Ziua stării de bine în școală- ediția a V-a 2026

Am ajuns la cea de-a cincea ediție a Zilei Stării de Bine în Școală, o inițiativă pe care am lansat-o în 2019 și care a devenit, de-a lungul anilor, o campanie națională de promovare a stării de bine în școlile din România.

Anul acesta, zeci de școli au răspuns invitației de a marca această zi, prin activități dedicate elevilor, profesorilor și întregii comunități școlare.

Au fost activități de cunoaștere și autocunoaștere, jocuri de cooperare, exerciții de exprimare a emoțiilor, momente de relaxare și mișcare, discuții despre relații pozitive, respect, empatie și încredere, activități în aer liber, momente frumoase pentru profesori și părinți. Fiecare școală și-a ales propriile modalități de a aduce starea de bine în clase, în cancelarii și în spațiile comune.

Mă bucur că, de la o ediție la alta, tot mai multe școli înțeleg că starea de bine nu înseamnă doar activități plăcute, zâmbete și voie bună. Înseamnă, înainte de toate, un mediu școlar sigur, prietenos și incluziv, relații bazate pe respect și încredere, profesori care se simt apreciați și elevi care vin cu plăcere la școală și învață temeinic.

Am spus-o de multe ori și o repet: starea de bine și învățarea nu se exclud, ci se susțin reciproc. O școală bună este aceea în care copiii se simt bine, învață bine și au rezultate bune.

Le mulțumesc tuturor profesorilor, directorilor și elevilor care s-au implicat în ediția din acest an și care au dat viață acestei inițiative în școlile lor.

Sper ca Ziua Stării de Bine în Școală să fie, pentru cât mai multe școli, nu doar un eveniment anual, ci un prilej de reflecție și un punct de plecare pentru schimbări reale și durabile.

Pentru că starea de bine nu se construiește într-o singură zi. Se construiește zi de zi, prin felul în care trăim, lucrăm și învățăm împreună în școală.

Iată câteva imagini postate de școlile participante. Dacă nu vă regăsiți, vă rog să mă contactați. Toate activitățile se găsesc AICI

Și stare de bine la școală, și învățare cu efort

 

Văd că în ultimele zile se reia mitul conform căruia a aduce starea de bine într-o școală înseamnă că ne simțim mereu bine, râdem și suntem fericiți și nu depunem efort, nu muncim, nu învățăm mare lucru. NU e așa deloc și am tot explicat de multe ori că nici prima parte nu e valabilă - nu asta înseamnă starea de bine într-o școală, e un proces întreg, unul amplu, dificil și de durată, care poate deveni chiar un obiectiv strategic de atins în 4 ani - după cum nici a doua parte nu este adevărată, a te simți bine într-o școală nu aduce după sine lipsa sârguinței, a muncii solide și a focusului pe învățare.

Am lucrat cu mii de profesori și cu sute de școli pe acest subiect, iar modelul meu de a aduce starea de bine într-o școală are la bază reguli clare, disciplină, organizare, rigoare, efort, muncă, învățare temeinică și cu obiective atinse pentru fiecare copil. Toate acestea însă într-un mediu prietenos, bazat pe comunicare, sprijin reciproc, încredere și relații pozitive.

Relația dintre starea de bine la școală și învățare este una foarte clară și demonstrată de multe studii, care au arătat că școlile care pun accent pe starea de bine a elevilor și a profesorilor ajung să aibă și rezultate academice mai bune. Starea de bine și rezultatele școlare nu sunt două obiective între care trebuie să alegem. Dimpotrivă, se pot susține reciproc. Prin urmare, nu trebuie să avem ori stare de bine, ori învățare. Una nu o exclude pe cealaltă. Le aducem în școală pe AMÂNDOUĂ, în echilibru. Am scris despre asta aici, în 2023 - https://ancatirca.blogspot.com/2023/12/si-si.html și aici- (https://republica.ro/fericirea-de-a-merge-la-scoala-ne-o...). Acesta este, cred eu, unul dintre secretele unei pedagogii de succes, pe care am practicat-o și eu, ca profesoară și directoare de școală: 𝐞𝐱𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐭𝐞𝐚𝐦𝐚̆, 𝐫𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐫𝐢𝐠𝐢𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚𝐜𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞. Este și ceea ce încearcă să facă sistemele educaționale performante: să construiască școli în care copiii învață bine și se simt bine și au și rezultate bune la PISA. Nu știu ce promovează unii și alții (s-au înmulți „experții” și în acest domeniu) dar, în modelul conceptual creat de mine, starea de bine în școală NU înseamnă absența exigenței, a disciplinei sau a efortului.

Pregătesc un webinar exact despre acest echilibru: „Și stare de bine la școală, și învățare temeinică”. E despre cum să ajungem aici, ce intervenții sunt necesare la nivelul școlii și al clasei. Cred că există interes, nu-i așa? Ce ziceți

ONU și starea de bine a elevilor

Mă bucur să constat că ideile mele se pliază pe concluziile unor rapoarte internaționale ale unor organizații de prestigiu.

Iată mai jos un fragment referitor la starea de bine a elevilor din  raportul ONU "Curriculum, pedagogie si evaluare - elemente ale dreptului la educatie" , Geneva 18 iunie2026:

„Prioritizarea stării de bine în detrimentul goanei după performanță

19. Numeroasele contribuții primite, precum și discuțiile Raportorului Special cu tinerii, inclusiv în timpul vizitelor în diferite țări, confirmă fără echivoc faptul că evaluarea sumativă, axată pe note, precum și volumul mare de muncă asociat acesteia reprezintă o sursă principală de stres, prejudicii emoționale și dezangajare, chiar și în sistemele care recunosc în mod oficial drepturile copiilor.

20. Presiunea obținerii performanței, predarea orientată exclusiv spre teste și un mediu școlar competitiv sunt exemple de practici educaționale care afectează negativ starea de bine și stima de sine a elevilor și pot încălca dreptul acestora la odihnă și joacă. 21. Comitetul pentru Drepturile Copilului a remarcat faptul că mulți copii din întreaga lume sunt privați de acest drept din cauza accentului pus pe succesul academic formal. De exemplu, programa școlară și orarul zilnic nu recunosc adesea necesitatea jocului, a recreerii și a odihnei sau nu prevăd suficient timp pentru acestea; utilizarea metodelor pedagogice formale sau didactice nu valorifică oportunitățile oferite de învățarea activă prin joc, iar practicile de evaluare formală creează presiune pentru obținerea performanței educaționale. 22. Același Comitet a subliniat în numeroase observații finale că elevii nu ar trebui suprasolicitați cu teme și sarcini școlare, că volumul lor de studiu trebuie să corespundă vârstei și capacităților lor și că aceștia trebuie să dispună de suficient timp pentru odihnă și hobby-uri, precum și de acces la joc liber, nestructurat și imaginativ și la activități recreative în timpul programului școlar. În unele cazuri, Comitetul a remarcat că presiunea socială de a excela din punct de vedere academic, combinată cu utilizarea excesivă a smartphone-urilor și cu o lipsă gravă de timp liber și de spații sigure pentru petrecerea timpului liber, joacă și exercițiu fizic pentru copii, impune statelor părți să ia măsuri, precum programe de conștientizare și campanii publice, pentru a schimba percepția și atitudinile față de odihnă, timp liber și joacă, considerate factori esențiali pentru dezvoltarea copiilor.

Acesta a recomandat eliminarea treptată a practicilor, inclusiv a măsurilor de testare, care contribuie la nivelurile ridicate de stres resimțite de elevi din cauza presiunii academice și asigurarea unui mediu de învățare creativ de care copiii să poată beneficia.”

Raportul poate fi citit AICI

O petiție făcută de părinți în sprijinul profesorilor

 

Pentru că „starea de bine și sănătatea profesorilor nu mai sunt doar chestiuni private, ci ele devin subiect de interes public, deoarece afectează direct calitatea educației primite de elevi”, niște părinți din Republica Moldova (mai exact, o mamă extrem de implicată în educație) au creat o petiție online în sprijinul profesorilor.

Iată ce solicită părinții pentru profesorii copiilor lor (mă bucură gestul, nu îl întâlnești prea des!), am spicuit din lista de revendicări:

Introducerea unui program eficace de prevenire a burnoutului și sprijin psihologic gratuit.

Concediu de odihnă real, fără formări, rapoarte sau inspecții în vacanțe.

Asigurarea unei pauze de prânz și condiții minime de refacere în timpul programului.

Crearea unui program de sănătate mintală pentru profesori (inclusiv consiliere individuală).

Eliminarea excesului de hârtii, rapoarte și planuri inutile.

Reducerea numărului de inspecții, lecții demonstrative și vizite de control.

Introducerea unei zile metodice dedicate exclusiv pregătirii lecțiilor.

Digitalizare reală - fără dublarea între format electronic și hârtie.

Simplificarea procedurilor de atestare și evaluare, fără portofolii formale inutile.

Eliminarea obligativității formărilor continue în weekenduri sau concedii.

Majorarea salariilor la un nivel comparabil cu alte profesii din sectorul public.

Plata tuturor activităților extracurriculare, atelierelor și concursurilor.

Reducerea numărului de elevi per clasă pentru o predare eficientă.

Simplificarea curriculumului și a volumului de teme pentru acasă.

Eliminarea examenelor inutile pentru menținerea gradului didactic.

Echilibrarea sarcinilor didactice și administrative.

Implementarea unui sistem real de meritocrație la ocuparea funcțiilor.

Respectarea timpului personal al profesorului - fără cerințe în afara orelor.

Revizuirea criteriilor de evaluare și atestare pentru a reflecta munca depusă

Programe de mentorat pentru tinerii profesori și, ce mi-a plăcut foarte mult - 𝗜𝗺𝗽𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗽𝗹𝗮𝗻 𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗶̂𝗻 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲.

Mi se pare extraordinar că părinții sunt alături de profesori, felicitări Violina Lipcean!

(dacă doriți să semnați, petiția este AICI)

Directori de școli tot mai frustrați

Citesc în presa de azi rezultatele unui studiu realizat de o organizație a directorilor de școli și nu mă miră că în raport se menționează că „68,1% dintre directori resimt acest început de an școlar ca fiind cel mai dificil din ultimii ani” și că, în ceea ce privește nivelul de epuizare profesională, 85% dintre directorii chestionați „au raportat valori situate în zona superioară a scalei (4 sau 5, din 5)”.

O școală este un spațiu dinamic, un organism viu în continuă mișcare și transformare, unul în care sunt împreună și interacționează sute, poate chiar mii de persoane, zi după zi, timp de un an școlar. Nu cred să existe un mediu mai vibrant și mai plin de energie ca o școală și, de asemenea, nu cred să existe vreo poziție de leadership mai provocatoare și mai solicitantă decât cea de director de școală. Nu e de mirare că, cel puțin în România, nu este o poziție râvnită, care să impună o competiție acerbă.

Nu e ușor să fii răspunzător în fiecare zi de sute de elevi, de zeci de profesori și personal administrativ. E dificil și necesită competențe specifice să menții aproape zilnic parteneriatul cu părinții, să colaborezi cu administrația locală, să răspunzi solicitărilor inspectoratului și ministerului, într-un sistem centralizat, care îți impune căile de acțiune și te copleșește cu solicitări, un sistem în care nu beneficiezi de avantajele unei autonomii instituționale și decizionale.

Am avertizat de mult că nu s-a făcut nimic pentru directorii de școli la nivel de sistem, nu au fost sprijiniți să performeze, ci, dimpotrivă, prin măsurile recente, au fost și mai mult împovărați.

Ne aflăm aproape de un blocaj al acestei funcții și cred că este extrem de important ca directorul școlii să fie conștient de avalanșa de provocări zilnice, să le analizeze, să le prioritizeze, să găsească soluții și să devină rezilient pentru a depăși acest blocaj. Iată câteva dintre aceste provocări: volumul mare de solicitări venite din partea inspectoratului, pregătirea slabă a unor profesori, buget insuficient, reforme ministeriale slabe, fără mize majore și nepilotate, lipsa de motivare a profesorilor, lipsa unei pregătiri manageriale consistente, lipsa unui coach pe probleme de leadership, probleme de indisciplină ale elevilor, programul de lucru supraîncărcat.

Pe de altă parte, ministerul ar trebui să reducă presiunea pusă pe directori din partea inspectoratelor (să le interzică, de exemplu, să solicite diverse situații cu un termen limită de o zi sau două), să acorde școlilor autonomie instituțională, să elaboreze standardele pentru funcția de director, să inițieze programe de coaching și sprijin „on the job”, să reducă numărul de ore de predare (culmea, tocmai l-au mărit!), să introducă mecanisme de sprijin pentru păstrarea sănătății mintale și de prevenire a epuizării, să recunoască meritele și să acorde recompense pentru performanțe deosebite.

Problema e că nu are cine să facă aceste lucruri în minister și vom avea directori tot mai obosiți și mai frustrați și, prin urmare, școli tot mai prost conduse și copii care au de suferit. De fapt nu doar ei au de pierdut, ci toată societatea.

Fotografii din școli de ZSBȘ 2025

 Am reușit să organizăm și ediția a IV-a a Zilei Stării de Bine în Școală, în data de 10 octombrie 2025, de Ziua Sănătății Mintale. Vă mulțumesc tuturor celor care ați participat și vă doresc să aveți clase și școli cu stare de bine în fiecare zi! Este o campanie la nivel național, prin care aducem starea de bine la firul ierbii, în clase și în cancelarii. Las mai jos o selecție de fotografii, sper că vă regăsiți cu toții în ele: