La o VORBĂ - POVESTE despre educație - școala democratică

(foto din arhiva personală- photo credits: Diana Elena)

Zilele trecute, le spuneam unor profesori cu care m-am întâlnit că, dacă scopul şcolii este să-i pregătim pe tineri nu numai pentru examenele de absolvire, dar şi pentru viaţa în societate, atunci trebuie să acordăm o atenţie deosebită climatului în care ei se dezvoltă şi culturii dintre zidurile şcolii.

Nu ne putem aştepta ca elevii să înveţe lecţia democrației dacă, de exemplu, mediul în care ei petrec cea mai mare parte din anii lor de formare - şcoala este unul despotic. Intr-un asemenea climat, deprinderile necesare funcţionării ca cetăţean într-o democraţie (atât de importante, doar vedeți ce se întâmplă și pe la noi!) nu au nicio şansă să se dezvolte. 

Şcolile se individualizează nu numai prin rezultatele lor academice, dar şi prin aspectele mai putin tangibile, cum ar fi relaţiile dintre profesori şi elevi, regulile de conduită stabilite la nivelul şcolii, măsura în care profesorii colaborează, atitudinea și valorile promovate de director, sprijinul acordat copiilor aflați în situații de risc şi multe altele. S-a constatat că, în conturarea traiectoriei viitoare a copilului, tocmai aceste aspecte, pe care copilul are, de fapt, şi tendinţa să şi le aminteasca cel mai bine (aşa numitul curriculum ascuns al şcolii) au o mare influenţă asupra alegerilor pe care le va face mai târziu în viaţă, asupra valorilor şi credinţelor pe baza cărora va trăi în societate.

Prin urmare, când vorbim de democraţie în şcoli ne referim la consultarea şi includerea membrilor comunității educaționale în procesul de luare a deciziilor și la valorile şi principiile democratice care sunt promovate la nivelul vieţii şcolare.

O școală democratică nu e, dacă management participativ nu e. Iar despre management participativ am scris aici - https://issuu.com/…/docs/cum_sa_democratizati_scoala_-ghid_p)

Vocea elevilor (VII) - ghidul elevilor

Ce-mi place când elevii (prin CNE) își fac propriul ghid și mai e și unul bine gândit și realizat cu creativitate! Nu aș vrea să se piardă în vâltoarea acestor zile, pentru că e chiar foarte util în școli și de citit și de către elevi, și de către profesori, așa că las aici linkul unde îl găsiți: Ghidul Elevului.

Vocea elevilor (VI) - RISEN 2018

Recent, Consiliul Național al Elevilor a dat publicității „Raportul privind implementarea statutului elevilor” în școlile din România în anul școlar trecut. Sunt lucruri pe  care trebuie să le știm și să facem astfel încât să arătăm elevilor noștri că vocea lor este auzită. Așa că, ne convine sau nu, să facem bine și să citim, avem documentul RISEN aici.

Vocea elevilor (V)

Acum 20 de ani, înființam la o școală din provincie primul Consiliu al Elevilor din România, după un model britanic, pe care îl văzusem în acțiune într-o școală din Londra. Azi am privit cu mare încântare cel mai frumos clip de promovare a ideii de participare a elevilor la o astfel de structură care se dorește a fi o voce a copiilor. Realizat de un elev, ele însuși membru al CE. Succes în alegeri, au loc în aceste zile în școli!

https://www.youtube.com/watch?v=EYu3YzuBwJM&feature=share

O altfel de clasă la Spiru

foto credits: pagina de facebook The Change Hub

Au înlocuit băncile cu scaune confortabile și tabla cu un perete zugrăvit cu o vopsea specială pe care se poate scrie. Cinci elevi de la Liceul ”Spiru Haret” din capitală au vrut să schimbe în bine școala în care învață și au reușit, transformând o sală de clasă într-un spațiu de învățare modern și prietenos cu numele de Change Hub.Aici vor avea loc activități de dezvoltare personală și tot felul de traininguri pentru elevi. Succes!(sursa: aici)

Vocea elevilor (IV) - Raport CNE 2017

 Am crezut dintotdeauna că nu putem face educație de calitate fără să auzim și vocea elevilor și să luăm aminte la ce spun și ei. Un raport bun, concis, la obiect, bazat pe o analiză făcută la nivel național de structurile locale ale Consiliului Național al Elevilor ne demonstrează că sunt încă multe de făcut în școli pentru ca elevii să devină și în practică (nu doar pe hârtie, în proiecte instituționale și planuri manageriale!!) parteneri în demersul educațional care îi vizează direct și să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește modul în care se desfășoară procesul de învățare în fiecare școală.

Din analiza realizată de elevi reies următoarele:
- 28 % dintre elevi nu se simt în siguranță în școli;
-  doar 59, 8% dintre elevi sunt consultați în legătură cu oferta de curriculum la decizia școlii;
- 47 % dintre elevi au fost discriminați cel puțin o dată în școlile în care învață;
- rata elevilor care au beneficiat de evaluare subiectivă este de 63%;
- prea puțini elevi beneficiază de consiliere psihopedagogică;
- 15 % dintre elevi au fost sancționați pentru postările din online;
- 73 % dintre elevi au fost informați la început de an școlar în legătură cu planificarea materiei;
- rezultatele evaluărilor nu sunt transmise în termen de 15 zile (aproape 70% dintre elevii chestionați au constatat acest lucru);
- în multe cazuri, feedbackul dat de elevi nu este luat în considerare de profesori;
- absența în catalog continuă să fie folosită ca mijloc de constrângere (29 %);
-  40% dintre elevi nu beneficiază de reducere la transportul local ;
- doar 26 % dintre elevi au fost informați în legătură cu hotărârile CA;
- un procent mic de elevi (36%) consideră că și-au exprimat părerea în legătură cu problemele care îi afectează în mod direct în cadrul consiliilor școlare ale elevilor.

Raportul poate fi citit aici

Vorba de educație - nu e luna de pe cer

foto din arhiva personală - la un liceu din Ploiești

Pe la firul ierbii, prin liceele cu care am lucrat în această săptămână, la oraș sau la sat, în centru sau la periferie, copiii știu foarte clar ce așteptări au de la școala în care învață – să fie curată și primitoare, cu profesori în care să aibă încredere, cu ore „mai puțin monotone și în care să nu se plictisească” (am citat!), cu mai multe (și mai atractive!) activități extrașcolare și cercuri de teatru, muzică și dans, cu terenuri și săli în care să facă sport în condiții bune, cu laboratoare în care să nu intre doar ca să scrie în caiete, ci să facă experimente „pe bune”, cu computere mai multe și mai noi, la care să aibă acces și după cursuri, cu ore de practică în care să învețe cu adevărat meserie.
Nu ar fi chiar luna de pe cer .

Vorba de educație - ce mai spun adolescenții

Mi-a plăcut și nu mă miră că 76% dintre adolescenții chestionați de UNICEF România (împreună cu Consiliul Național al Elevilor, ce frumos!) consideră ca prioritate accesul la o educație incluzivă de calitate. M-am întânit zilele trecute cu elevi de liceu în cadrul unui exercițiu de planificare strategică participativă și cam asta spuneau și ei că își doresc - o relație mai bună și mai deschisă cu profesorii, bazată pe respect, fără favoritisme și fără jigniri; ore mai atractive și metode de predare mai moderne și mai interactive, în care să fie valorizați toți copiii, în care să se lucreze diferențiat, în funcție de nevoi specifice și particularități de învățare și dezvoltare. Adică o școală mai deschisă și mai prietenoasă (rezultatele sondajului aici).  

Vorba de educație - vocea elevilor către candidați

Dintotdeauna am crezut că e bine să luăm aminte la ce spun și elevii noștri. Arc peste timp - am înființat, acum mulți ani, primul Consiliu al elevilor într-o școală din România și îmi place ce aud azi. Vocea elevilor, tot mai puternică. Semn bun.Semnați.

”Consiliul Național al Elevilor solicită candidaților la alegerile locale să considere educația o prioritate. Reprezentanții elevilor au lansat o scrisoare deschisă către candidații la alegerile locale pentru funcția de primar și consilier local prin care le solicită să își asume faptul că în situația în care vor fi aleși în funcție vor considera educația o prioritate și își vor da tot concursul pentru îndeplinirea obiectivelor solicitate în scrisoare, invitând candidații să semneze și să anunțe public asumarea obiectivelor din scrisoarea de angajament „Educația, responsabilitate și pentru comunitate”. 

Hai să dăm culoare școlilor!

Poate mai bine decât o puteam face noi, i-am lăsat pe copii să povestească un pic despre proiect. Pentru că, vorba Mariei Montessori, ”one test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.”

Hai să dăm culoare școlilor!Împreună! O campanie de crowdfunding la care se poate participa aici.

Consiliul Elevilor = vocea elevilor (III)

Dintotdeauna, am crezut că nu putem face educație de calitate fără să auzim și să luăm aminte la ce spun și elevii noștri. Acum 17 ani înființam într-o școală din provincie primul Consiliu al elevilor din România, după un model britanic, pe care îl văzusem în acțiune în câteva școli din Anglia vizitate în cadrul unui proiect.Ulterior, această inițiativă a fost preluată de mai multe școli și apoi întrodusă în tot sistemul de învățământ, ca obligativitate stipulată în regulamentul de funcționare și organizare al școlilor. Am sprijinit și formarea unei structuri reprezentative la nivel național, Consiliul Național al Elevilor (CNE), care a avut ca primă președintă aleasă în mod democratic  o fostă elevă de-a mea. 

Mi-a fost drag, prin urmare, să urmăresc de-a lungul anilor, chiar și după ce nu am mai lucrat în învățământ, ce s-a mai întâmplat cu această structură, menită să exprime vocea elevilor, să facă cunoscute aspectele care le plac și cele care nu le plac în școli, propunerile și luările lor de poziții legate de modul în care are loc învățarea. Și am văzut cum au trecut prin bune și rele, cum la un moment dat încetaseră să mai aibă reacții și, ocupați cu proiecte și tot felul de concursuri și activități extrașcolare, uitaseră să mai fie o voce și să aibă un cuvânt clar și răspicat de spus despre ce se întâmplă în școli. Am și scris despre acest lucru și pe acest blog, două articole  în care mi-am permis să le spun cum cred eu că trebuie să fie și ce ar trebui să facă reprezentanții elevilor, iar în  titlu a fost de fiecare dată semnul întrebării - ”Consiliul Elevilor = vocea elevilor ?”.

Azi sunt mulțumită că scriu un articol cu un titlu în care semnul întrebării a dispărut. De vreo câteva luni bune, CNE e foarte activ, intervine când e cazul, își apără colegii, are luări de poziții curajoase, se orientează bine când creează parteneriate, vorbește tot mai mult de reprezentativitate, e prezent în mass media, ia atitudine, vine cu propuneri și soluții, și-a reobținut dreptul de vot în consiliile de administrație, are o viziune asupra sistemului de învățământ și și-o exprimă, organizează și participă la dezbateri și conferințe serioase, e, în sfârșit, vocea elevilor.

Ce mai zic elevii

foto credits: Asociatia Komunitas, la ARCUB, Hanul Gabroveni

Mi-a dat iar de gândit, ”food for thought”, cum zic englezii, despre ce ar mai trebui să facem prin școli și de ce au nevoie copiii: când, acum câteva zile,  le-am dat diplomele de participare la atelierele de educație urbană organizate de Asociația Komunitas și studioBASAR și i-am întrebat pe copii ce le-a plăcut cel mai mult în proiect, aproape toți, cei din gimnaziu, dar și cei de liceu, au răspuns că ”s-au cunoscut mai bine și au învățat cum să lucreze ca o echipă”. 

(# de ce metode de educație nonformală in scoli si licee& de ce proiecte ONG în școli)

foto credits Asociatia Komunitas, la ARCUB, Hanul Gabroveni

Foto credits Asociatia Komunitas, la ARCUB, Hanul Gabroveni

 

Educație urbană, implicarea elevilor

Reforma la firul ierbii, acțiuni mici care contează, educatie urbană & educație pentru participare, marca Asociația Komunitas și StudioBasar, la Școala 31 din București. Mai întâi o serie de ateliere de planificare, în timpul cărora elevii, lucrând în grupuri, au cartografiat curtea școlii, stabilind locurile care le plac si cele care nu le plac, posibile spații pentru intervenție, au discutat și au votat diverse idei de îmbunătățire a curții școlii. Ulterior, ideile votate și proiectate alături de îndrumătorii atelierelor au fost realizate efectiv.

Lecții de la Solomon Marcus (11) - despre vocea adolescenților

Despre acești adolescenți care strigă, dar pe care nu-i aude nimeni:

”De cele mai multe ori, parintii, profesorii, oamenii politici, factorii de putere si de decizie, sindicatele, gazetarii nu au manifestat disponibiltatea si capacitatea de a acorda atentie noilor generatii, de a asculta punctul lor de vedere, de a face publica vocea lor. Tot mai multi adolescenti inteligenti si sensibili traiesc aceasta frustrare  si isi striga in surdina nevoia lor de a se pregati pentru viata in deplina cunostinta de cauza.  Suntem in stare sa invatam sa-i intelegem, sa-i cunoastem? Ei nu pot fi tratati la gramada, ei sunt personalitati, au nevoie si au dreptul de a beneficia de o atentie personalizata. Regretabil, nu e inca timp de asa ceva in scoala romaneasca.  Ei sunt puternic marcati de globalizare, de internet, de telefon mobil, de jocuri  la calculator. Sa facem un efort de a intra in universul lor, care nu mai poate fi cel in care parintii si bunicii lor se aflau la varsta lor. Fara acest exercitiu, nu vom intelege care sunt problemele profunde ale educatiei, impasul dramatic in care aceasta se afla.”

”Avem atat de multe de invatat de la acesti copii a caror voce nu o aude nimeni. Sa fim deci purtatorii lor de cuvant.”

Articolul complet:aici 

Vocea elevilor - ”urăsc școala, dar iubesc educația”

Urăsc școala, dar iubesc educația, spune tânărul din filmuleț.Și ne spune și de ce. Și sunt sigură că  ceea ce spune e în mintea și gândul multor liceeni de peste tot în lume.

”Educația înseamnă să inspiri mintea, nu doar să torni cunoștințe în capul cuiva.”
O mie de motive să facem ceva pentru a schimba modul în care sunt organizate și în care funcționează școlile.

Vocea elevilor (IV) - autoevaluare

Scara lui Fletcher (adaptată după cea a participării creată de Hart) poate fi  un bun instrument de autoevaluare pentru Consiliile elevilor din școli și CNE. Ca să știm pe ce treaptă ne aflăm, se analizează activitățile și se măsoară.

Dacă sunteți pe una dintre primele 4 trepte, e clar că nu e nicio voce, căci atunci sunteți fie manipulați, fie sunteți o structură de decor, fie existați doar pentru a se da impresia că tinerii sunt implicați. Nici dacă sunteți informați în legătură cu ce se întâmplă în organizație nu înseamnă că aveți o voce.

Succes!

(despre Consiliul elevilor  și aici:http://ancatirca.blogspot.ro/search/label/vocea%20elevilor)

Vocea elevilor (III)

Chiar, unde e? Sau, mai bine zis, mai e sau s-a pierdut prin tot felul de concursuri, cursuri si proiecțele?

(vezi și Consiliul elevilor= vocea elevilor?(II))

Când elevii își fac școala care le place (Schimbarea de paradigmă și reinventarea școlii)

O idee de proiect despre care mărturisesc că nu aș fi crezut că poate fi pusă în practică – într -un liceu de stat, un grup de elevi au posibilitatea să învețe singuri, fără profesori (self-directed learning), să aleagă conținuturile, să își planifice timpul și activitățile de învățare. Creatorul  lui ”The Independent Project”, Sam Levin,  a proiectat pur și simplu un tip de școală așa cum i-ar fi plăcut lui să aibă, în care elevii sunt pe deplin implicați și motivați. Se studiază curriculumul nucleu, dar într-un mod absolut inovator – grupul alege o temă/ o întrebare provocatoare în fiecare săptămână, elevii studiază și investighează pentru a găsi răspunsul la respectiva întrebare și prezintă rezultatele cercetării în fața colegilor.

Privită cu suspiciune la început, ideea a primit în final sprijinul  unui număr de profesori ai școlii, care zilnic se întâlnesc cu elevii pentru sfaturi și feedback.

De remarcat deschiderea comunității educaționale a liceului Monument Mountain Regional High School din Great Barrington, Mass. pentru idei noi, experiment, diversitate de opinii, nevoi exprimate - aspecte care ar trebui să caracterizeze orice demers educațional.

Este acesta încă un exemplu de cât este de important pentru profesori și directori, și nu numai, să asculte vocea elevilor și, chiar dacă o experiență ca cea prezentată mai sus este în acest moment greu de preluat la noi, am putea cel puțin ca, din când în când, să ne întâlnim cu elevii noștri și să îi întrebăm cu real interes și nu doar de fațadă și pentru a mima democrația, ce nu merge în școala românească, în general, și în școlile lor, în particular.

Consiliul Elevilor = vocea elevilor? (II)

În curând, la începutul lunii viitoare, vor avea loc alegeri pentru Consiliul Național al Elevilor (CNE) și, pentru că am înființat acest organism în România în 1998 (vezi și http://ancatirca.blogspot.ro/2013/10/vocea-elevilor.html), pentru că l-am făcut cunoscut și altor școli  prin miile de profesori și inspectori din toată țara și reprezentanți ai ministerului care au vizitat Școala 4 din Pucioasa în perioada 1999-2004 și pentru că am recomandat MECTS să recunoască  consiliul ca structură în cadrul sistemului de învățământ, mi-aș dori ca aceste alegeri să fie prilej de discuție serioasă și obiectivă privind modul în care acest organism își îndeplinește rolul pentru care l-am înființat – să fie o voce reală a elevilor, să le reprezinte doleanțele, interesele și dreptul la o educație de calitate.

Am citit ce scrie pe portalul Wedu al CNE, platformele candidaților, interviurile cu reprezentanți CJE/ CRE, comentariile de pe grupul CNE, cele de pe blogurile unor seniori  etc. și am văzut că sunt destule activități, inițiative și opinii lăudabile (mi-a plăcut, de ex.,  cum gândesc Mario Borza,  Ancuța Iulia Pârvu sau Filip Tisu).  Sunt însă și comentarii, luări de poziții și activități ce scot la iveală anumite aspecte care ar trebui  îmbunătățite și pe care și eu le-am observat. De aceea, doresc să fac următoarele observații, care sper să le fie de folos în primul rând tinerilor ce se vor întâlni în curând într-o adunare generală, dar și tuturor celor care cred în importanța, în sistemul de învățământ, a unor CȘE puternice și a unui CNE puternic  :

1. Este foarte important ca la orice nivel – CȘE, CJE, CRE, CNE, alegerile reprezentanților să fie bine organizate, corecte și neinfluențate de adulți, astfel încât o poziție de reprezentant să fie ocupată de un elev care:

• înțelege că este doar un REPREZENTANT al celor care l-au ales și rolul său este de a face cunoscute problemele, doleanțele și propunerile celor care îi reprezintă
• nu trebuie să vorbească  în nume propriu, ci să exprime părerile celor pe care îi reprezintă, în acest fel fiind înțeleasă sintagma vocea elevilor
• nu acționează în nume propriu, ci având MANDATUL celor pe care îi reprezintă
• nu ia decizii de unul singur, ci în urma CONSULTĂRII cu cei pe care îi reprezintă ( de ex. - știu elevii din România și sunt ei de acord cu faptul că la OBESSU s-a semnat un document prin care se spune NU testelor PISA?)
•  asigură buna funcționare a circuitului informațional de la cei pe care îi reprezintă către CE și de la CE la cei reprezentați
•  nu exploatează  poziția sa în CE pentru a-și crea propriul parcurs de dezvoltare în carieră și a-și îmbogăți CV-ul

2. Un consiliu al elevilor, la orice nivel,TREBUIE:

• să aibă ca activitate PRINCIPALĂ  discutarea  problemelor transmise de către elevi/ cei pe care îi reprezintă, luarea deciziilor/ hotărârilor referitoare la respectivele probleme și transmiterea acestor decizii/ hotărâri înapoi către elevi/ cei pe care îi reprezintă
•  să se implice în derularea de programe, proiecte, ateliere, cursuri de formare etc. doar ca o activitate CONEXĂ,  în măsura în care există disponibilitate de timp (având în vedere faptul că activitatea principală menționată mai sus, dacă este bine făcută, consumă destul de mult timp), dacă acestea au un caracter inovator, nu sunt festiviste, sunt  necesare și de impact
•  să conștientizeze riscul ca reprezentanții consiliilor să se focalizeze prea mult pe derularea de  programe și proiecte, în defavoarea întăririi proceselor democratice și  a unor mecanisme de COMUNICARE  și ACCOUNTABILITY între reprezentanți  și cei pe care îi reprezintă
• să fie un organism INDEPENDENT, neinfluențat de conducerile de școli, MECTS, partide politice, interese diverse etc.

3. Un consiliu al elevilor, la orice nivel, NU TREBUIE:

• să fie un organism prin care să se mimeze doar participarea elevilor la luarea deciziilor care îi privesc și care să nu își îndeplinească rolul principal de voce a elevilor
• să fie considerat o școală de lideri în sine, o oportunitate de dezvoltare personală,  o rampă de lansare pentru reprezentanți ( indirect, tinerii care activează in aceste structuri se dezvoltă în acest sens, dar nu trebuie să pornească la drum cu acest scop în minte)
• să fie doar o anexă a profesorilor/ instituțiilor, prin care să se demonstreze, de fațadă,  democrația în sistem
• să aibă o structură complicată, cu multe departamente și funcții, membri etc. deoarece nici nu e nevoie, dacă focalizarea e pe reprezentare și nu pe programe și proiecte.

4.O INTALNIRE a consiliului, la orice nivel, ar trebui să se deruleze după următorul format:

• secretarul face lista de probleme care vin de la cei reprezentați și pe baza acestora și împreună cu președintele, elaborează agenda întâlnirii
• agenda este trimisă participanților la întâlnire
• are loc întâlnirea și se iau hotărâri/ decizii referitoare la problemele din agendă
• se scrie o minută a întâlnirii pe care secretarul o transmite participanților și o face publică
• reprezentanții in consiliu se întâlnesc cu cei pe care îi reprezintă și le raportează ce s-a discutat și ce s-a hotărât la ședința consiliului
• se face public conținutul ședinței

Sper ca întâlnirea CNE din 4-7 februarie să fie una fructuoasă și ca titlul următorului articol pe această temă să fie același, mai puțin semnul  de întrebare. Succes!