Vorba de educație - cu leadership și Pasi

Cartea renumitul expert în educație, Pasi Salhberg, pe care o prezentam pe blog exact pe vremea asta acum 2 ani, a fost recent tradusă și în limba română la Editura Trei. Este scrisă pentru liderii de la nivel local, din școli și din clase și conține o gamă largă de idei practice și sugestii de politici educaționale și școlare.
Cele 4 idei importante pe care cartea le promovează sunt următoarele:
1. Pauzele regulate și exercitiile fizice sunt cruciale pentru învățare.
2. Datele mici (small data) pot fi adesea mult mai eficace decât datele mari (big data) pentru a face schimbări importante.
3. Creșterea echității este o componentă esențială în procesul de îmbunătățire a calității educației.
4. Aderarea la miturile despre educația din Finlanda te poate distrage de la calea pe care ar trebui să mergi pentru a-ți reforma școala.

Ca la Santana, let the children play

Inspirat sau nu de versurile faimosului cântec al lui Carlos Santana (Let the children have their way,
Let the children play), titlul ultimei cărți a lui Pasi Sahlberg (una dintre vocile din educație pe care le ascult mereu și cu plăcere), e o pledoarie și un îndemn de a crea în școli și acasă mai multe momente de joacă fizică și intelectuală, în contrapondere la presiunea pusă de testele standardizate și la lipsa acută de mișcare.

În plus, ca urmare a unei documentări foarte serioase, pe care autorii au făcut-o atât prin analiza de studii, politici și rapoarte, cât și prin deplasări la fața locului și interviuri cu diverse persoane, găsim în carte și o colecție de exemple de bune practici din diferite colțuri ale lumii, din China și SUA, până în Scoția și Finlanda.

Pentru că, așa cum spun marile organizații mondiale care se ocupă de sănătate și educație, joaca și activitatea fizică sunt elementele de bază care formează la copii abilitățile de care au nevoie pentru a fi adulți de succes: creativitate și inovație, empatie, concentrare, răbdare, lucrul în echipă etc.

Pentru că, așa cum spune autorul, „play is how children explore, discover, fail, succeed, socialize, and flourish. It is a fundamental element of the human condition.”

Cartea a apărut la vânzare în această lună și sper ca Editura Trei să vadă acest post și să o traducă cât de curând.

si o poezie legată de temă, culeasă de pe twitter

Vorba de educație - o (super) carte pentru părinți

Photo credits: Editura Publica

E și la Gaudeamus, o carte pe care am anunțat-o pe blog încă din primăvară, chiar în ziua în care a fost publicată în engleză. E cu sfaturi pentru părinți despre cum pot să își sprijine copilul de la grădiniță până în clasa a XII-a și cum pot ei să își dea seama dacă școala unde acesta învață i se potrivește sau nu și, mai ales, ce pot face pentru a primi de la școală educația de care copilul are cu adevărat nevoie. Dacă ești părinte al unor copii de vârstă școlară, această carte îți este adresată.

Vorba de educație - cartea anului

 Cred că e cartea anului pentru domeniul educației, de la un specialist de marcă, Andreas Schleicher, „tătucul” PISA, și cu de toate în cuprins: mituri spulberate ( de genul „copiii din medii defavorizate au întotdeauna rezultate școlare slabe”, „elevi mai puțini în clasă înseamnă rezultate mai bune”), echitate în educație, ce înseamnă un sistem de educație performant și cum să ajungi acolo. Și are o dedicație care îmi merge la suflet: „profesorilor din această lume care și-au dedicat viața -adesea în condiții grele și fără a primi recunoașterea pe care ar fi meritat-o - pentru a sprijini generațiile viitoare să-și îndeplinească visurile și să-și facă un viitor.”În plus, ne e oferită gratis, o putem citi aici: World Class.

Vorba de educație - o carte pentru părinți de la Ken

O nouă carte a lui Sir Ken Robinson poate fi comandată pe Amazon chiar de azi (aici). E despre cum pot părinții să își sprijine copilul pe perioada școlarității și cum pot ei să își dea seama dacă școala unde acesta învață i se potrivește sau nu și, mai ales, ce pot face pentru a primi de la școală educația de care copilul are cu adevărat nevoie.

De ce „Un oraș mic cu povești mari”?

foto credits - pagina de facebook a cărții

Am citit cele 11 povestioare scrise de Iulia Tâlvan (și am scris și o scurtă recomandare care se găsește la finalul cărții) nu doar cu  încântarea și plăcerea fostei profesoare  și directoare de școală care descoperă  meșteșugul scrisului la o fostă elevă, ci și cu mulțumirea  că, iată, „tinerii din ziua de azi” știu să se aplece cu sensibilitate și atenție și către copii și lumea lor greu de cuprins în tipare.

„Orașul mic cu povești mari” poate sta pe noptieră, în teancul  de cărți din care părinții le citesc copiilor lor, dacă vor dori „să îi culce în pace, să doarmă şi să se trezească fără frici”, cum spune autoarea. E o carte care se va citi cu drag și plăcere, pentru că poveștile sunt cu suflet și mesaje calde și pozitive,  într-o lume care e tot mai violentă  și mai rea pe zi ce trece.

„Orașul mic cu povești mari” poate fi o carte pe care copiii mai mărișori, din clasele primare, să o citească singuri, în vacanță, în weekend, în parc sau acasă, între două jocuri pe computer. Vor găsi în paginile ei întâmplări  simpatice despre școală, bunici, biciclete, doamna de la salonul de coafură, cerșetorul din colțul străzii, câinii nimănui, albine sau pădurea de la marginea orașului.

foto credits - pagina de facebook a cărții

„Orașul mic cu povești mari” poate fi folosit de învățătoare, învățători  sau alți inimoși care lucrează cu copiii ca punct de plecare pentru o varietate de activități care să le dezvolte micuților gândirea critică, inteligența emoțională, abilitățile de comunicare și argumentare, empatia, caracterul, creativitatea, imaginația și chiar spiritul civic. Datorită modului în care sunt structurate textele, prin tematicile abordate, prin registrul stilistic ales și limbajul utilizat, fiecare dintre poveștile cărții poate stârni interesul copiilor de a participa și de a se implica  activ în ateliere  de lectură, desen,  pictură, modelaj, storytelling, învățare bazată pe proiect sau filosofie pentru copii, răspunzând, astfel, minunatului îndemn al autoarei, pe care îl regăsim în prefața cărții, frumos intitulate „E vremea copiilor – scrisoare pentru cei mari”:

„Să le dăm mai multe şi mai mult! Să le punem în mână baloane cu vise şi speranțe şi să le dăm împreună drumul spre mult prea înaltul şi bunul cer. Să stăm cu ei, doar să stăm şi să uităm de noi, să îi lăsăm să îşi deschidă ferestruicile din piept, să tragem de picioare împreună monştrii răi de sub pat, să terminăm proiectele abandonate în pod, să punem un petic la mingea spartă şi la inima frântă de copil lăsat singur la joacă ”.

Lectii finlandeze (6)

După succesul avut cu Finish Lessons, renumitul expert în educație, Pasi Salhberg, ne oferă o a doua carte, apărută recent la editura Corwin . Așa cum menționează autorul, `FinnisED Leadership - Four Big, Inexpensive Ideas To Transform Education` este scrisă pentru liderii de la nivel local, din școli și din clase și conține o gamă largă de idei practice și sugestii de politici educaționale.

Cele 4 idei importante pe care cartea le promovează sunt următoarele:
1. Pauzele regulate și exercitiile fizice sunt cruciale pentru învățare.
2. Datele mici (small data) pot fi adesea mult mai eficace decât datele mari (big data) pentru a face schimbări importante.
3. Creșterea echității este o componentă esențială în procesul de îmbunătățire a calității educației.
4. Aderarea la miturile despre educația din Finlanda te poate distrage de la calea pe care ar trebui să mergi pentru a-ți reforma școala.

Vorba de educație - „Teach Like Finland”

photo credits - taughtbyfinland.com

A apărut azi. Experiența unui profesor american care predă într-o școală din Finlanda și 33 de activități de pus în practică pentru a face din învățare o bucurie - pentru că așa scrie în curriculumul lor, că un principiu de bază în educație este „the joy of learning.”De exemplu, „choice time”, care înseamnă 10 minute  de deconectare și relaxare, în care fiecare copil alege ce să facă, ori  să joace vreun joc, ori să citească vreo carte.

Revoluția în educație

O carte care ne reamintește că ceva nu e în regulă cu modul în care ne educăm copiii în școli. Îi învățăm ce să gândească și nu cum să gândească și le sufocăm creativitatea, în loc să le-o dezvoltăm. Stanton propune și o soluție numită Modelul celor 6 dimensiuni:
1. Autocunoaștere (de exemplu, prin tehnici de meditație/ mindfulness, artă, sport, joacă, tehnologii etc.).
2. Investigație (de exemplu, prin predarea filosofiei, realizarea de experimente științifice, printr-un alt mod de a învăța istorie etc.).
3. Sustenabilitate (de exemplu, prin activități în natură, abordarea unor teme legate de sănătate și starea de bine, energie regenerabilă, abilități de viață etc.).
4. Inovare (gândire critică, colaborare).
5. Comunicare (limbi străine, alfabetizare media, învățare socio-emoțională etc.).
6. Empatie ( filosofie planetară, apartenența la o comunitate, generozitate etc.).

(http://www.sixdimensionmodel.org/)

Artă participativă în școli

 A fost lansată săptămâna trecută și, curând, va fi disponibilă și online. Lecțiile unui proiect de succes sau despre cum schimbăm spațiul școlii și cum îl facem mai colorat și mai prietenos, implicându-i pe copii în programe de artă participativă.

Profesorul ”în plinătatea minții”

foto credits: pag.FB a lui Pasi Salhberg

Poate s-o găsi vreo editură  s-o traducă, pentru că tare ne-ar prinde bine și nouă și ar putea fi  o temă cu adevărat utilă pentru cursurile de formare a mult prea stresaților noștri profesori. ”The Mindful Teacher”, publicată în 2009 ( cu a doua ediție sub tipar în acest moment – anunț făcut azi de Pasi Salhberg pe pagina sa de facebook) e despre reacția profesorilor în fața reformelor. Despre ce poate să facă un profesor care e bombardat de schimbări de sistem  de sus în jos, despre care nu știe mare lucru, pentru că nu a fost consultat și despre care crede că nu îi ajută pe elevii lui. ”Mindful Teacher”  îi invață pe profi cum să includă reforma în practica de la clasă, cum sa fie deschiși la idei noi, la alte perspective și cum să dialogheze și să caute răspunsuri  împreună cu colegii lor.

Intr-o lume în care suntem mereu ocupați, în care ne plângem că nu avem timp și trecem în goană pe lângă oameni și lucruri, a trăi ”mindfulness” înseamnă să mai încetinim ritmul pentru a ne uita mai atent și fără prejudecăți la ceea ce se întâmplă în tine și în jurul tău. Înseamnă să conștientizăm pe deplin momentul  și starea noastră din prezent, să dăm atenție la ceea ce gândim și simțim acum și aici. Un fel de a vedea ceea ce privești, a savura ceea ce înghiți, a simți ceea ce gândești.

”Mindfulness is a particular way of paying attention to ourselves, others and the world around us. It is often said that mindfulness is a shift from a doing mode to a being mode.” (Sr. Stanislaus Kennedy)

Să ne luăm conversația înapoi

După 5 ani de cercetare în școli și în diverse locuințe și locuri de muncă, Sherry Turkle, specialistă în cultură digitală, ne demonstrează, în această carte cu titlu frumos apărută la începutul lui octombrie, ceea ce am început și noi să simțim pe propria piele - că suntem ”reduși la tăcere” de tehnologii, că ne îndreptăm tot mai mult și mai periculos de conversația reală și de relaționarea adevărată cu cei din jur și că lucrurile stau cam așa:

”The dinner table falls silent as children compete with phones for their parents’ attention. Friends learn strategies to keep conversations going when only a few people are looking up from their phones. At work, we retreat to our screens although it is conversation at the water cooler that increases not only productivity but commitment to work. Online, we only want to share opinions that our followers will agree with – a politics that shies away from the real conflicts and solutions of the public square.”

Dar mai zice și că avem tot ce ne trebuie pentru a ne lua conversația înapoi și a (re)începe să vorbim  de la om la om - ne avem unul pe celălalt.

Un îndemn pentru copii de la Prințul Charles

”Alteţa Sa Regală Prinţul Charles de Wales le transmite copiilor, în aceste pagini superb ilustrate, un mesaj esenţial — putem pune capăt distrugerii mediului înconjurător dacă găsim o cale de a trăi din nou în armonie cu Natura. În urma preocupării de o viață, Prințul Charles a ajuns la o concluzie simplă: schimbarea poate surveni numai dacă integrăm firesc soluțiile oferite de mediul înconjurător în viața de zi cu zi; nu putem trăi frumos dacă nu ţinem seama de planeta care ne găzduieşte. Îndemnul Alteței Sale către oamenii din întreaga lume şi de toate vârstele este să încerce să găsească un echilibru cu Natura, astfel încât să putem rezolva cea mai gravă criză din istoria modern a omenirii şi să salvăm Planeta.”(prezentare de pe site-ul LibHumanitas).