O clasă flexibilă, la noi

Îmi face mare plăcere să distribui azi aceste imagini ale unei 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐞 𝐟𝐥𝐞𝐱𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 (de la noi, nu de la alții, cum am tot făcut), concept despre care am scris de mai multe ori pe blog și pe care l-am promovat cu diverse ocazii. După principiul „funcția influențează forma”, un profesor bun și creativ își regândește spațiul de care dispune pentru a ține pasul cu schimbarea modului în care învață copiii. Se face astfel trecerea de la săli de clasă rigide și uniforme, la spații care încurajează colaborarea și învățarea bazată pe proiect și investigație. Designul unei astfel de clase facilitează dezvoltarea competențelor/ deprinderilor/ atitudinilor pe care cercetarea pedagogică le consideră ca necesare în acest secol: colaborare, inovare, creativitate, comunicare, responsabilitate, cunoașterea de sine și câte altele. Felicitări, Sorina Iacob, de la Școala „George Poboran” din Slatina!

P.S. Încă o confirmare că, dincolo de politici educaționale și ministere de profil, învățarea modernă, de secolul 21, se întâmplă oriunde există oameni în școli și în comunitate care sunt bine pregătiți, acceptă schimbarea și au drag de copii și de educație.

Despre clasele flexibile

„Clasele flexibile” câștigă tot mai mult teren în școli din diferite colțuri ale lumii și, pentru că am scris de ceva timp despre acest concept și am promovat diverse idei de amenajare a unor astfel de clase,  m-aș bucura dacă le-aș vedea și în școlile din România, publice sau private.

Clasele flexibile au apărut din nevoia unor profesori creativi sau a unor directori vizionari de a adapta spațiul școlii unor noi metode didactice, bazate pe interactivitate și menite a facilita învățarea personalizată și a crește interesul și participarea copiilor la activități. După principiul „funcția influențează forma”, tot mai multe școli au înțeles că trebuie să își regândească periodic spațiul de care dispun pentru a ține pasul cu schimbarea modului în care învață copiii. Se face astfel trecerea  de la săli de clasă rigide și uniforme, la spații care încurajează colaborarea și învățarea bazată pe proiect și investigație.În aceste școli, designul sălilor de clasă facilitează dezvoltarea competențelor pe care cercetarea pedagogică le consideră ca necesare în acest secol: colaborare, inovare, creativitate, comunicare, responsabilitate, cunoașterea de sine.

În astfel de spații, elevii nu mai stau nemișcați  cu orele în clasicele bănci sau pupitre, ci își schimbă poziția în clasă, lucrează când stand pe o canapea, când pe jos, când în picioare, când la o masă, în funcție de sarcinile de lucru primite și de interesul și alegerea proprie. În clasele flexibile, pe lângă clasicele pupitre (sunt elevi care preferă să stea și să lucreze acolo), au apărut scaune de diferite mărimi și forme, fotolii, 1-2 canapele,  covorașe, perne, măsuțe joase, birouri  etc., în funcție de bugetele disponibile. E de remarcat că mulți profesori care și-au transformat clasele în unele flexibile au achiziționat mobilier la mâna a doua sau au folosit obiecte donate de părinți și comunitate.

Clasele flexibile vin la pachet cu o schimbare de viziune pedagogică și curajul de a abandona stilul de lucru relativ comod, bazat pe fluxul de informație catedră-bănci și a-și asuma responsabilitatea de a monitoriza un proces complex, în care fiecare elev învață în alt loc din clasă.

Deși conceptul este unul relativ nou, primele analize reliefează faptul că rezultatele școlare  ale elevilor care învață în clase flexibile s-au îmbunătățit, iar  plăcerea de a învăța a crescut și ea. 

Sper că cine se va inspira din acest articol și va amenaja o astfel de clasă ne va da și nouă de știre, e important pentru un blogger să știe că ceea ce scrie are impact. Mulțumesc!

(foto credits- Edutopia)

Vorba de educație - cum se învață oriunde și oricând

photo credits - EdTech

Un articol publicat recent pe EdTech ne arată cum se adaptează unii la viitorul care se întâmplă deja și cât de departe, în urmă, rămân alții.  Pe principiul că se poate învăța oriunde și oricând, unele școli încep să renunțe la săli de clasă, table și locuri fixe în bănci, pentru tot felul de alte spații din școală unde să se poată colabora și învăța interactiv. Se lărgesc coridoarele, se mochetează scările, se amenajează spații deschise și flexibile și „fishbowls”, niște cămăruțe mici cu pereți de sticlă unde grupuri mici de elevi pot lucra împreună. Ce catedre și bănci înțepenite în podea?? Tot mobilierul e pe rotile, cancelariile nu mai au uși, se pun canapele colorate și birouri moderne prin toată școala, ca să-și găsească omul un loc unde să lucreze confortabil. Plus tehnologie la tot pasul, computere, videoproiectoare, ecrane, încărcătoare USB, să nu-i prindă a 4-a revoluție industrială nepregătiți.

Vorba de educație - clase flexibile

Aici nu mai e cu ”stai in banca ta”  și ”treci la locul tău”. Pentru că  nu mai sunt - nici ”banca ta”, nici ”locul tău”. Stă copilul unde vrea și unde  se simte mai bine – pe canapea, pe jos, la masă, în fotoliul din colțul de lectură . Și profesorii zic că transformarea spațiului  a crescut motivația pentru învățare. Clase flexibile ( adică nu încremenite - imaginea  aceea cu șiruri de bănci  și cu o catedră în față de care nu mai scăpăm).

”Flexible classrooms are learning spaces designed to encourage student interaction, to engage them with active learning techniques and thereby create the opportunity for retention and transfer of knowledge and deeper learning.”

(via Edutopia)