Despre corectarea digitalizată la EN

Am vorbit azi cu câțiva profesori și lucrurile, în general, au mers bine la simularea de azi pentru EN, cu excepția faptului că platforma nu a funcționat la un moment dat și copiii au așteptat ce au așteptat, după care au fost trimiși acasă (chiar nu înțeleg rostul implicării copiilor în proces, dar, în fine...). Sigur că această corectură digitalizată are avantajele ei, documente mai puține de completat, obiectivitate crescută în evaluare, calcularea automată a notei finale. Ca de obicei, școlile s-au pregătit și s-au organizat și au făcut față.

Pe de altă parte, nu știu cât de urgent necesară era corectarea digitalizată în cazul examenului de EN. Nu e OK să cheltui din buget sume mari ( by the way, ce costuri totale sunt, platformă+scannere?), când ai atâtea probleme care ard în sistem - lipsa sprijinului pentru copiii din medii defavorizate, rata crescută a abandonului școlar și de părăsire timpurie a școlii, lipsa standardelor de evaluare pe discipline, plan cadru+manuale vechi pentru liceu, rezultate slabe la PISA, directori de școli care nu au fost formați, birocratizarea excesivă a sistemului și câte altele. În plus, OECD recomanda în 2017 renunțarea la acest examen standardizat, considerat nepotrivit din cauza vârstei de 14 ani și a faptului că focalizează procesul de învățare pe pregătirea lui. Avem, prin urmare, o investiție financiară mare într-un examen cu potențial de a nu mai exista, la un moment dat.

A fost și pilotarea acestui mod nou de a face corectura, anul trecut, în Dâmbovița, ceea ce e în regulă. Aș fi vrut să citesc raportul pilotării, dar nu l-am găsit, poate că nu l-am căutat bine.

M-aș bucura ca profesorii să discute rezultatele de la simulări cu fiecare copil, cu lucrarea în față, pentru a identifica lipsurile în învățare și a lua măsuri de ameliorare. Altfel, simulările nu au niciun rost.

L.E. Și, vă rog, să nu mai spuneți evaluare digitalizată, care este altceva decât corectura digitalizată. Despre asta se discută acum în multe state europene, este o temă de interes la toate nivelurile de învățământ. De exemplu, în UK, se agreează aducerea conținutului digital în evaluare prin anul 2030, probabil, prin susținerea unei părți a evaluării la examene pe devices. Sunt argumente pro pentru acest tip de evaluare - protejarea mediului înconjurător sau apropierea de mediul virtual cu care sunt obișnuite generațiile prezente, dar sunt și unele contra - riscul de a copia, inechitatea din punct de vedere tehnologic sau declinul abilităților de bază.

Un rezultat catastrofal pentru copiii de la țară

Sunt în grădină și citesc raportul World Vision în care se spune că „unu din trei copii din mediul rural a luat sub 5 la examenul de EN 2022, față de unul din 10 în mediul urban”. Ce echitate, incluziune și alte vorbe frumoase pe care le auzim de la tot felul de voci (tăcute, de altfel, când e vorba să spună ce nu se face bine în educație), în tot felul de dialoguri și conferințe!

Este un rezultat catastrofal pentru toată societatea, consecință a faptului că statul nu a făcut nimic concret pentru acești copii. Nu avem o analiză a pierderilor în învățare ale acestor copii, nu știm dacă și câți au participat la activități remediale și ce efect au avut aceste ore, dacă s-a recuperat ceva și ce mai este de recuperat. Nu au fost finanțate suplimentar școlile din comunitățile rurale dezavantajate, nu au beneficiat de programe speciale și granturi din fonduri europene, nu au fost aduși profesori calificați, nu s-au creat mecanisme de sprijin, așa cum se întâmplă în alte state, deși vorbim și la noi de aceste lucruri de mulți ani și WB, OECD și UE ne-au făcut destule recomandări în acest sens. 

 

Nu ne-am focalizat deloc asupra acestor copii, asupra familiilor lor și asupra școlilor în care învață. Noroc cu niște profesori devotați care i-au sprijint cât au putut. Nu am creat un model de intervenție bine structurat și eficace, care să fie replicat în mediul rural, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în Columbia, care este, din câte știu, singura țară în care performanța elevilor de la sate este mai bună ca cea a elevilor din orașe. Acest lucru a fost posibil acolo datorită unui concept educațional creat de o femeie, Vicky Colbert, pentru a îmbunătăți calitatea educației în școlile din mediul rural. Escuela Nueva este recunoscut de instituții prestigioase ca fiind unul dintre modelele educaționale cele mai de succes din lume, preluat de16 țări din America Latină și derulat în prezent pentru peste 5 milioane de copii. Modelul pare unul destul de simplu și are la bază crearea în școli a unui mediu educațional în care copilul participă activ, colaborează și învață într-un ritm propriu. Adică școală în școală, nu după. Am scris despre asta

aici: https://ancatirca.blogspot.com/.../poveste-de-succes-din....

 

Noi batem pasul pe loc de 30 de ani, nouă ne place să ne fotografiem la evenimente, să ne promovăm cât se poate și să vorbim mult despre nimic. Nici măcar de toaletele din curtea școlii nu am scăpat.

Există mai multe feluri de a fi deștept

Pentru că, în aceste zile, încep evaluările naționale ale elevilor din sistemul nostru de învățământ, public și în limba română această scrisoare pe care doamna directoare a trimis-o elevilor săi, cu îndemnul pentru profesori, părinți și societatea civilă de a înceta să „divinizeze” testele standardizate.

Țara ne vrea proști

photo credits: gadflyonthewallblog.com

Văd cu mare mâhnire că ne îndreptăm spre standardizarea învățării și a evaluării, de care multe state s-au lepădat deja (ne găsim noi acum, tam-nesam, fără nicio analiză sau studiu care să constate necesitatea intervenției, să facem ce au făcut alții acum vreo 20 de ani și apoi au renunțat!) și mă întreb dacă nu cumva aceasta a fost misiunea, ținta finală a actualilor decidenți.

La nivel mondial, există o mișcare de amploare împotriva testelor standardizate și tot mai multi specialiști în educație se declară adversarii utilizării acestora în școli, a unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody is a genius, but if you  judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar dacă judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va trăi toată viața crezând că este un prost.”). Multe țări au renunțat la testele standardizate, pe care le consideră și costisitoare, și demodate. Chiar luna trecută, martie 2022,  acest lucru s-a întâmplat în Florida.

Educația are mult de suferit din cauza faptului că se învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic pentru teste și examene.

În 2015, vestitul Noam Chomsky spunea că evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament.” Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație. Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru că educația înseamnă creativitate.

Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni specialiști în educație ai lumii a menționat de nenumărate ori că rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune. Tot el scrie că este nevoie să fie create sisteme de învățământ care să nu se mai focalizeze pe output, pe teste și examene, ci pe crearea unei culturi școlare care să recunoască și să valorifice individualitatea și diversitatea, o cultură mixtă, în care au un loc la fel de important și științele, și disciplinele umaniste, și arta, și tehnologia.

Yong  Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, afirmă în lucrările sale că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări pentru decidenți, printre care renunțarea la impunerea de standarde curriculare și teste standardizate  cu un set îngust de conținuturi și la măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate.

Pasi Salhberg, expertul finlandez cunoscut în toată lumea pentru conferințele și cărțile sale, spunea în 2015 că „este clar pentru mine că unul dintre principalele obstacole privind concentrarea mai multă asupra învățării reale, acordarea unui spațiu mai mare în curriculum muzicii și artelor, construirea învățării în școli în jurul curiozității, creativității și explorării problemelor interesante, este testarea standardizată.”

Will Richardson, profesor și autor american, crede că ”test prep is not learning”. Pentru unii, un sistem de educație mai bun este unul care are rezultate la teste și examene mai bune, iar școala înseamnă (=)pregătire pentru teste (iar generația noastră știe de ce, pentru că am dat aceleasi teste, am stat în aceleași tipuri de bănci, am uitat aceleași răspunsuri la teste etc.) Asta a fost în regulă mulți ani, sistemul a  funcționat bine multe decenii, dar acum acest sistem îi ucide pe copiii noștri – ia toată imaginația, creativitatea, initiațiva și entuziasmul din ei.

Dacă școala = test prep., atunci nu mai avem nevoie de școli, deoarece copiii își pot lua singuri informația stând în fața unui computer.

Conform Raportului OECD din 2017, în România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă ( ceea ce dorește acum ministerul, evaluarea standardizată digitalizată, care se va suprapune peste examenul de evaluare, deci vor fi 2 testări externe !), ceea ce permite în mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. 

Nu mai bine am investi (în loc de evaluare standardizată, care este foarte scumpă, nici nu știu de unde vom avea bani pentru așa ceva, la nivel național, pentru toate disciplinele, costă enorm; follow the money, by the way, vezi firma) în elaborarea STANDARDELOR de evaluare pe discipline de studiu și în FORMAREA profesorilor pe teme de evaluare formativă, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum și utilizarea standardelor în evaluare ?

Ca profesori, am avut cu toții elevi care nu performau bine la școală, dar care au ajuns oameni de succes, pentru că știm că, de multe ori, așa cum zicea Diane Ravitch, cei mai inteligenți și sclipitori elevi nu strălucesc la testele standardizate tocmai pentru că ei nu au minți standardizate.

Dacă profesorii nu ar fi atât de presați să lucreze pentru evaluările naționale și examene, ar avea mai mult timp să dezvolte la copii curiozitatea, gândirea critică, empatia, creativitatea, motivația, simțul frumosului, pe scurt, cam tot ce le trebuie pentru a trăi o viață împlinită de adult. Am scris AICI despre o directoare de școală, Rachel Tomlinson, care le trimite elevilor, alături de rezultatele la teste, o scrisoare în care le spune că rezultatele la teste sunt doar o parte din ceea ce reprezintă ei, pentru că cei care au elaborat testele nu știu că, de exemplu, ei știu să cânte, să povestească, să facă sport sau că sunt atenți și grijulii și se străduie în fiecare zi să fie mai buni. Nu știu că prietenii se pot baza pe ei, că, după ore, au grijă de frații mai mici, că au un zâmbet care luminează cea mai tristă zi a cuiva sau că își pun întrebări despre cum va fi în viitor. Pentru ca, la final, să le spună, atât de frumos și adevărat, că ”există mai multe feluri de a fi deștept.”

Cineva, un autor necunoscut, a făcut o comparație între copii și fluturi:

„Copiii sunt ca fluturii în vânt, fiecare zboară diferit, unii mai sus ca alții, dar fiecare zboară atât cât poate. Atunci, de ce să îi comparăm între ei? Fiecare este diferit, fiecare este special, fiecare este frumos!”.

În concluzie, cred că rezultatul final al testelor standardizate sunt copii și tineri instruiți să nu fie gânditori creativi, critici, ci doar niște angajați și cetățeni cooperanți, ușor de manipulat, care nu judecă cu mintea lor.Țara ne vrea proști.

UPDATE (16.052022)

 Între timp, a fost publicat ordinul de ministru (Nr. 482/13.V.2022) care prevede că, în perioada 30 mai-10 iunie/ 8 iunie 2022, elevi ai claselor I-VII și IX-XI vor susține teste standardizate într-un program pilot administrat de compania privată Brio în 329 de școli. Se vorbește în ordin de parteneriat minister-companie privată, dar nimeni nu a văzut aceste teste, nu se știe dacă ele corespund programelor ( am putea vedea măcar lista profesorilor care le-au elaborat? Cât de specializați sunt aceștia pe evaluarea învățării?), nu au fost consultați adevărații specialiști în evaluare din România. Totul s-a făcut rapid, fără dezbatere, nu se știe cum au fost alese școlile în care se vor aplica testele. În plus, perioada aleasă pentru pilotare este total nepotrivită, finalul anului școlar, dar cred că trebuia grăbit procesul, pentru ca anul școlar viitor să urmeze scalarea lui în sistem, cu plata companiei din PNRR. Va urma o goană a părinților, profesorilor și meditatorilor pentru rezolvarea pe parcursul anului a cât mai multor teste BRIO pentru a face față evaluării finale de la școală. Iar aceste teste sunt pe bani, așa că să vezi echitate în sistem! Și ce se va evalua până la urmă, ce știu copiii sau cine a avut acces la teste?

În acest moment, așa cum spune un părinte, MEN furnizează abonați și clienți din sistemul de învățământ pentru o companie privată și își asumă integral acest pas greșit pe care îl face în sistem.

 

 

 

 

Atelier pentru profesori - tehnici prietenoase de evaluare formativă

În lunile aprilie și mai, voi organiza pentru profesori atelierul de formare online intitulat „𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆”, în care voi aborda următoarele:

 

Tendințe actuale privind evaluarea elevilor.

Exemple de bune practici privind evaluarea elevilor (autoevaluare/reflecție, interevaluare, PBL - produs și proces, evaluarea lucrului pe grupe, feedback, evaluarea contribuției la discuții, evaluarea unui eseu etc.).

Exemple de tehnici prietenoase de evaluare formativă.

 

Pentru programare, detalii și cost, fiecare școală doritoare mă poate contacta în privat, pe mess sau la anca_tirca@yahoo.com. Gând bun!

Cum evaluăm online?

 

Am văzut că profesorii sunt interesați de cum se face concret evaluarea online ( și mai puțin de teoria evaluării, pe care o cunosc de la cursuri și examene de grad), iar unii au descoperit singuri diverse modalități, instrumente și aplicații. 

 Vă las și eu aici câteva, poate sunt de folos:

- autoevaluare, care se poate face prin completarea unei liste de enunţuri la finele unei lecţii / activităţi, de genul: am învăţat ..., am fost surprins de faptul că ..., am descoperit că ...am avut dificultăți cu...etc.;

- întrebări de reflecție, la care elevii pot răspunde într-un jurnal de învățare etc., vezi aici: https://ancatirca.blogspot.com/…/intrebari-de-reflectie-pen…;

- teste, quizzes și joculețe, cu itemi cu alegere multiplă, sarcini de genul completează spațiile etc.- Quizlet și Kahoot înțeleg că sunt 2 aplicații foarte folosite;

- întrebări deschise, care încurajează gândirea critică și verifică înțelegerea unei teme;

- scurte interviuri online pe o temă, realizate, de exemplu, pe zoom;

- eseul pe o temă, scris de copii și transmis profesorului pentru verificare și feedback ( cu criterii de evaluare/ rubrics date înainte);

- realizarea unei prezentări ppt/ poster pe o temă, pe care copilul primește feedback de la colegi și profesor;

- discuția pe o temă dată, cu criterii de evaluare a contribuției elevului la discuție ( de genul, vorbește la subiect, sintetizează informația, ajunge la concluzii care conduc la înțelesuri noi etc.);

 
- interevaluare (probabil că sunt și aici aplicații, e de căutat);

- proiecte, ÎBP, în care se evaluează atât procesul, cât și produsul și prezentarea acestuia;

- evaluarea autentică - integrarea cunoștințelor în rezolvarea unor probleme reale.

M-aș bucura ca tot mai mulți profesori să învețe noul limbaj al evaluării, despre care se vorbește tot mai mult în lume, de exemplu să spui „încearcă și altfel”, în loc de „ai greșit”, să dai feedback, în loc de critică, să zici că „avem o provocare”, în loc de „avem o problemă” sau „ai învățat asta”, în loc de „ai luat nota cutare” și tot așa.

Gând bun!🌿

Corpul de profesori evaluatori

Dacă vrem, se poate!

Ca urmare a multor nereguli constatate în evaluarea lucrărilor de examen ale elevilor și profesorilor, MEC va constitui un Corp de profesori evaluatori pentru examenele și concursurile naționale (CPEECN). Așa cum se menționează în textul ministerului, profesorii care doresc să devină evaluatori și să obțină calitatea de membri ai CPEECN trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- au desfãsurat activitãti de predare-învãtare-evaluare, în ultimii trei ani scolari încheiati, în învãtãmântul gimnazial, respectiv în învãtãmântul liceal;
- au gradul didactic I/II sau titlul stiintific de doctor;
- au experientã de organizare si participare la evaluãri, în cadrul examenelor si concursurilor nationale/internationale”.

Înscrierea se va realiza în perioada 21-30 septembrie, iar încãrcarea dosarelor de înscriere se va opera pe platforma ce va fi pusã la dispozitie de cãtre Centrul National de Politici si Evaluare în Educatie (CNPEE), odatã cu anuntarea lansãrii apelului de selectie.

Ulterior, în intevalul 1-15 octombrie, va avea loc verificarea dosarelor de înscriere, etapã urmatã de verificarea competentelor de evaluare si selectia cadrelor didactice în perioada 16 octombrie – 1 decembrie. 

Cadrele didactice selectate dobândesc calitatea de membri ai CPEECN dupã parcurgerea si absolvirea programului de formare, acreditat de cãtre Ministerul Educatiei si Cercetãrii si asigurat de cãtre CNPEE, în parteneriat cu toate casele corpului didactic. Programul de formare este prevãzut a se desfãsura între 2 decembrie 2020 si 15 martie 2021. 

Calitatea de membru CPEECN implicã rãspunderea profesionalã în ceea ce priveste corectitudinea si calitatea activitãtii de evaluare.

Îi îndemn pe toți profesorii cu experiență în domeniu să se înscrie în acest proiect, sistemul are nevoie de ei. Succes!

Evaluare, dar altfel

sursa: aici

M-aș bucura ca tot mai mulți profesori să învețe acest nou limbaj al evaluării - „încearcă și altfel”, în loc de „ai greșit”, feedback, în loc de critică, „avem o provocare”, în loc de „avem o problemă”, „ai învățat asta”, în loc de „ai luat nota cutare” și tot așa.

Despre testele standardizate

sursa photo: pinterest

 

La nivel mondial, există o mișcare de amploare împotriva testelor standardizate și tot mai multi specialiști în educație se declară adversarii utilizării acestora în școli, a unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody is a genius, but if you  judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar dacă judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va trăi toată viața crezând că este un prost.”)

Educația are mult de suferit din cauza faptului că se învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic pentru teste și examene.

În 2015, vestitul Noam Chomsky spunea că evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament.” Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație. Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru că educația înseamnă creativitate.

Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni specialiști în educație ai lumii a menșionat de nenumărate ori că rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune. Tot el scrie că este nevoie să fie create sisteme de învățământ care să nu se mai focalizeze pe output, pe teste și examene, ci pe crearea unei culturi școlare care să recunoască și să valorifice individualitatea și diversitatea, o cultură mixtă, în care au un loc la fel de important și științele, și disciplinele umaniste, și arta, și tehnologia.

Yong  Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, a afirmat zilele trecute că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări pentru decidenți, printre care renunțarea la impunerea de standarde curriculare și teste standardizate  cu un set îngust de conținuturi și la măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate.

Pasi Salhberg, expertul finlandez cunoscut în toată lumea pentru conferințele și cărțile sale, spunea în 2015 că „este clar pentru mine că unul dintre principalele obstacole privind în concentrarea mai multă asupra învățării reale, acordarea unui spațiu mai mare în curriculum muzicii și artelor, construirea învățării în școli în jurul curiozității, creativității și explorării problemelor interesante, este testarea standardizată.”

Prin urmare, sfatul meu pentru profesorii români, pe care îl dau în conferințe și intervenții publice, este de a cântări cu înțelepciune ofertele de teste standardizate pe care le primesc și unii chiar le promovează și să aibă o voce și pe acestă temă pe rețelele de socializare ( ce frumos și util ar fi dacă, în loc de poze cu pisici și icoane, am citi ce cred cu adevărat profesorii noștri despre educație în general și despre schimbările care se fac de către decidenți!), astfel încât să avem un sistem racordat la nevoile prezente și viitoare ale elevilor și ale societății.