„Mergeți să faceți un om de zăpadă!”, a zis inspectoarea

 O superintendent, un fel de inspectoare generală din Jefferson County, West Virginia, a făcut vâlvă pe internet și în sufletele multor oameni când, acum trei zile, a scris școlilor și părinților următoarea scrisoare:

Dragă comunitate a școlilor din  Jefferson County,

De generatii întregi, familiile întâmpină cu multă bucurie prima zi cu zăpadă din an. E momentul când ne bucurăm din nou de toate frumusețile anotimpurilor. Momentul când ne aducem aminte cât de trecătoare este copilăria. Momentul când avem ocazia de a avea amintiri cu familia, care să reziste o viață.

Pentru toate aceste motive și multe altele, școlile din Jefferson County vor fi închise mâine, 16 decembrie, în cinstea primei zăpezi din an. Închise pentru elevi...închise pentru cei din mediul virtual...închise pentru personal. A fost un an cu pierderi  care par să nu se mai sfârșească  și cu mult stres adus  de compensarea acestor pierderi. Măcar pentru un moment, haideți să lăsăm deoparte grijile că nu putem recupera totul și haideți să fim siguri că acesta este un lucru pe care copiii noștri nu o să îl rateze în acest an.

Așa că, vă rog să vă bucurați de o zi de săniuș și de ciocolată caldă și de un foc plăcut. Faceți poze cu copiii voștri purtând căciulițe de iarnă care or să le rămână mici anul viitor și citiți cărțile de mirajul cărora ați fi vrut să vă lăsați purtați, dar nu ați avut  încă timp. O să ne reîntoarcem la treburile noastre serioase și urgente de a crește mari  joi...dar mâine, ei bine, mâine mergeți să faceți un om de zăpadă.

A  dumneavoastră,

Bondy Shai Gibson

Inspector general

(sursa: pagina de facebook a JCS)

Vorba de educație - inspectoratul

Pentru a organiza activitatea online a școlilor, cred că ar fi de ajutor ca în fiecare județ inspectoratele să ia cel puțin următoarele măsuri:

📌să analizeze situația accesului la internet și la calculator/ telefon smart al elevilor și profesorilor din județ;
📌să creeze parteneriate locale cu mediul de business, instituții etc. pentru a facilita accesul la internet și calculator al celor care nu îl au;
📌să valorifice platformele create în trecut prin diverse proiecte în județ;
📌să sprijine școlile cu sfaturi și resurse online pe discipline;
📌să organizeze activități de formare a profesorilor în domeniul învățării online;
📌să comunice permanent cu școlile, să ofere coaching și să monitorizeze activitatea online a școlilor;
📌să promoveze exemplele de bune practici ale școlilor;
📌să gândească un sistem de evaluare a rezultatelor învățării online. 

Iar toate acestea să fie făcute publice, pentru a fi și la dispoziția altor stakeholderși.

De la Reșița, de bine

Am plecat ieri din Reșița cu energie pozitivă și satisfacția de a fi vorbit despre management și cultură organizatională cu inspectori  școlari serioși, reflexivi și implicați. Oameni pe care i-am îndrăgit, pentru  că au valorile așezate acolo unde trebuie și le place și lucrul bine făcut.
De fapt, toată zona e specială, oameni și locuri împreună. Până și florile de poiană sunt altfel decât cele pe care le-am văzut până acum.

Cum să fie un inspector școlar - lecții de la Eminescu

Mihai Eminescu a fost și revizor şcolar, pentru judeţele laşi şi Vaslui, funcție pe care a îndeplinit-o mai puţin de un an (1 iulie 1875 -2 iunie 1876), dar pe care a luat-o foarte în serios. Aș zice că e un exemplu de lucru bine făcut, un model pentru cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă inspectorii școlari de azi.




În rânduri indignate de procese-verbale sau în rapoarte adresate Ministerului Instrucţiunii Publice revizorul școlar Eminescu condamnă indolenţa şi abuzurile administraţiei rurale, ia apărarea unor învăţători harnici şi merituoşi, dar cere şi pedepsirea celor leneşi şi incompetenţi, solicită încadrări pe criteriul competenţei şi, ca altădată Şincai, recomandă înfiinţarea de noi şcoli.

Junimiştii, oameni veseli, i-au dedicat şi un cântec, din care se vede că prea puţin îi interesa dramatica sforţare a poetului pentru redresarea şcolii româneşti: 

„Eminescule poete,
 Umblai în cabriolete
Zi de zi şi sat de sat
 Şcolile de inspectat..." 

Iată câteva observații și propuneri făcute de revizorul școlar Eminescu:

„D-nul învăţător însă să-şi deie silinţa şi, mai cu seamă, să caute, astfel încât copiii să nu înveţe nimic în mod mort şi mecanic, ci totdeauna să poată povesti cu cuvinte proprii ceea ce au citit "

„Se ştie că de când d-nul Chiţu (acesta era succesorul lui Maiorescu în funcţia de ministru al învăţământului şi cel care-l suspendase pe Eminescu din funcţia de revizor şcolar n.n.)pune la cale învăţăturile publice, programa scoalelor elementare şi secundare este atât de încărcată, încât ameţeşte şi pe învăţători. Această încărcare însă îşi are izvoarele ei în lipsa de solide cunoştinţe pedagogice a celor ce dispun cu atâta uşurinţă de capetele copiilor, ca şi când soarta generaţiei viitoare n-ar atârna de claritatea şi temeinicia gândirii acelor capete, in faptă însă, şcoalele elementare şi secundare nu sunt școale de învăţătură propriu-vorbind, ci de educaţiune. De acolo perceptul pedagogic: non multa, sed multum. Într-adevăr, cunoştinţe puţine, însă bine pricepute şi bine mistuite, limpezesc conştiinţa, formează o cărare bătută a cugetării, o normă care reglează întreaga viaţă intelectuală." 

Vorbind despre promovare, Eminescu se manifesta împotriva imposturii şi superficialităţii, neputând tolera „evidenţierea învăţătorilor", pe criteriul promovabilităţii, ci pe acela al progresului şcolar real, constatat în urma unor inspecţii şcolare serioase. Ceea ce înţelegem azi prin „salariu de merit“ sau „gradaţie de merit" era intuit şi propus de Eminescu, atunci când se gândea la o „remuneraţie diferenţiată a învăţătorilor".

 Eminescu a intuit, de asemenea, un adevăr sociologic profund: şcoala, starea învăţământului sunt un reflex al vieţii economice, sociale şi culturale a epocii: „Şcoala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni care să ştie administraţie, finanţe şi economie politică, învăţătorii pedagogi; pe când adică va fi și şcoala, şcoală, statul, stat şi omul, om, precum e în toată lumea, iar nu ca la noi - adică ca la nimeni; unde găseşti în cercurile cele mai înalte oameni care trăiesc în vecinică duşmănie cu gramatica necum alte cunoştinţe sau cu dreapta judecată. Din nefericire, tocmai aceasta din urmă lipseşte".

(text preluat si adaptat din  http://www.rasunetul.ro/eminescu-despre-invatamantul-primar)