Educația în și pentru natură în acțiune!

foto Kindertrips

Pentru părinții Kindertrips călătoriile au întotdeauna și o dimensiune educațională pentru micuța lor. Din acest punct de vedere, la Șirnea spun că s-au îndeletnicit cu următoarele:
„• am cules împreună plante medicinale; i-am explicat cum arată sunătoarea și coada șoricelului.
• am observat vacile și vițeii lor; i-am explicat cum anume se hrănesc și de unde provine laptele.
• am vizitat Dino Park din Râșnov și am discutat despre dinozauri, meteoriți, vulcani, lavă. Noria a rămas fascinată de vulcanul (din plastic chinezesc, ha, ha) și câteva zile la rând ne-a spus încontinuu: ”vucanu scotea fot și fum”. I-am arătat apoi pe you tube filmări cu vulcani reali care scoteau foc și fum :)). Din cauza faptului că a văzut mai demult niște desene cu un fel de dinozauri zburători care scuipau flăcări pe nas, a făcut o confuzie între vulcani și dinozauri, iar la un moment dat era convinsă că ”vulcanii sunt un fel de animale”. I-am explicat, în măsura posibilităților, cum stă treaba.
• am discutat despre ceață, stele, ploaie de stele și Calea Lactee. I le-am și arătat! Cu Calea Lactee a fost cât de cât ușor, a făcut legătura cu o carte de povești, numită ”Arată-mi stelele, Lotte”, în care o doamnă numită Casiopeea pictează pe cer cu vopsea dintr-un ceaun ”calea laptelui”.
• am discutat despre munți și animale de munte; am văzut chiar 2 pui de vulpe și o căprioară!
• i-am arătat mușuroaie de cârtițe și mușuroaie de furnici; am povestit câte ceva despre aceste vietăți.” (întreg articolul aici)

Vorba de educație - să mai ieșim din clase

foto din arhiva personală - Noria Anastasia în grădina din Pucioasa

 

Ideea e că se poate învăța și fără tablă și pupitre, pentru că școala poate fi natura însăși. „Nature-based school” este un concept tot mai răspândit într-o lume în care tehnologiile domină viața multor copii, iar aceștia ajung, de multe ori, să fie complet deconectați de natură, tocmai într-o perioadă în care schimbările climatice impun o bună cunoaștere și înțelegere a acesteia, pentru a o face bine ( a se vedea conceptul de nature deficit disorder al lui Richard Louv, din 2005).

Școala în natură e cu învățare prin joc și joacă, prin descoperire și investigație, e cu multă imaginație și explorare, căci natura are multe de oferit.În același timp, învățarea outdoor dezvoltă abilități și atitudini necesare în prezent, dar, mai ales, în viitor și vorbim aici despre generozitate, compasiune, imaginație, entuziasm, manualitate etc. 

Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. 

Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală? Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit. 

Și părinții pot face multe pentru a-și sprijini copiii să cunoască și să iubească natura. Nu ar trebui să rateze plăcerea de a admira împreună cu copiii un curcubeu, un apus sau un răsărit de soare sau, poate, luna plină și stelele căzătoare. Dacă aveți un petic de grădină, ieșiți zilnic cu copiii pentru a observa frunzele, forma florilor, aripile fluturilor, copacii, păsările sau plantați cu ei răsaduri sau semințe, pentru a le urmări creșterea. Vizionați cu ei filmulețe pe teme de ecologie, faceți plimbări în natură, discutați despre provocările actuale și viitoare cu care omenirea se confruntă când vine vorba de mediul înconjurător.

Succes!

Vorba de educație - o săptămână pe an la țară

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului (o mamă îmi spunea deunăzi că a ieși afară la joacă cu alți copii a ajuns un fel de pedeapsă pentru fiica ei!), cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Iată de ce îmi place foarte mult ideea unui cunoscut jurnalist și scriitor britanic ca fiecare copil să petreacă o săptămână pe an la țară, în natură, departe de orașe, pentru a face lucruri care îi plac și care îl motivează. Experimentul făcut de George Monbiot a arătat că unii copii, deși au rezultate academice slabe, demonstrează capacități deosebite de adaptare și rezolvare de probleme atunci când sunt implicați în activități în aer liber.

Începe școala, câte lecții și activități în aer liber ați planificat?

foto: Izabela Urbaniak