în cercetare) privind numărul de ore în care se utilizează Internetul în școli, dar cei mai buni la testele PISA.

Cu alte cuvinte, echilibru și în acest domeniu, mergem înainte, dotăm școlile cu tehnologii și folosim computerul la clasă, pentru că trăim în lumea digitalizată a secolului 21, dar o facem cu măsură și cu atenție și, mai ales, după ce ne-am asigurat că toți copiii știu să scrie, să citească și să socotească.

Skype Translator e ”wow”

În timp ce ne tot chinuim să depolitizăm sistemul și să schimbăm câte ceva prin curriculum, Skype  deschide un nou capitol în comunicare și, implicit, în educație și învățare – Skype Translator. Peste foarte puțin timp vom putea vorbi cu oricine, oricând, în orice limbă.

E chiar ”wow”, uitați-vă la fețele copiilor.

Elev generația Z

foto credits:vgreet.co.uk

Mi-am dat seama luna trecută, lucrând la firul ierbii cu profesori de liceu, că e esențial să vorbim cu ei despre elevii lor, nativii digitali sau generația Z, una complet diferită de tot ce am avut până acum în istorie și foarte îndepărtată de morala și speranțele generațiilor anterioare ( Baby boomers, X și chiar Y).

S-au născut după 1995 și au crescut cu internet, computer, telefon mobil și YouTube. Le place tehnologia și se pricep s-o folosească, au acces la informație cum n-a avut nicio altă generație înaintea lor, iar dacă vor să afle ceva, caută imediat pe internet. Sunt capabili să facă mai multe lucruri în același timp, de exemplu, să asculte muzică, să trimită un mesaj, să se uite la televizor și să fie atenți la ce spune cineva. Pentru ei, totul trebuie să se întâmple repede și cu rezultate imediate. Așteaptă feedback pe loc (like sau comentariu!!), le plac pozele și imaginile și pun preț pe părerile exprimate pe rețelele de socializare și nu neapărat pe cele validate prin fapte sau cifre. Nu e nevoie să iasă din casă pentru a ști ce se întâmplă, a cunoaște lumea și a avea prieteni, căci toate acestea sunt doar la un click distanță.

E o realitate care nu mai poate fi întoarsă din drum. Ei sunt elevii de azi din școli și licee. Dacă nu vom încerca să-i cunoaștem pe tinerii din această generație Z și să găsim cele mai bune căi pentru a-i educa, distanța dintre ei și noi se va adânci cu viteză, pe zi ce trece. S-au scris deja cărți cu acest subiect (Disrupted, Born Digital, The App Generation etc.) se fac cercetări serioase și se scriu numeroase articole. Profesorilor li se recomandă să îi atragă și să îi motiveze pe elevii Z prin utilizarea în lecții a tehnologiilor, a imaginilor, a filmelor, a prezentărilor power point, prin încurajarea colaborării online, implicarea în proiecte de grup și transmiterea conținuturilor în calupuri mici. Pentru a face față în mod responsabil noianului de informații în care se află, elevul Z are nevoie de abilități de gândire critică, analiză, sinteză și rezolvare de probleme. El trebuie învățat că o sarcină complexă necesită atenție, concentrare și efort susținut. Și, foarte important, e recomandat să petreacă mai mult timp afară, în natură și să participe la lecții organizate în aer liber, la excursii tematice sau călătorii.

Iată de ce, peste tot în lume, se vorbește nu de o reformă, ci de o revoluție a învățării, care are la bază ideea că școlile, așa cum arată și cum sunt organizate în prezent, nu mai corespund nevoilor de educație ale generației Z.

Și asta nu e tot, se vorbește deja de generația următoare, numită Alpha, copiii născuți după 2010, despre care se spune că ar fi (țineți-vă bine!!)” Gen Zs on Red Bull”.

(mai multe pe: Meet Generation Z, Tsunami of Learners,  Business Insider, Gen Z&What does it mean in your classroom?) 

Essa Academy - povestea unei școli de succes

foto credits:http://www.essaacademy.org/

Îmi plac poveștile de succes cu școli care în timp scurt se transformă radical, grație unei idei inovatoare de management. Ele ne arată că da, se poate, și că adevărata schimbare începe în sala de clasă.
 
Acum 5 ani, Essa Academy era o școală foarte slabă, situată într-un cartier multietnic din Bolton, Marea Britanie, însă, după ce conducerea a cumpărat o tabletă pentru fiecare elev, a ajuns nu doar să aibă rezultate bune, ci să și consilieze alte școli din lume în domeniul utilizării IT în învățare.

Succesul s-a datorat, cum se întâmplă adesea, unei schimbări culturale, înlăturării distanței dintre elevi și profesori, dintre ”ei” și ”noi”, concept care stă la baza a tot ceea ce înseamnă această școală în prezent: spații deschise, birouri cu pereți transparenți, o cancelarie sub forma unei zone de lucru în care pot intra și elevii, copiii care comunică pe email cu profesorii lor pentru a le cere sfatul, relații bazate pe încredere. Profesorii stau după ore și îi ajută pe elevi, pentru ca misiunea școlii”All will succeed!” să fie cu adevărat pusă în practică și să nu rămână un simplu text din planul de dezvoltare.

Sursa: http://www.telegraph.co.uk/education/secondaryeducation/11309997/This-Bolton-school-was-failing-until-it-gave-each-pupil-an-iPod.html

Flipped classroom, învățare pe dos

Flipped clasroom (un fel de învățare pe dos,  nu am găsit încă un echivalent în limba română)  este un concept  revoluționar,  despre care la noi se știe puțin, iar la alții a început deja să se extindă  rapid (de exemplu, în 2011, în SUA,  liceul Clintondale de lângă Detroit  a devenit prima școală din țară organizată în totalitate pe modelul flipped classroom). 

Pe scurt,  flipped classroom este un mod de învățare de tip blended learning, care constă în următoarele: se înlocuiește metoda clasică de învățare – în care profesorul predă lecția în sala de clasă și le dă elevilor teme pentru acasă, cu un mod de lucru conceput exact invers și bazat pe tehnologie – elevii  vizionează  acasă prezentarea video a conținutului lecției (realizată de profesor), comunică online cu colegi și profesori pentru clarificări, pentru ca a doua zi, la școală, în clasă, la ora de curs, să întrebe, să discute și să lămurească cu profesorul  conceptele prezentate, să aplice ce a învățat în situații noi, de viață reală, să facă de fapt, temele, dar nu singur,  ci în colaborare cu ceilalți. Un astfel de mod de învățare îi oferă profesorului șansa de realiza învățare diferențiată și a de a lucra eficace cu grupuri de elevi cu abilități mixte. 

Cei 4 piloni ai acestui mod de învățare sunt:

1. Un mediu flexibil - spațiul clasei, flexibilitate privind timpul de învățare și evaluarea.
2. O cultură a învățării - profesorul nu e singura sursă de informații, elevii construiesc conținuturi.
3. Conținut cu sens - crat de profesor și elevi.
4. Educator profesionist - care e la dispoziția elevilor și colaborează cu colegii săi.
 
O fi bine sau nu? Cei care practică această metodă au povestit și o vor mai face. Și, la urma urmei, cum am citit undeva ”good teaching comes in many forms, and the flipped-classroom mentality can be one of many solutions for educators.”

foto credits: Washington.com

Sir Ken Robinson despre relația dintre tehnologie și creativitate

Într-un interviu de acum 2 zile, Sir Ken Robinson vorbește despre relația dintre uneltele/instrumentele pe care le folosim și dezvoltarea intelectuală, fizică și spirituală, subliniază impactul extraordinar al tehnologiei asupra educației și încurajează școlile să utilizeze tehnologiile ca instrumente de lucru care facilitează accesul la idei și permit o regândire a modului în care sunt organizate aceste instituții și modul de a învăța.






 “Tools have extended our physical reach, allowing us to do things physically we couldn’t otherwise do, but they’ve also expanded our minds.” 

“The relationship between tools and intellectual, physical and spiritual development is really powerful.”

 “The real virtue is not in the tools we create, it is in how we use the tools to create, how creative we become with the tools.” 

“The challenge with technology is not a technological one, it’s a spiritual one.”

  “If we start to rethink some of the fundamental principles of education, [and] its relationship with technology, there’s a better chance that we will create the world that we and our children will want to live in.”