Cam ce voi face în acest an

Tirajul cărții „Hai cu starea de bine în școală!” apărută în mai 2021 la Editura Corint s-a epuizat, vă mulțumesc tuturor celor care o aveți deja în biblioteca școlii sau în cea personală! Pe cei care nu o aveți încă și o doriți, vă anunț că va fi reeditată în curând, lucrez în această lună la ediția a doua. 

 

Profit de ocazie să vă spun că voi relua și cursurile pentru școli și profesori (pe tema stării de bine în școală sau altele de interes - învățarea bazată pe proiect, evaluarea prietenoasă, o școală prietenoasă, relația cu părinții, învățarea prin servicii în beneficiul comunității, școli fericite, educație cu bucurie etc.), webinariile pentru directori (cum să îmi schimb școala, școală și comunitate, leadership de școală modern, învățarea în sec.21, management participativ etc.). Vă invit să vă alăturați în acest an celor trei programe naționale pe care le coordonez (Toată școala citește, Clase în aer liber și învățare în natură, Dă culoare școlii tale!), să citiți ce scriu pe blogul „Despre educație-reforma la firul ierbii” și să urmăriți cum creștem starea de bine în cele 4 școli pilot care vor începe implementarea programului „Hai cu starea de bine în școală!” din semestrul al doilea, cu prima activitate mare - o ORĂ DE FERICIRE în orar la toate clasele. Gând bun!

P.S. Dacă am omis pe cineva în colaj, postați în comentarii fotografii cu cartea, mulțumesc!

Ce nu s-a făcut în 2021

Ar trebui să fiu mulțumită de 2021, mi-am lansat o carte al cărui tiraj s-a epuizat deja, am muncit mult și am lăsat ceva urme în școli, în mintea profesorilor și a directorilor, dar nu sunt mulțumită. A fost un an foarte greu pentru toată lumea, degeaba ne amăgim, ultimii 2 ani vor lăsa urme adânci, care se vor vedea în curând. 

 

Aș fi vrut să fie claritate pentru educație, dar nu avem, nu știm cât s-a pierdut, în doi ani de pandemie nu s-a făcut mai nimic pentru sistem, nu sunt analize a ceea ce s-a întâmplat și nici planuri concrete pentru viitor. Îmi pare tare rău să constat aceste lucruri, aș fi vrut să vorbesc despre realizări, dar asta este realitatea.

 

Nu au fost date echipamente digitale tuturor copiilor, nu au fost formați profesorii pe teme de pedagogie digitală, candidatii la functia de director nu au fost sprijiniți în niciun fel, nu au fost inițiate programe de sprijin pentru starea de bine a elevilor și a profesorilor, nu s-au publicat ghiduri și materiale ajutătoare pentru școli pentru perioada pandemiei, nu au fost făcute studii și analize ale pierderilor în învățare, nu am avut o platformă națională și seturi de lecții virtuale, nu au fost modificate curricula disciplinelor pentru a rămâne cu esențialul necesar, nu a fost acordată autonomie școlilor pentru a decide ce este mai bine pentru fiecare, în funcție de context, bugetul alocat în loc să crească, a scăzut, nu a fost conceput un plan pentru ieșirea din pandemie și ceea ce se numește „noua normalitate” și schimbarea de paradigmă. 

 

Au fost niște încercări de schimbare eșuate, pentru care nu știu cine răspunde – activități remediale ( 30 milioane de euro cheltuiți în câteva luni pentru ce?, cât s-a recuperat?, ce progres s-a făcut?), feedback dat de elevi ( știe cineva ce s-a ales de fișa propusă, cum a fost aplicată în școli, dacă a folosit la ceva sau nu?), pilotare ( care nu e pilotare, face fiecare școală ce vrea), concursul directorilor ( putea să fie mai modern organizat, fără test scris, cum ne-a zis OECD în 2017), testări de Covid pentru elevi organizate prost, vacanțe impuse când nu era nevoie și schimbarea componenței consiliului ARACIP pentru a putea fi controlat ( ca și cum în asta ar consta reforma acestei agenții care chiar are nevoie să fie schimbată). 

 

Și mai nimeni ( organizații, specialiști, universități, experți) nu a reacționat sau au fost puțini aceia care au făcut-o, pentru că fie au interese personale de a promova în carieră sau interese comune, de grup, cu oameni care se susțin unii pe alții să le fie bine la toți, fie pentru că sunt sau vor fi parte din proiecte plătite ale MEN ( vin banii de la PNRR, nu-i așa??), fie pentru că nu știu ce înseamnă să fii solidar și să faci ceva așa, doar de dragul copiilor și al educației. 

 

Cred că 2022 va fi la fel de rău, așa că faceți fiecare ce puteți mai bine, aveți grijă de voi și de copii, sunteți singuri și în acest an. Gând bun!

( sunt în grădină când scriu aceste rânduri, e o zi de primăvară și am făcut acest colaj de #retrospectivă2021 cu acest loc în care am stat cel mai mult anul trecut, oaza mea de bine, așa cum a arătat în fiecare lună din 2021, sper să vă placă!)

Sărbători cu ARACIP

E clar că ARACIP e o agenție care trebuie reformată, astfel încât profesorii să nu o mai privească ca pe o sperietoare, care aduce cu ea un munte de documente ce trebuie arătate, ci ca pe o oportunitate de a 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐢 𝐟𝐞𝐞𝐝𝐛𝐚𝐜𝐤 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐬̦𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧, așa cum se întâmplă în multe țări în care evaluarea se focalizează pe 𝐢̂𝐦𝐛𝐮𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐫𝐞𝐚 situației prezente, iar școlile sunt ajutate să își dezvolte 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 și procesele prin care să își optimizeze activitatea, aspecte care vin la pachet cu dezvoltarea 𝐥𝐞𝐚𝐝𝐞𝐫𝐬𝐡𝐢𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢 și a 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐞𝐢 unităților de învățământ, redefinirea 𝐫𝐨𝐥𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢𝐧𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫𝐞 și dezvoltarea 𝐦𝐨𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚̆𝐫𝐢𝐢 școlilor, pentru a se urmări în ce măsură rezultatele evaluării generează acțiuni de ameliorare.

Așa cum recomanda și OECD – UNICEF ( vezi „Studii OCDE privind evaluarea şi examinarea în domeniul educației – România”, 2017) ARACIP ar trebui „𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑚𝑎𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑠 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑧𝑢𝑖𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑧𝑖𝑣”, „𝑠𝑎̆ 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑜 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡̦i𝑒 𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑠̦𝑐𝑜𝑙𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑒, 𝑏𝑎𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑒𝑙𝑒𝑣𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒” 𝑠̦𝑖 „𝑠𝑎̆ 𝑒𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑𝑎𝑟𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑢𝑓𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑓𝑖𝑒 𝑜 𝑝𝑜𝑣𝑎𝑟𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠̦𝑐𝑜𝑙𝑖, 𝑐𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠e 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑎𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐ℎ𝑒𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑚𝑏𝑢𝑛𝑎̆𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑙𝑜𝑟.” Astfel, s-ar putea face marele pas, pe care îl recomandă OECD, de la accentul pus pe 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂𝒓𝒆 și bifarea unor indicatori îndepliniți, la 𝒊̂𝒎𝒃𝒖𝒏𝒂̆𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒓𝒆𝒂 efectivă a activității școlilor.

În loc să vizeze aceste schimbări atât de necesare, ministerul încearcă în aceste zile ( total nepotrivită perioada, cu Crăciun, sărbători, vacanță) să schimbe structura ARACIP și să o subordoneze politic, cu un Consiliu ai cărui 15 membri sunt numiți, și nu selectați, din care fac parte doar 6 experți în evaluare și acreditare, restul fiind persoane fără competențe specifice în domeniu, adică 5 reprezentanți ai MEN, unul de la ministerul apărării, unul de la ministerul de interne și unul de la IGSU, plus ( conflict clar de interese!) un reprezentant al Asociației Școlilor Particulare. A schimba componența Consiliului nu înseamnă că reformezi ARACIP. Nu știu de ce nu mai corespunde actuala formă de organizare a acestei instituții, dar știu, cu siguranță, că evaluarea, autorizarea și acreditarea unităților de învățământ, care sunt principalele activități ale acestui consiliu, nu pot fi făcute decât de specialiști în domeniu, deci de un grup de experți, din care să nu facă parte nimeni altcineva care nu are expertiză în domeniu.

Datorită reacției societății civile, care a avut reprezentanți la dezbaterea organizată pe 27 decembrie ( la ora 8 dimineața (!!!), cu un număr redus de persoane acceptate!!), proiectul de H.G. al ministerului a fost retras de la avizare. Să vedem ce se va întâmpla în viitor, sper ca anul 2022 să aducă atât de necesara înțelepciune în luarea deciziilor privitoare la educație.

Altfel, în grădina mea a înflorit iasomia de iarnă.

 

 

 

Cum începe școala - ce e de făcut

Mâine începe școala și, din nou, i-a luat pe nepregătite. Deși am atenționat din timp și, ca mine, au făcut-o și alții, a trecut un an și jumătate de la declanșarea pandemiei și două veri cu vacanțe lungi și nu avem nici în acest moment:

 

O 𝗮𝗻𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮̆ 𝗮 𝗮𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗮𝗿 trecut în școlile din România, care să specifice pierderile, problemele, măsurile luate și să conțină și lecțiile învățate și perspective pentru viitor, repere pentru noul normal, cum imaginăm educația în anii care urmează.

 

O 𝗰𝗮𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗲 susținută și focalizată pe vaccinarea profesorilor și a elevilor.

 

Un proces de 𝘁𝗲𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 regulată a profesorilor și a elevilor, organizat și asigurat la nivelul fiecărei școli.

 

𝗠𝗮̆𝘀̦𝘁𝗶 în școli pentru toți copiii și personalul didactic din țară.

 

O analiză privind 𝗽𝗮𝗿𝗰𝘂𝗿𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂𝗿𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹𝘂𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 în anul școlar trecut, privind pierderile în învățare 

(learning loss), activitățile remediale și procentul de recuperare a materiei, pornind de la evaluări inițiale ( care nu s-au făcut!!!) și măsurând progresul făcut de copiii cuprinși în aceste programe să știm ce, cine și cât a recuperat.

 

𝗕𝗶𝗯𝗹𝗶𝗼𝘁𝗲𝗰𝗮̆ 𝘃𝗶𝗿𝘁𝘂𝗮𝗹𝗮̆ cu resurse pentru elevi și profesori.

 

𝗥𝗲𝗽𝗲𝗿𝗲 privind parcurgerea curriculumului pentru un nou an cu pandemie (poate ajustăm și curricula disciplinelor anul acesta, dacă anul trecut nu am făcut-o, cum au făcut alte state).

 

Echipamente pentru învățarea online pentru toți copiii, 𝘁𝗮𝗯𝗹𝗲𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗹𝗮𝗽𝘁𝗼𝗽𝘂𝗿𝗶.

 

O 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆ 𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆ pentru învățarea online.

 

Toți 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝘁̦𝗶 pentru a preda online interactiv, cu folosirea unor platforme și aplicații.

 

𝗣𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝗲 𝗱𝗲 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻 pentru starea de bine a elevilor (1 din 3 copii a avut anxietate anul trecut) și a profesorilor.

 

Un 𝗽𝗹𝗮𝗻 𝗼𝗽𝗲𝗿𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 pentru redeschiderea școlilor.

 

Mai mulți p𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝗲𝗿𝗶 angajați în școli, care să sprijine profesorii și elevii și părinții să treacă peste această perioadă grea.

 

𝗡𝗼𝗶 𝘀𝗽𝗮𝘁̦𝗶𝗶 în școli, în curțile sau în grădinile școlilor, pentru a se evita aglomerarea claselor.

 

Toate 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗶𝗹𝗲 𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝗲, organizate pentru a se păstra distanța la clase de 1,5 m (nu mai zic de purificatoare de aer cum am citit că se va întâmpla în școlile din Germania).

 

Avem, în schimb, mulți oameni în școli inimoși și harnici, profesori și directori care au muncit și s-au pregătit pentru deschiderea noului an școlar și ei merită prețuirea noastră. Ca și tot anul trecut, busola pe care sistemul ar fi trebuit să o aibă și să o utilizeze pentru sistem lipsește, iar greul este, din nou, pe profesori și pe școli. 

 

Măcar dacă s-ar fi gândit cineva să le crească autonomia. Gând bun, din grădină!

Cum începem noul an școlar

Nu mai e mult și începe un nou an școlar, după altul care a lăsat urme în ceea ce privește sănătatea fizică și emoțională a copiilor și a profesorilor. Citeam zilele trecute că, în România, un copil din 3 suferă de anxietate. Știu că la nivel de sistem nu au fost organizate activități sau programe naționale care să contribuie la creșterea stării de bine a profesorilor sau a elevilor. Începem din nou școala cu toată această povară, într-o situație în care experții vorbesc deja de un val 4 și viitoare probleme mari.

Așa cum am mai spus  de multe ori în anul care a trecut, cred că va trebui să schimbăm mult modul în care ne relaționăm cu elevii și în care concepem lecțiile, felul în care colaborăm în cancelarie și în care conducem școlile. 

Vă recomand ca la începutul anului școlar care vine să aveți în vedere starea de bine în școală și să:

💧acordați timp pentru a vă cunoaște bine toți elevii, să le știți poveștile de viață, pasiunile și interesele, ce le place și ce nu, cu ce obiective, probleme, așteptări și gânduri  încep un nou an școlar. În acest sens, sunt multe tipuri de activități pe care le găsiți în ghiduri publicate la noi sau pe internet.

💧creați comunitatea clasei, în care fiecare copil să fie văzut, ascultat, întrebat, în care să simtă că prezența lui este valoroasă și apreciată în fiecare zi, în care să vorbiți despre și să trăiți emoții pozitive. E nevoie de aplecare și tact din partea profesorului șide  utilizarea unor tehnici pe care le găsește la un click distanță.

💧Colaborați în cancelarie, găsiți timp să discutați, să reflectați, să dați feedback  în mod regulat, să vedeți ce funcționeză și ce nu, care sunt punctele slabe și unde trebuie să interveniți, astfel încât școala să fie o casă a stării de bine.

3 propuneri pentru perioada imediat următoare

 

Am fost invitată aseară la o discuție informală despre educație cu o doamnă senatoare și câteva persoane interesate de domeniu și am făcut următoarele 3 propuneri pentru perioada imediat următoare:

1. Pregătirea de către MEN a unui plan pentru anul școlar 2021-2022, așa cum au făcut alte țări (vezi aici: https://open.alberta.ca/.../edc-school-year-plan-2021...), un document care să ghideze școlile pentru a începe cursurile în bune condiții, cu un val 4 care, așa cum spun experții, ne amenință.

 

2. Realizarea de către MEN a unei analize care să devină publică, în legătură cu activitățile remediale care s-au desfășurat în școli până în prezent - câți copii au fost cuprinși, ce s-a făcut, ce s-a recuperat, ce probleme au fost, ce progres s-a făcut, ce mai e de recuperat, ce spun profesorii din program, ce măsuri se pot lua pentru optimizare în pentru perioada următoare.

 

3. Sprijinirea copiilor printr-un set de inițiative care să contribuie la echilibrarea lor emoțională și starea de bine.

Gând bun, din grădină!