Scara profesorilor

photo credits: Spark News

 

Întotdeauna mi s-a părut că intrările separate, profesori și elevi, nu au ce să caute într-o școală. Ori suntem ÎMPREUNĂ, așa cum ne place să clamăm, ori nu. De ce să existe scara profesorilor și scara elevilor, când intrarea e la fel pentru toți? E această separare una impusă de modelul tradițional de a arăta respect maxim pentru profesori, de a nu ne întâlni decât la ore, de a nu avea voie să intri în cancelarie, dacă ești elev sau în biroul directorului, dacă nu ești chemat? Probabil că da. După părera mea, respectul nu constă în aceste lucruri impuse de regulamente în multe școli, ci îl aflăm în modul în care elevul te apreciază pentru ceea ce știi, ceea ce ești, ceea ce arăți ca profesor în relația cu el. 

Când eram directoare de școală, prin anii 2000, în efortul strategic de a democratiza școala, am desființat ideea de „scară a profesorilor”, adică intrarea în școală prin aleea dintr-o grădină frumoasă și o scară care ducea chiar la cancelarie. Am propus această măsură în consiliul profesoral, le-am explicat de ce o fac și cei mai mulți colegi au înțeles. Au fost și câțiva care s-au opus ( vezi procentul de 8% care rămân imuni în curba schimării) și nu s-au împăcat niciodată cu ideea. Le-am spus și copiilor că vor avea voie să circule pe scara profesorilor, iar vestea a fost bine primită. Eram fericită când îi vedeam că intră în școală pe poarta unde era grădina și urcă la etaj pe scara care, până atunci, era rezervată doar profilor. 

Tot în acea perioadă am dat voie copiilor să intre în cancelarie când aveau nevoie și am introdus politica ușii deschise în biroul directorului.

Vocea elevilor (VII) - ghidul elevilor

Ce-mi place când elevii (prin CNE) își fac propriul ghid și mai e și unul bine gândit și realizat cu creativitate! Nu aș vrea să se piardă în vâltoarea acestor zile, pentru că e chiar foarte util în școli și de citit și de către elevi, și de către profesori, așa că las aici linkul unde îl găsiți: Ghidul Elevului.

Cea mai democratică școală din lume

Un nou video despre Summerhill School, cea mai democratică școală din lume, despre care am scris aici.

Liber să învăț - Sudbury Valley School

În contextul unor critici tot mai vehemente a standardizării  sistemelor de educație, se constată în ultimii ani o revenire a interesului părinților către alternativele educaționale de tip ”free education”, inspirate de modelul Summerhill School.

Sudbury Valley School a fost înființată ca școală privată în 1968 de către Daniel Greenberg, în Framingham, Massachusetts. În lume sunt peste 50 de școli care funcționează după modelul său, care are la bază 3 principii: libertate educațională, conducere democratică și responsabilitate personală/ individuală.

În Sudbery Valley School nu există  săli de clasă, colective de elevi sau curriculum, copiii pot participa la orice activități doresc, în funcție de interese, pot vorbi cu orice profesor, nu  sunt grupați pe criteriul vârstei, nu se dau teste și nu se evaluează progresul în niciun fel. Se fac anumite cursuri doar dacă unii elevi decid ei înșiși să le organizeze, iar profesorii nu sunt de fapt profesori, ci mai degrabă niște adulți care răspund la întrebările copiilor și le prezintă idei in cadrul unor conversații (căci, dacă ne amintim ce susține și Lev Vîgotski, ce poate stimula mai mult intelectul decât o discuție bună?)

Conceptul de bază al școlii este unul complet diferit de oricare altul întâlnit într-o formă organizată de învățământ, un fel de ”învățătură cu susul în jos”:„Children educate themselves; we don't have to do it for them.”

Absolvenții școlii sunt persoane cu cariere de succes în diferite domenii, unii au absolvit chiar universități de prestigiu. Și, foarte important, toți foștii elevi ai Sudbery Valley School spun că sunt fericiți cu viața pe care o duc.

Be yourself! – lecția cea mai importantă de la Summerhill School

Fondată în 1921 de Alexander Sutherland Neill și situată în Leiston, Marea Britanie, Summerhill School este considerată cea mai democratică școală din lume, în care toate deciziile privind modul în care funcționează școala, regulile, conduita, activitățile extrașcolare, dotările, problemele de zi cu zi etc. sunt luate în cadrul unor întâlniri care au loc de trei ori pe săptămână și la care poate participa și vota orice elev sau profesor. Singura regulă care nu poate fi schimbată este principiul de bază pe care a fost fondată școala și anume că nici un copil nu va fi forțat să participe la o oră de curs dacă el însuși nu și-a ales respectiva oră.

Neil a înființat școala pornind de la credința sa că la școală un copil trebuie să fie el însuși, să își trăiască propria sa viață, și nu cea pe care i-o planifică părinții sau i-o impune un profesor care crede că le știe pe toate.

Lecția de succes a lui Alexander Sutherland Neill  (școala funcționează pe aceleași principii de 92 de ani și a rezistat chiar și unei tentative a guvernului Blair de a o închide!)  este to make the school fit the child - instead of making the child fit the school.

Și încă un citat celebru al lui A.S.Neill, complex cât o carte de pedagogie: I would rather Summerhill produced a happy street cleaner than a neurotic scholar.