Lansare de carte la Libraria Humanitas Cismigiu

A fost o seară frumoasă de iarnă petrecută într-un loc cu mult farmec, cu prieteni și pasionați de educație lângă mine. Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați fost alături la lansarea cărții! Celor care nu au putut să ajungă le reamintesc că o pot găsi online în multe librării.

O școală bună pentru prezent și viitor

 Capitolul II al cărții „Cum să ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern” este intitulat „O școală bună pentru prezent și viitor”. În acest capitol, am creat un profil al unei școli bune, cel din imagine, pe care îl descriu în detaliu, pe fiecare componentă, inclusiv cu tipuri de metode concrete de a ajunge acolo, apoi am dat exemple de școli bune, unele care există în prezent în lume și sunt de succes, precum școala democratică, școala prietenoasă, școala cu clase flexibile, școala cu fericire în curriculum, școala cu învățare răsturnată, școala digitală, școala verde, școala cu mindfulness etc.

Iată și un scurt fragment din acest capitol:

„Pentru ca eforturile de transformare să aibă succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?

În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe progresul fiecărui elev din instituția școlară.

Școala nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.”

M-aș bucura dacă și ministerul ar veni cu un text de politică pe acest subiect, să ieșim din încremenirea de zeci de ani că o școală bună în România este doar cea cu rezultate foarte bune la examene și olimpiade.

Așteptări pentru 2026 - ce ar trebui să facă ministerul pentru directorii de școli

 „Ce ar trebui să facă sistemul și guvernanții pentru directorii de școli?” este o întrebare la care am răspuns în cea mai recentă carte „Cum ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”:

„La nivel mondial, există țări care investesc considerabile resurse în pregătirea directorilor de școli, prin sprijin acordat la locul de muncă sau prin participarea la cursuri de formare specifice. Sistemele de învățământ cu performanțe ridicate – precum cele din Japonia, Coreea de Sud, Shanghai sau Singapore – impun persoanelor cu funcții de conducere să participe la programe de formare, stagii de practică ori mentorat, menite să dezvolte competențele esențiale de management (OECD, 2012; Darling-Hammond, 2010)42.

De exemplu, directorii de școli din Shanghai (China) urmează diverse tipuri de cursuri de leadership, în funcție de vechimea în serviciu. Un program de formare cu durata de un an acoperă șase domenii-cheie: planificarea activității școlii, managementul intern, cultura organizațională, dezvoltarea procesului instructiv-educativ, perfecționarea cadrelor didactice și adaptarea la condițiile externe. Cursul se desfășoară o dată pe săptămână și include prelegeri, proiecte individuale de cercetare, vizite pe teren și mentorat oferit de directori cu experiență.

În România, interesul pentru profesionalizarea funcției de director de școală este unul scăzut, neexistând sprijin sistemic real pentru profesorii care își asumă acest rol. Nu putem transforma școlile dacă nu investim în dezvoltarea profesională a liderilor educaționali și dacă nu ne preocupăm de contextul în care aceștia lucrează, de așteptările pe care le au și de sprijinul de care au nevoie.

Pe baza experienței mele de directoare și a colaborării îndelungate cu sute de manageri de școli, consider că Ministerul Educației ar trebui să acționeze în următoarele direcții:

1. Îmbunătățirea sistemului de selecție a directorilor de școli, prin organizarea unui concurs care să testeze cu adevărat competențele de management și leadership ale candidaților.

A deveni director de școală reprezintă, în mod firesc, un pas natural în evoluția profesională a unui cadru didactic cu experiență. Este vorba despre un profesor care a deținut anterior roluri de coordonare în departamentele școlii sau în proiecte de colaborare, care se bucură de aprecierea elevilor, părinților și colegilor, și care știe să comunice eficient, să asculte și să se facă ascultat.

O schimbare reală în modul de selecție și ocupare a funcției de director ar fi posibilă doar în contextul unei reforme profunde de sistem, care să vizeze:

 dezvoltarea capacității instituționale a școlilor de a lua decizii autonome;

 colaborarea strânsă cu comunitatea locală;

 reducerea cerințelor birocratice impuse de inspectorate;

 formarea riguroasă a echipelor de conducere în domeniul managementului și leadershipului;

 crearea unor mecanisme eficiente de feedback, monitorizare și evaluare externă.

Într-un astfel de cadru, selecția directorului ar putea fi realizată de consiliul de administrație al școlii sau chiar de o comisie extinsă la nivel comunitar. Procedura ar include:

 publicarea anunțului de angajare și a cerințelor;

 primirea aplicațiilor din partea candidaților interni și externi;

 analiza documentelor depuse și verificarea referințelor;

 susținerea unor interviuri în fața tuturor părților interesate – conducere, profesori, părinți și elevi.

Candidații ar trebui să dețină cunoștințe și abilități solide de management, dobândite prin programe acreditate de Ministerul Educației. Astfel de programe ar trebui să fie de lungă durată, cu un curriculum modern, care să îmbine teoria cu activități practice, mentorat, coaching și învățare între colegi.

Evaluarea finală ar putea consta într-un proiect de schimbare reală într-o școală, prin care să se demonstreze competențele dobândite.

Dacă se menține ideea unui examen, acesta ar trebui să fie riguros și complex, pentru a verifica cunoștințele din domeniile prevăzute în standardele de competență pentru directorii de școală. Testarea ar putea fi organizată online, prin intermediul unor companii acreditate, și ar trebui să includă atât partea teoretică, cât și probe practice, care să evalueze capacitatea candidatului de a rezolva probleme concrete ale unei școli.

Evaluarea s-ar putea desfășura la inspectorate, la casele corpului didactic sau în centre regionale de formare, iar comisiile ar trebui să fie alcătuite din specialiști recunoscuți în domeniu, nu din inspectori politici.

2. Elaborarea standardelor pentru funcția de director

Standardele pentru funcția de director au rolul de a stabili repere clare privind natura și calitatea muncii persoanelor care exercită această profesie. Ele ghidează activitatea directorului de școală și stau la baza proceselor de angajare, formare și evaluare a liderilor educaționali.

Aceste standarde trebuie să se bazeze pe o viziune modernă asupra leadershipului școlar, stimulând dezvoltarea profesională continuă și crearea unei culturi organizaționale orientate spre învățare și colaborare.

Domeniile-cheie vizate ar trebui să includă:

• viziunea, misiunea și valorile școlii;

• normele profesionale;

• echitatea și incluziunea;

• curriculumul, procesul de învățare și evaluare;

• crearea unei comunități profesionale și sprijinul acordat profesorilor;

• sprijinul pentru membrii comunității școlare;

• relaționarea cu părinții și comunitatea locală;

• managementul instituțional;

• dezvoltarea strategică a școlii.

Standardele trebuie să precizeze ce trebuie să știe și ce trebuie să facă un director pentru a fi un lider de succes. Ele ar trebui elaborate la nivelul Ministerului Educației și revizuite periodic, în funcție de schimbările și tendințele din sistemul de învățământ.

Din păcate, în România nu există în prezent un astfel de document, deși ar reprezenta un instrument fundamental pentru profesionalizarea managementului educațional.

3. Programe naționale de formare și dezvoltare profesională a directorilor de școli

Odată numiți în funcție, directorii de școli au nevoie de îndrumare, cel puțin în primul an de mandat. Cele mai eficace s-au dovedit a fi programele de tip coaching, cu experți cu background educațional, capabili să ofere sprijin și direcție validate de experiență și expertiză. În Marea Britanie, de exemplu, există un program prin care directori pensionari sunt angajați pe post de coach pentru directorii în funcție.

Programele de formare a directorilor ar trebui concepute cu focalizare pe partea practică și pe acțiune propriu-zisă în școală, pe conceperea unor proiecte de îmbunătățire a rezultatelor școlare ale elevilor.

4. Autonomie de decizie și acțiune acordată directorilor de școli și echipei de conducere

Autonomia școlilor este o realitate în mai toată lumea civilizată și se aplică încă din anii 1980, când a existat o mișcare puternică de reformă a sistemelor de educație pentru a acorda autonomie școlilor (în privința curriculumului, a resurselor umane și a celor financiare) în țări precum Australia, Canada, Olanda, Finlanda, UK și Suedia, urmate ulterior de Estonia, Belgia, Republica Cehă, Irlanda etc. (OECD, 2017).

Sunt două aspecte de adus în discuție când vorbim despre autonomia școlilor.

Pe de o parte, aceasta aduce cu sine mai multă responsabilitate instituțională și este necesar ca deciziile la nivel de școală să fie luate în mod participativ, cu implicarea profesorilor, a elevilor și a părinților; să existe ceea ce numim distributed leadership, o bună organizare, un mediu școlar colaborativ și instrumente eficiente de preluare rapidă a feedbackului. Prin urmare, avem nevoie de directori pregătiți pentru așa ceva, oameni cu inițiativă, nu doar buni executanți ai sarcinilor primite „de sus”.

Pe de altă parte, autonomia vine la pachet cu reformarea rolului autorităților centrale, care ar trebui să se ocupe mai ales de asigurarea calității sistemului, evaluare, curriculum, elaborarea și utilizarea standardelor de toate felurile și, mai ales, de asigurarea unor mecanisme prin care școlile autonome să fie responsabile (accountable), să dea socoteală pentru ceea ce decid și fac.

Raportul „Cadre Didactice – Raport de Țară SABER”, realizat de Banca Mondială pentru MEN în 201744, de către o echipă mixtă de experți internaționali și locali (din care am făcut și eu parte), propune următoarele recomandări autorităților din România privind profesionalizarea funcției de director de școală:

• realizarea unei analize de nevoi, pentru a înțelege mai bine cerințele specifice și problemele cu care se confruntă directorii de școli în activitatea profesională; rezultatele analizei pot fi folosite pentru a fundamenta programele de dezvoltare profesională a directorilor și pentru a elabora standarde de activitate pentru aceștia;

• examinarea posibilității ca directorii să parcurgă în mod obligatoriu un program de îndrumare individuală (coaching), cursuri de leadership și programe de formare continuă;

• acordarea de recompense directorilor de școli, cum ar fi bonusuri financiare, în funcție de performanțele școlii, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele școlare ale elevilor;

• formarea directorilor de școală în domeniul practicilor eficiente de monitorizare a predării și învățării și luarea unor măsuri pentru ca aceștia să le ofere cadrelor didactice din școala lor mentorat consecvent și feedback periodic.

Într-un raport din 2024, experții UNESCO formulează o serie de recomandări pentru guverne, în vederea creșterii calității leadershipului școlar:

Recomandarea 1: încredere și autonomie pentru directori

Este nevoie ca sistemele educaționale să acorde autonomie directorilor de școli pentru a gestiona resursele financiare și umane și pentru a lua decizii privind procesul de predare-învățare. În același timp, este datoria guvernului să dezvolte competențele directorilor pentru a fi autonomi și responsabili în deciziile luate, pentru a utiliza resursele în mod eficient și pentru a îmbunătăți rezultatele școlare.

Recomandarea 2: selecția, dezvoltarea și recunoașterea directorilor

Procesul de selecție a directorilor de școli trebuie să fie unul incluziv și să aibă criterii obiective și diversificate, pentru a asigura accesul celor mai bine pregătiți candidați din rândul profesorilor. Este bine de știut că cei mai buni profesori nu sunt, neapărat, și cei mai buni directori. Se recomandă ca politicul să nu aibă nicio intervenție în procesul de selecție.

Formarea și dezvoltarea profesională a directorilor trebuie să includă mentorat și coaching și să se axeze pe competențele reieșite din profilul de formare și analiza de nevoi – ascultare activă, gândire analitică, comunicare, utilizarea tehnologiilor. De asemenea, directorii au nevoie de sprijin pentru a depăși situațiile de stres și epuizare profesională; UNESCO recomandă, în acest sens, consilierea profesională și servicii de menținere a sănătății mintale.

Pentru a da greutate profesiei de director de școală și a recunoaște importanța acestei meserii, UNESCO recomandă tuturor țărilor să elaboreze standarde profesionale care să ajute în procesul de selecție, de formare profesională și de evaluare a directorilor.

Recomandarea 3: distribuirea leadershipului

Liderii trebuie să conducă prin colaborare cu ceilalți membri ai comunității școlare și să demonstreze zilnic implicare, integritate, devotament și omenie. UNESCO recomandă ca acest mod de lucru – leadership distribuit – să fie inclus în standardele pentru directorii de școli, iar programele de formare guvernamentale să cuprindă teme privind:

 clarificarea rolurilor directorului privind delegarea responsabilităților;

 împuternicirea colegilor, elevilor și părinților și recunoașterea contribuțiilor acestora la bunul mers al școlii;

 crearea unui mediu în care fiecare se simte valorizat;

 stabilirea unor canale de comunicare și acordarea de feedback;

 construirea echipelor pentru îndeplinirea unui scop comun;

 promovarea unei culturi colaborative la nivelul școlii.

Recomandarea 4: dezvoltarea capacității decidenților din educație de a deveni lideri de sistem

Liderii de sistem sunt foarte puțin analizați și, probabil, insuficient pregătiți pentru rolul și responsabilitățile majore care le revin – inițierea de reforme educaționale și asigurarea calității proceselor educaționale. Din această cauză, și profesionalizarea directorilor de școli este un proces lent, mai ales că, de obicei, decidenții consideră că rolul lor principal este unul de control, și nu de sprijin. Prin urmare, este nevoie de programe de formare a liderilor de sistem, cu focalizare pe leadership instrucțional și pe asigurarea calității.”

Lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala” la Gaudeamus 2025

 

Mulțumesc prietenilor, familiei, foștilor elevi, profesorilor și directorilor prezenți ieri, 06.12.2025, la lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”, apărută la Editura Cartex, cu o prefață scrisă de prof. dr. Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București!

De ieri, cartea poate fi cumpărată online, aici: https://www.edituracartex.ro/.../cum-sa-ne-transformam.../, dar și în alte librării.

Cartea mea de leadership școlar

E deja în tipografie, o lansăm pe 6 decembrie la Gaudeamus. Am scris-o pentru voi, oamenii care lucrați în educație, să vă fie sprijin și dovadă că transformarea școlii e posibilă. O lunetă prin care ne putem uita la copii cu mai multă atenție și dragoste.

„Cartea se remarcă, cred eu, prin combinația fericită între abordări și teorii moderne privind rostul educației în prezent și în viitor, rolul școlii în societatea de azi și lidershipul de școală de secolul al XXI-lea și exemple concrete despre ce înseamnă acesta în practică, în organizația școlară, în cancelarii și în clasele de elevi. Din experiența mea de lucru cu profesorii, știu că mulți dintre ei așteaptă sprijin și ghidaj în profesia lor, mai degrabă decât teorii lipsite de aplicabilitate. De aceea, am dorit ca prezenta publicație, scrisă pe baza cercetărilor recente din domeniul educației și concluziilor reieșite din diverse studii, să conțină, în completare, și tipuri de intervenții, mecanisme și activități concrete ce conduc la reinventarea și reformarea organizațiilor școlare din interior.

Atât deocamdată, voi reveni în curând. Mulțumesc editurii Cartex și lui Lucian Pricop pentru o foarte bună colaborare! Mulțumesc, Lucian Ciolan, pentru prefață!

Lansare de carte

 

Întâmplări ca lansarea cărții mele, organizată de editura Corint, și întâlnirea minunată de ieri, 16.09.2021, cu profesorii și elevii Liceului „Anastasia Popescu” îți încarcă bateriile și îți redau speranța, deși, de multe ori, crezi că nu mai avem șanse, de exemplu, când vezi penibilul unei deschideri oficiale de an școlar cu dans și fără substanță, fără mesaje consistente așteptate de profesorii din țară, fără informații despre organizarea acestui an și starea de fapt, fără date și analize despre școli și învățarea în pandemie, fără emoție care să-i stârnească pe oamenii școlii să se mobilizeze pentru încă un an școlar greu. 

Noroc că cei mai mulți dintre profesori și-au ales meseria din drag de educație și de elevi și sunt din nou în școli și puși pe treabă, pentru că știu că „𝘪̂𝘯 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘭𝘢𝘴𝘢̆ 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘢̆ 𝘤𝘦𝘭 𝘱𝘶𝘵̦𝘪𝘯 𝘶𝘯 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘭 𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘪̂𝘯 𝘴𝘦𝘤𝘳𝘦𝘵, 𝘥𝘦-𝘢𝘣𝘪𝘢 𝘢𝘴̦𝘵𝘦𝘢𝘱𝘵𝘢̆ 𝘴𝘢̆ 𝘪̂𝘪 𝘳𝘦𝘷𝘢𝘥𝘢̆.”

 (multe fotografii aparțin dnei Ortansa Ecaterina, profesor al liceului)