Paște cu lumină!

 

Sunt vremuri grele pentru educație și nu înțelegem un lucru - sistemul crește ca o grădină, nu peste noapte, ci în timp și cu designul făcut înainte, pentru a ști ce plante să aduci. Dacă te pricepi și o faci cu drag, va fi un mediu în care există înflorire și creștere și succes.

În grădina mea, știu numele fiecărei flori care se deschide, observ cât cresc bujorii în fiecare zi și cum se umplu ramurile de verde, urmăresc înflorirea lalelelor și cum se răsfiră lumina dimineața, sunt fascinată de cum înclină vântul narcisele și abia aștept să aud păsările care ne (în) cântă diminețile. În educație e la fel, să vezi, să observi, să cunoști, să urmărești, să simți, să îți pese, să schimbi din când în când, să te bucuri.

E un Paște cu lalele în acest an și vă arăt niște fotografii pe care le-am făcut pentru voi în grădina mea chiar în această dimineață, după ploaie, fix la mijloc de aprilie și de primăvară. Paște cu lumină tuturor, gând bun!

 

 

10 pentru România

 

 Azi, OECD a publicat raportul „Educația în Europa de Est și Asia Centrală”. Rezultatele acestui raport provin din sondajul din 2018 al Programului OECD pentru evaluarea internațională a studenților (PISA) și sunt reprezentative pentru elevii de 15 ani din clasa a 7-a și peste. Iată cum stă România și care sunt cele 10 situații de fapt legate de starea educației:

1. România are rezultate mai slabe decât majoritatea celorlalte țări EECA în materie de lectură/ citit, matematică și știință. Mai mult, România se află în urma majorității țărilor OECD.

2. Rezultatele educației sunt mai inechitabile în România decât la nivel internațional.

3. Un factor important pentru rezultatele elevilor este locul în care aceștia frecventează școala. Elevii din mediul urban din România au performanțe mai bune decât cei din mediul rural, la rate mai mari decât cele ale elevilor similari din țările OCDE.

4. Cheltuielile educaționale din România sunt scăzute în raport cu punctele de referință regionale și internaționale.

5. Resursele educaționale din România sunt mai inechitabile decât punctele de referință internaționale.

6. Elevii din România petrec mai puțin timp în clasă.

7. Elevii din România sunt mai predispuși să absenteze de la școală decât studenții la nivel internațional.

8. Practicile de predare din România diferă de reperele internaționale. Comparativ cu media din țările OECD:

• profesorii din România folosesc mai multe metode centrate pe profesori (de exemplu, prelegerea);

• se oferă mai puțin feedback și se utilizează metode mai puțin adaptate pentru satisfacerea nevoilor individuale ale elevilor.

9. Practicile utilizate în mod obișnuit de profesorii din România sunt asociate cu scoruri mai mici la citire.

10. Mai puțini profesori din România participă la activități de dezvoltare profesională în comparație cu reperele internaționale.

 Cred că de aici ar trebui să plece orice „Românie educată”, viziune, strategie sau măsuri concrete legate de educație. Restul sunt doar vorbe. 

(raportul poate fi citit AICI)