Păstor urban și alte meserii ”de viitor”

Am explorat mai departe ideea dintr-un articol precedent despre școlarii de azi care vor avea și slujbe ce nu s-au inventat încă sau despre care abia a început să se vorbească. Și iată câteva dintre meseriile pe care, cred cei de la think tank-ul ”Sparks&Honey”, le vor avea în viitorul apropiat dragii noștri din generația Z:

-  tutore pentru stârnirea curiozității (curiosity tutor): te va inspira să devii mai interesat de lumea din jur și te va învăța ”arta descoperirii”;
 - manager al morții digitale (digital death manager): se va ocupa de existența ta digitală după ce mori;
- specialist printare 3D (printing handyman);
- terapist în detoxifiere digitală (digital detox therapist): îi va lua pe cei stresați și obosiți de prea multă tehnologie și îi va duce în natură;
-  pilot de drone: va fi foarte solicitat în zonele urbane;
- curator digital personal (personal digital curator): va avea grijă să ai cele mai bune aplicații, softuri și informații care îți trebuie să avansezi  în viața profesională și personală

și, preferata mea (prietenii știu de ce !)
 -  păstor urban (urban shepard): te va ajuta să explorezi zonele naturale ale orașului și să îți faci o mică grădină în zonele urbane.

Mi-a plăcut și ideea că, spre deosebire de trecut(și prezent), când evoluția în carieră era/este una liniară și predictibilă, în viitorul nu prea îndepărtat vom avea cariere care evoluează permanent și portofoliul nostru profesional va consta dintr-un amestec de joburi mai mici și foarte diferite.

(sursa: 20 jobs of the future)

Howard Gardner, între TIM și Apps

Howard Gardner la Sinaia, 2011 - foto din arhiva personală

Interviul acordat de renumitul profesor și cercetător Howard Gardner publicației ”Teatri delle diversita” e un fel de trecere în revistă a teoriilor și rezultatelor cercetărilor sale, a cărților importante pe care le-a scris și a viziunii sale privind provocările actuale ale educației.

Dacă ne mai întrebam ce se mai aude de vestita teorie a inteligențelor multiple, aflăm că autorul ei crede că a reușit să schimbe ideea că există doar un singur tip de inteligență, că e sigur că în lume TIM este foarte cunoscută, dar că nu se merge întotdeauna în profunzime și uneori este prost aplicată (ce s-a întâmplat și la noi, de fapt). 

Și, legat de TIM, un citat care ne dă de gândit și ne mai aduce cu picioarele pe pământ:

”In the United States, if you ask teachers, “Are there children whom we should call ‘gifted?”, many if not most will say ‘No.’ That’s the politically correct answer.”

Pentru că și noi vedem cum distanța dintre departamentele de cercetare și școli se tot adâncește, Gardner ne reamintește că din turnul de fildeș în sala de clasă coboară doar acele teorii care sunt formulate simplu și atrăgător, care nu necesită costuri mari de implementare și care găsesc ”traducători” care să îi ajute pe profesori să folosească respectivele teorii.

Despre prietenii săi din Reggio Emilia și ale lor ”100 de limbaje ale copilului,  numai de bine, Gardner considerând că au o abordare foarte potrivită pentru vremurile din ziua de azi.

Ne explică pe scurt, cum se pot introduce adevărul, frumosul și bunătatea ca valori principale în școli și ce înseamnă etic, excelent și entuziasm când vorbim de lucrul bine făcut.

Că nu mai putem să facem față unei lumi complexe și în continuă transformare fără cele 5 minți pentru viitor știam, că ne-a povestit pe larg despre asta într-o carte întreagă. Cât despre  diferența dintre  ”app-dependence” și  ”app-enablement”,  aici  e de aprofundat și de citit The App Generation, pentru că despre asta e vorba și ne privește aproape pe toți.

(sursa:aici)