Manuale Corint

Ca ambasador Corint ce mă aflu, vă anunț că:

𝐋𝐮𝐧𝐢, 𝟒 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 - 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟎.𝟎𝟎, este ultima zi în care mai puteți alege 𝐧𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐚 𝐕-𝐚 𝐚𝐥𝐞 𝐄𝐃𝐈𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈 𝐂𝐎𝐑𝐈𝐍𝐓, câștigătoare în urma licitației organizate de Ministerul Educației!

Cadrele didactice care 𝐚𝐥𝐞𝐠 𝐦𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭 pot contacta editura la scoli@edituracorint.ro, 0758.053.424 / 0786.883.334 / 0758.225.440 / 0744.478.033, pentru a intra in posesia 𝐯𝐨𝐮𝐜𝐡𝐞𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐂𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭.

Cele 𝟏𝟐 𝐌𝐀𝐍𝐔𝐀𝐋𝐄 𝐂ÂȘ𝐓𝐈𝐆Ă𝐓𝐎𝐀𝐑𝐄 pot fi consultate aici (𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝘁 𝗣𝗗𝗙, 𝗺𝗮𝗻𝘂𝗮𝗹 𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹, 𝗽𝗹𝗮𝗻𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲, 𝗶𝗻𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮ț𝗶𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶, 𝟱 𝗠𝗢𝗧𝗜𝗩𝗘 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀ă 𝗮𝗹𝗲𝗴𝗲ț𝗶 𝗺𝗮𝗻𝘂𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘃ă 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝗲𝗮𝘇ă): https://www.edituracorint.ro/manuale-castigatoare-2022.html.

NU UITAȚI CĂ E DREPTUL DVS. SĂ ALEGEȚI MANUALELE CARE VI SE POTRIVESC!

𝐎𝐏𝐓𝐀Ț𝐈 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐂𝐎𝐍𝐓𝐈𝐍𝐔𝐈𝐓𝐀𝐓𝐄!

AUTORII CORINT AU REALIZAT MANUALE DIN CARE AU ÎNVĂȚAT ȘI ÎNVAȚĂ MULTE GENERAȚII DE COPII

Vorba de educație - NU

sursa foto - pagina FB a dlui Florin Palade

Aceste fișe de-a dreptul îngrozitoare sunt parte a unui concurs organizat de o editură de care nu a auzit nimeni, dar care a încheiat parteneriate cu multe școli din țară. E bine de știut că NU obligă nimeni școlile să participe la astfel de concursuri, iar învățătoarele ar trebui să fie mai atente la calitatea materialelor care ajung la copii, la ce tipuri de activități îi înscriu pe copiii cu care lucrează, ce auxiliare recomandă părinților (bine ar fi cât mai puține sau chiar deloc, sunt și alte forme de a învăța, mai relaxante și mai creative, în afară celor prin care copiii completează o groază de fișe și exerciții din caietele auxiliare).

Prin ”Țara Manualelor” nu e de bine

Știam că așa este, era clar pentru oricine a deschis în ultimii (zeci de) ani un manual ”nou”, ”alternativ” de clasele primare, și nu numai. Sunt pline de imagini și texte încremenite în șabloane de gândire (ce răzbat chiar și din cele câteva tentative ce se doresc a fi  mai moderne) care au foarte puțin în comun cu realitatea în care trăiesc copiii de azi.

Când suntem puși însă în fața rezultatelor unei cercetări serioase, ne oprim, analizăm și facem ceva, pentru că mai departe nu putem să mergem tot așa. E prea de tot, iar copiii noștri nu merită asta. Punct și de la capăt.

În călătoria lor prin ceea ce numesc ”Țara Manualelor” pentru clasele primare, o echipă de  cercetătoare și cercetători de la Departamentul de Sociologie și Masterul de Cercetare Avansată (Master of Sociological Research) din Universitatea din București a găsit, din păcate, următoarele:

”Manualele sunt anacronice. Lumea manualelor școlare de ciclu primar este, la nivel de imagini și conținut, o lume a secolului al XIX-lea și al XX-lea. Deși România este puternic informatizată și conectată la tehnologiile moderne de comunicare, acestea sunt rar prezente în manualele școlare. Apar mai des, chiar și în manualele digitale, poze cu tabla de scris și cretă decât computere și videoproiectoare sau tablete. Fetele și femeile din manuale gătesc, cos și țes, bunicii spun povești…  Întâlnim multe scene în timpuri și spații vagi, abstracte – în timp ce ancorarea în prezent este rară iar imaginarea viitorului este cvasi-absentă. Desigur, există diferențe între manuale, unele fiind mai bine ancorate în viața reală de azi – totuși, în ansamblu, copiii nu regăsesc în manualele școlare universul material și imaterial al timpurilor concrete în care trăiesc.

Manualele abundă în stereotipuri și modele dihotomice: Manualele de ciclu primar utilizează excesiv stereotipizarea prezentând o realitate în alb vs. negru, bine vs. rău, feminin vs. masculin, tineri vs. vârstnici etc. Personajele sunt puternic stereotipizate: bunicii sunt sedentari, au ochelari și nu aud bine; femeile sunt mai ales mame care pregătesc masa, învățătoare sau doctorițe – în timp ce bărbații apar într-o diversitate de meserii, dar prea puțin ca tați; oamenii sunt în general fie buni și frumoși (frumusețea fiind relevantă mai ales pentru femei), fie răi și urâți. Există foarte puține propuneri vizuale sau de conținut nonstereotip sau contrastereotip – menite să contribuie la dezvoltarea unei gândiri reflexive și critice legate de lumea reală în care cei mici trăiesc, o lume în permanentă schimbare, plină de nuanțe, contradicții și dileme morale.

Manualele marginalizează sau chiar eludează teme de viață importante: dezvoltarea spiritului antreprenorial și a spiritului civic; dezvoltarea inteligenței emoționale sau a celei interculturale; educația pentru viața privată. Copiii află puține lucruri despre „alții” (mai ales despre cei de altă vârstă, etnie, religie sau naționalitate); ceea ce află este mai curând informație stereotip. Nu se spune mai nimic despre „alți” oameni care fac parte din viața cotidiană a copiilor – oameni romi sau maghiari, chinezi sau turci (din ziua de azi, nu din Imperiul Otoman); oameni grași sau cu ochelari, oameni cu dizabilități, etc. Tăcerea manualelor spune mult despre versiunea despre lume pe care o transmite instituția școlii – și care se regăsește apoi în atitudinile tinerilor față de diverse grupuri minoritare.

Într-o lume a conflictelor și tensiunilor micro- și macro-sociale din societatea contemporană, manualele oferă mai curând o viziune funcționalistă, împăciuitoare asupra rolurilor și relațiilor dintre oameni – în care este totdeauna clar cine are dreptate și cine greșește. Nu sunt abordate deloc conflicte și dileme actuale legate de sărăcie, şomaj, migraţie, sănătate, riscuri online (desigur, probleme care ar trebui inserate cu tact și profesionalism, ținând cont de nivelul specific de vârstă). Nu se încurajează o gândire critică pe teme dintre cele mai actuale şi care ne privesc pe toţi. Nu se încurajează astfel capacitatea copiilor de a-și forma opinii și convingeri (ceea ce e total diferit de încercarea nefastă de a produce convingeri!). Manualele nu manifestă un interes deosebit pentru dezvoltarea spiritului de implicare în viața cetății, spirit care s-ar putea dezvolta de timpuriu. Valoarea civică dominantă este… cumințenia.”

Textul integral al cercetării:aici
Rezumatul cercetării: aici
(sursa citatelor : Contributors)

Îndrumător alternativ pentru cei mici

Îmi place ideea de alternative în educație, de feluri diferite de a învăța, pentru că e un mod de a individualiza învățarea, în funcție de viziuni, concepții și nevoi proprii. 

Prin urmare, salut apariția unui  ”Îndrumător de Arte Vizuale pentru clasa pregătitoare şi clasa I”, care respectă curriculumul MECS și este realizat de o echipă de 30 de profesori și specialiști în domeniu, în cadrul unui proiect mai larg, numit”Manuale românești”. De remarcat conceptul ghidului, unul inovator,  un fel spontan și creativ de invitație la un joc magic cu culorile și diverse materiale. E plin de ilustrații, prezintă o mulțime de tehnici de lucru, exemplele sunt luate din natură sau din lumea obișnuită și cunoscută și, foarte important, ”îndrumarea” se face direct către copil, cam așa:

”Vreau să facem asta și azi. O nebunie frumoasă! Fiți atenți, punem din nou întâmplarea să lucreze pentru noi: știm să provocăm pete spontane, doar că acum le vom lăsa pe ele să se coloreze și să se amestece singure, ciocnindu-se pe întuneric, hi-hi, pe când noi nu le vedem. Dar mai întâi să creăm pentru discreție un paravan. Luăm o foaie de hârtie, albă,neagră sau colorată și o îndoim în jumătate. Se va deschide ca o copertă de caiet sau ca o felicitare. Înăuntru se poate întâmpla orice năzdrăvănie animată!

Deschidem tuburile cu tempera sau guașe strălucitoare, alegem culorile preferate și le așezăm din belșug între coperte, așa cum am vrea să ornăm cu cremă un tort... bezele, șnururi de pastă, buline vâscoase, picături de frișcă. Puteți, desigur, introduce în lucrare, după imaginație, și alte feluri de pastă care iese din tub sau spray (pastă de dinți dacă nu aveți alb în tub, cremă de ras etc). Lucrarea va împrăștia un parfum extraordinar.”

Îndrumătorul se poate descărca aici: Manual arte plastice

Manualele digitale - pro și contra

În contextul evoluției spectaculoase a noilor tehnologii, posibilitatea ca manualele tipărite să fie înlocuite cu cele digitale este o problemă foarte serioasă și care naște controverse aprige peste tot în lume. Prin urmare, ea trebuie prezentată cu date, cifre și estimări riguroase, după ce a fost analizată sub toate aspectele (inclusiv ale riscurilor posibile și implicațiilor pe termen scurt și lung), corelată cu celelalte domenii ale sistemului de învățământ și pusă în dezbatere publică pentru a se cunoaște toată gama de  argumente pro și contra și a se lua decizii responsabile.

Printre avantajele des menționate de susținătorii manualelor digitale se află următoarele:

• elevii nu vor mai fi nevoiți să poarte zilnic în ghiozdane cărți grele care le pot pune în pericol sănătatea, ci vor veni la școală doar cu o tabletă pe care pot fi stocate sute de manuale;
•   elevii/ tinerii sunt în general atrași de noile tehnologii;
•  într-un manual digital informația poate fi updatată/ revizuită foarte ușor;
• a învăța devine un lucru plăcut, manualul digital permițând un grad foarte ridicat de interactivitate cu elevul și dezvoltându-i creativitatea;
• elevii vor fi mai bine pregătiți pentru a urma cariere bine plătite în domeniul IT;
• deoarece pe tablete se pot stoca fișe de lucru, teme pentru acasă etc., se reduce cantitatea de hârtie utilizată la clasă, în favoarea protejării mediului înconjurător.

Oponenții manualelor digitale spun că:

• manualele digitale pot fi accesate doar pe tablete, care, din cauza prețului ridicat, nu sunt accesibile tuturor elevilor, acest lucru conducând la diferențe nedrepte între școli din punct de vedere al tehnologiilor;
• studiile arată că utilizarea intensă a tabletelor afectează sănătatea copiilor – pot apărea dureri de cap, probleme cu vederea etc.;
•  tabletele distrag atenția elevilor care, în loc să învețe,  pot fi atrași de jocuri, email etc.
• sunt mulți profesori care nu știu să utilizeze noile tehnologii și formarea acestora ar necesita costuri mari care s-ar adăuga celor necesare achiziționării de tablete, softuri de manuale, creării de infrastructură wi- fi etc.;
• studiile demonstrează că persoanele care citesc un text în format hârtie  înțeleg și învață mai bine decât persoanele care citesc un text digital;
• tabletele nu sunt necesare deoarece manualele tipărite (în special cele utilizate la clasele primare), chiar și dacă sunt mai vechi și nerevizuite, acoperă conținuturile de bază.

P.S. (ianuarie 2015)
Între timp, s-a introdus și la noi, la clasele primare, ceva care seamănă a struțo-cămilă, o variantă și-și, în care există și manualul printat și un format digital al acestuia, care, de fapt, conține textul din manualul printat în format electronic! Cine să ne mai înțeleagă?!

Reforma la firul ierbii este și pe facebook.